03 iul. PRESIUNEA PE CARE SOCIETATEA DIN ZIUA DE AZI O EXERCITĂ ASUPRA BĂRBAȚILOR
Serile cu fiul meu, în general sunt dezbateri pe diferite teme, cu care se confruntă el, subiecte care preocupă tineretul din ziua de azi, sau problemele cu care sunt nevoiți să dea piept în dezvoltarea lor personală.
Ideea de-a scrie acest articol s-a născut în momentul în care el mi-a arătat un podcast al lui Andrew Tate, influencerul care a înnebunit America cu pledoariile lui de pe tik-tok în favoarea bărbaților, sau cu prezentările lui despre rolul bărbatului în societate, scoțând în evidență faptul că femeile sunt favorizate de societatea occidentală, iar bărbații sunt presați mereu să facă performanță.
Tate este de părere că în timp ce o femeie își poate permite să zică într-o bună dimineață : ‘’azi n-am chef !’’, bărbatul nu poate face acelaș lucru. Societatea cotidiană este în permanență cu ochii asupra bărbatului, care mereu trebuie să demonstreze.
Stresul cauzat de presiunea societății, determină frustrare, foarte mulți bărbați se simt presați de așteptările pe care societatea, o are față de ei. Bărbatul este într-o competiție continuă cu semenii lui de același sex, fiind mereu stresat să fie cel mai bun. Cel care își dorește o femeie frumoasă de prima clasă trebuie să aibă bani, o mașină scumpă, un apartament scump, trebuie să aibă un job și o carieră de succes.
Dacă nu are bani nu are voie nici măcar să viseze la un exemplar feminin cu pretenții înalte, nu are nici o șansă. Dar ce se întâmplă cu acei bărbați care nu au șansa să facă foarte mulți bani și nu se situează nici pe cele mai înalte culmi ale carierei ? Sunt cu toții niște ratați ? E clar că la femeile cu pretenții de rochii scumpe, mașini, parfumuri , cadouri nu au șanse, dar cu asta se termină viața lor ? Cu siguranță că există femei dispuse să construiască împreună cu bărbatul lor o familie și bunăstarea acesteia.
Adică într-o lume materialistă până în adâncul sevei sale putrede, mai există șanse pentru cei care nu au bani? Foarte mulți bărbați se simt neputincioși, incapabili să asigure acea securitate de care femeia și mai apoi copiii ei au nevoie. Tate vorbește despre statutul bărbatului în SUA, dar ce se întâmplă la noi în România ? Este situația similară, sau avem particularități care ne reprezintă ?
Da, oarecum situația este similară, doar că societatea românească încă nu a ajuns la nivelul egalității de gen. În România femeile nu sunt egale cu bărbații, societatea de foarte multe ori subliniază statutul inferior al femeii față de cel al bărbatului și majoritatea bărbaților chiar sunt conștienți de acest lucru.
În paralel cu acest fenomen, trăim într-o lume în care are loc o denaturare a rolurilor bărbatului și a femeii în societate. Fenomenul masculinizării femeilor, respectiv a feminizării bărbaților este un fenomen care a luat amploare pe plan internațional, dar este prezent și în țara noastră.
Consultantul vestimentar și de imagine, Cezar Ionașcu vine puternic în apărarea masculinității, considerând că rădăcinile acestui fenomen, chiar dacă pare oarecum ciudat, ar putea porni de la teoria conspirației potrivit căreia un popor la care i-ai tăiat rădăcinile, care nu mai are identitate, devine slab și mai ușor de condus.
Cezar Ionașcu ne prezintă povestea masculinizării femeii, într-o familie în care bărbatul își pierde locul de muncă și se afundă din ce în ce mai mult în a-și plânge de milă, în fața televizorului, fără să întreprindă nimic să iasă din acest impas, între timp familia și în special copiii suferă din cauza neajunsurilor datorate sărăciei.
Mama, femeia la care instinctul de supraviețuire este mult mai puternic decât al bărbatului, este nevoită să ia rolul capului de familie, să plece la lucru în străinătate să-și întrețină familia, sau să întreprindă ceva să-și salveze copiii. În momentul în care femeia își atribuie acest rol, bărbatul este detronat din poziția în care societatea l-a investit și își pierde total valoarea, devine un individ de nimic, desconsiderat de femeie, de familie, nu mai este respectat. În această poziție bărbatul alunecă din ce în ce mai jos, își inneacă durerea și tristețea în băutură, își pierde total demnitatea.
