03 nov. BĂILE FELIX ÎNTRE AGONIE ȘI EXTAZ
Am revăzut Băile Felix după ani buni. Un weekend bine meritat ne-a adus din nou în stațiunea copilăriei mele, unde veneam destul de des, ținând cont de faptul că aveam și rude în Oradea pe care le vizitam cu drag, ori de câte ori aveam ocazia.
De această dată, am dat de un loc bombardat la propriu , cu străzi în lucru, la sfârșit de vară, început de toamnă , cu maidane prăfuite, trotuare pe care cu greu te puteai deplasa fără să-ți rupi picioarele, un loc aglomerat, cu turiști și localnici atrași de vremea încă, deosebit de frumoasă.
Unde întorceai capul , dădeai de imaginea dezolantă a unui hotel mamut din vremurile regretate și involuntar iți puneai întrebarea : cum de s-a putut atunci și acum nu se mai poate? cum de funcționau atunci toate aceste hoteluri cu sute de camere, permițând unui număr mare de oameni să-și petreacă vacanțele în stațiunea care le oferea posibilitatea de relaxare și tratament ?
Mi-ar plăcea sincer, ca Băile Felix să facă concurență unor stațiuni precum Karlovy Vary sau Baden-Baden, in schimb, este un loc cu un potențial uriaș, care se dezvoltă încet din investiții private, așa cum oamenii reușesc să mai încropească ceva, ținând cu dinții și cu unghiile de o moștenire care este o mină de aur greu de reabilitat.
Românul vine, pentru că nu are atât de multe posibilități să petreacă un sfârșit de săptămână relaxant în stilul lui balcanic autentic, îi place să faca bai de multime în apă, pe stradă, în târgurile meșteșugarilor și la Lacul cu Nuferi, care a rămas doar o apă verde cu plantele îndrăgite cu flori oflite și câteva broaște țestoase plictisite.Un cântăreț ambulant încearcă să întrețină atmosfera, printre pensionarii, care își rezervă băncile de bună dimineața.
O nostalgie tristă plutește în aer în mireasma porumbului fiert și prăjit comercializat de negustorii ambulanți. Mai răzbate mirosul hamsiilor prăjite într-un ulei refolosit de zile un fel de ”cancer pe pâine” de care nu vrei să ai habar. Cu greu am găsit seara loc la unul dintre restaurantele bine cotate ale stațiunii și cu toate că nu mi-era foame , ne-am așezat și bine am făcut, pentru că urma să stăm o oră și jumătate după comandă, până să fim serviți.
Lumea revoltată, cerea explicații pentru timpul lung de așteptare, dar ni se explica, că sunt aglomerați și asta este, dacă nu ne convine putem pleca. Într-un târziu ni s-a adus mâncarea: greșeală capitală să cer un mușchi de vită bine făcut cu sos Gorgonzolla. Noroc cu sosul de cașcaval,care a salvat mâncarea și pe care iimi venea să-l ung pe pâine. Nota de plată lungă precum așteptarea avută, m-a lăsat cu ochii bulbucați.
Never mind ! Ștrandul super aglomerat. Autobusele aduceau orădenii în valuri pe lângă turiștii autohtoni . ”Distanțarea socială” un coșmar, pentru că în orice colț al bazinului cu siguranță te frecai de cineva. O blondă zăpăcită ne-a ademenit la zumba și un burtos bine dispus de bericica servită ne-a făcut un show de zile mari ! Cazarea acceptabilă și relativ ieftină, dar mirosul de canal infect ne-a însoțit la tot pasul.
Acesta este un aspect de care nu se pot lepăda nici hotelurile de pe Litoral și probabil cu asta ne vom confrunta oriunde în această țară unde vechea infrastructură lasă de dorit. Un singur loc este rupt din soare și anume Hotel Lotus Therm Spa& Luxury, unde Compania Hotelieră Turism Felix ( TUFE ) a investit 30 de mil. de Euro, pentru transformarea vechiului hotel într-un complex balnear de 5 stele cu un Aquapark- Felixarium la fel de luxos. În afară de acest complex, compania manageriaza complexul hotelier International de patru stele, hotelurile de 3 stele Termal și Nufărul precum și hotelurile de 2 stele : Poienița, Mureș, Someș, Unirea .
Din păcate hotelurile Unirea și Someș sunt închise de doi ani, aflandu-se în ”conservare”. Compania Hotelieră Turism Felix este condusă de Societatea de Investiții Transilvania SA, succesoarea Fondului Proprietății Private III Transilvania reorganizat și transformat în baza Legii nr.133/1996. Acționarii acestei societăți sunt 52,08 % persoane fizice rezidente în România, peste 43,9 % persoane juridice rezidente în România, peste 3,33% persoane fizice rezidente în România, 0,69 % persoane fizice nerezidente în România.Îmbucurător este faptul că majoritatea acțiunilor este deținută de firme și persoane fizice din România.
Vreau un loc în care oamenii să fie tratați cu demnitate, unde se pot recupera și relaxa în voie, având la dispoziție tot ce este necesar.” Vreau o țară ca afară”, dar pentru asta mai trebuie să curgă multă apă pe Criș, pe Someș și pe Dunăre. Tristă, neajutorată, frumoasă și bogată Românie cu un potențial imens, pe care nu îl vor lăsa să se dezvolte, să se desfășoare. Săracă țară bogată , cea cu care nu îi vei bucura pe copiii tăi și oriunde vor merge vor rămâne cu un gust amar al neputinței tale.
Dar speranța moare ultima și eu visez, o stare a României, așa cum o merită, ținând cont de frumusețea și bogăția ei, vreau Felixul ridicat la nivele occidentale și nu mai vreau să aud de la copilul meu fraza: ” în următorii 5 ani nu vreau să aud de Felix !”
Am văzut un filmulet de promovare a stațiunii Baden-Baden din Germania și am văzut ideea de turism ridicat la rang de artă, prezentarea unui orășel cu complexe balneare, cu hoteluri de lux, cu săli de spectacole, magazine , milioane de posibilități de distracție și relaxare.