În 2018 se face un studiu Ipsos pe un eșantion de 500 de bărbați din mediul urban, cu vârste cuprinse între 25-45 de ani, având ca subiect ‘’Caracteristicile bărbatului ideal în viziunea bărbaților români ‘’. Indiferent de statutul pe care îl au, bărbații din România, ei consideră că trebuie să fie puternici, curajoși și inteligenți.
Caracteristicile cel mai des menționate sunt : peste 31% din respondenti consideră că bărbatul trebuie să aibă un caracter puternic, 30% sunt de părere că trebuie să fie capul familiei, 29% spun că trebuie să fie intelligent, 27% curajos, iar 26% independent financiar. Se pare că mentalitatea bărbaților din România în legătură cu propria persoană este : ‘’big boys don’t cry ‘’.
Pentru a obține independența financiară, majoritatea bărbaților muncesc mai mult, se angajează să efectueze ore suplimentare, își iau mai multe joburi. Arhetipul paternalist al bărbatului în accepțiunea lui Carl Jung își găsește identitatea și împlinirea simtindu-se puternic, pentru a-i ghida și proteja pe cei aflați sub îngrijirea sa, aceasta fiind menirea bărbatului.
Pe lângă curaj și inteligență bărbații consideră că trebuie să aibă simțul umorului, asta au afirmat 27% din cei intervievați. Simțul umorului este un mijloc de socializare dar și un panaceu universal în momentele de criză sau stres. Bărbații mai tineri între 24-34 de ani sunt mai preocupați să fie carismatici, să aibă inteligență emoțională, să proiecteze imaginea unui stil de viață sănătos și o carieră de success.
Aceștia se concentrează asupra a numeroase aspecte individualiste, având o preocupare asiduă să fie atractivi și apreciați, pentru proiectarea unei imagini de suces în societate. Dacă acest lucru nu se realizează, sau drumul pentru obținerea acestor țeluri este foarte greu, adeseori apare frustrarea, deziluzia, decepția, dezamăgirea și de foarte multe ori depresia.
Bărbații cu voință puternică sunt nerăbdători să-și atingă țelurile propuse, puterea, faima și banii sunt răsplata eforturilor lor susținute. Pe de altă parte bărbații maturi, trecuți de 35 de ani, se concentrează mai mult asupra rolului lor de ‘’cap al familiei “, rolul lor de tată și soț este mai vizibil, ținând cont de faptul că aproape 90% dintre ei sunt căsătoriți.
Acești bărbați ies mai puțin cu prietenii, fac mai puțin sport și se implică activ în activitățile gospodărești, se ocupă de copii, ies cu ei la joacă , se implică în educația acestora. Vis a vis de ce își doresc bărbații români față de ei însăși, femeile în procent de 65% își doresc un partener fidel, în comparativ cu 21% dintre bărbații care consideră fidelitatea importantă.
Al 2-lea criteriu important pentru femei este faptul că bărbatul să se ocupe de copii, să aibă un rol activ în educația acestora. Chiar dacă ne-am aștepta ca în rândul femeilor dorința ca bărbatul să aibă independența financiară este criteriul cel mai important, acesta a însumat doar 30% în comparație cu fidelitatea care s-a ridicat la 65%.
Se pare că femeile și bărbații au așteptări diferite unii față de alții și totuși putem să formulăm un scop comun: SECURITATEA, SIGURANȚA cu valențe diferite pentru bărbați și femei. În cazul bărbaților este vorba despre o securitate bazală, necesară pentru supraviețuire, ținând cont de rolul bărbatului de-a-și ocroti și proteja pe cei apropiați.
În cazul femeilor, securitatea se referă la relația cu partenerul și la familie, de aici nevoia de fidelitate din partea partenerului și rolul acestuia în creșterea și educarea copiilor.
L-am încurajat pe copilul meu și i-am înțeles perfect frustrarea într-o lume materialistă în care sunt atât de multe presiuni asupra bărbaților, dar nu numai.
Eu cred că societatea românească apasă în egală măsură asupra femeilor cât și a bărbaților. Să-ți clădești o familie la ora actuală în România, devine din ce în ce mai greu.
Dacă părinții nu îți pot oferi o locuință, o mașină, orice cu care să poți porni la drum, să îți creezi tu toate acestea este un efort imens, de lungă durată.
