15 oct. DEZBATERI DE SEARĂ CU DENIS
Între mine și copilul meu există 31 de ani diferență și cele trei decenii, separă două generații care văd lucrurile care ne înconjoară, total diferit.
Deși am pretenția că aș fi o mamă cu o gândire liberă, deschisă la minte și cooperantă în direcția tuturor dorințelor copilului meu de 22 de ani, conflictul dintre generațiile din care facem parte ne pune uneori în dificultate, antrenându-ne în lungi dezbateri și discuții, în care fiecare dintre noi încearcă să-i argumenteze celuilalt, punctul său de vedere.
Lungile noastre discuții de seară, au devenit un obicei și m-au făcut să înțeleg cât de diferit este prezentul tinereții copilului meu, de trecutul în care mi-am petrecut eu, cei mai frumoși ani.
Denis încearcă uneori din răsputeri să mă facă să-i înțeleg nevoile, dorința de-a progresa în viață, să îi iau în serios lupta și conflictele de zi cu zi cu lumea care s-a schimbat radical, între timp.
Pe de altă parte, eu încerc să-i transmit experiența mea de viață, să-l protejez de greșelile pe care eu le-am făcut, sugerându-i cele mai bune alegeri.
Faptul că eu și cu siguranță și alți părinți suntem precauți, mai puțin curajoși, sau poate mai înceți în reacții și mai molcomi în acțiune, se datorează faptului că încercăm să îi ghidăm pe copiii noștri spre căile mai simple, mai puțin complicate și mai lipsite de sacrificii, pentru realizarea viselor lor și în general în reușită.
Este normal să vrei să-ți protejezi copilul, pornind de la toate acele experiențe negative pe care le-ai trăit. Transformările radicale care s-au petrecut în ultimii 30 de ani, în special în domeniul tehnologiei, dar și schimbările sociale din societate determină o rigiditate de percepție și adaptare din partea mea, cea care fac parte din ‘’generația cu cheia la gât’’
Dar asta nu înseamnă că, conflictul dintre generații ar fi neaparat un lucru negativ, din contra: dacă fiecare parte are flexibilitatea și dorința de-a înțelege modul de gândire al celuilalt și cauzele care determină această gândire, se poate ajunge la un numitor comun.
Noi am crescut într-o societate plină de reguli și restricții, aveam mereu un sentiment de vinovăție, chiar dacă nu exista niciun motiv pentru aceasta. Nu aveam libertate de exprimare, nu exista fluxul acesta imens de informație, iar tehnologia nu prea exista.
Pentru noi cea mai mare bucurie erau poveștile și romanele pe care le citeam și joaca cu copiii vecini în curtea blocului. Nu aveam nici pe departe deschiderea tineretului de astăzi și nici această gamă largă de posibilități în toate domeniile, care caracterizează lumea în care trăim.
Îmi dau perfect seama că zidul de care se lovește Denis, în discuțiile noastre, nu se datorează faptului că eu nu înțeleg dorința lui de dezvoltare, sau necesitatea de-a progresa, ci faptului că oportunitățile și experiențele generațiilor din care fiecare facem parte, sunt total diferite.
Cu toate că are doar 22 de ani, copilul meu, care învață, dar și muncește de la vârsta de 20 de ani, a acumulat informații și o experiență de viață mult mai mare decât am avut-o eu la vârsta lui, formându-i o percepție deosebit de realistă asupra a tot ce îl înconjoară.
Chiar dacă nouă ni s-ar părea, cum că acești copii sunt exuberanți și neatenți la realitățile prezentului, adevărul este că, spre deosebire de generația din care eu fac parte, care a acceptat destinul așa cum i-a fost hărăzit, ei nu acceptă orice, nu fac compromisuri și își cunoasc valoarea.
Încă de foarte mic știa cu exactitate ce nu vrea să facă și de fiecare dată s-a ținut cu încăpățânare de convingerile lui. Ce și-a pus în cap, a realizat cu îndârjire și enorm de multe sacrificii ! Părerile noastre diferă atât în ce privește relația de cuplu și găsirea perechii ideale, cât și în organizarea vieții și construcția carierei, a relației cu banii și a necesitaților materiale generale.
Dar toate acestea nu se datorează faptului că eu nu înțeleg necesitățile lui, ci a faptului că eu nu dispun de resursele necesare pentru a integra noutatea mentalității sale și de-a reacționa întotdeauna constructiv în raport cu ideile lui.
Citind articolul de pe Thrive.global – www.thriveglobal.ro/stories/conflictul-dintre-generații, mi-am dat seama că, conflictul dintre generații nu este doar problema noastră, a mea și-a lui Denis, este o situație cu care se confruntă familiile în general.
Pentru noi, ideile diferite, modul particular în care ne raportăm la probleme este un exercițiu de comunicare, care mă pune în special pe mine în gardă și mă face să încerc să traduc limbajul copilului meu pe limba mea.
Transformarea radicală a societății din cea comunistă în care noi am crescut, în așa zisa democrație, a adus cu sine diferențe abrupte în scara valorilor, dar și a convingerilor legate de viață.
Venind dintr-o societate în care, noi toți eram aproximativ egali din punct de vedere social, când diferențele statutului material nu erau atât de mari ca în ziua de azi, mi-a fost foarte greu să accept realitățile ‘’democrației’’ de astăzi.
Mi-a fost greu să înțeleg cuvintele lui Denis: ‘’Astăzi, dacă nu ai bani ești zero în societate, nu te ia nimeni în seamă !’’. Pe ‘’vremea mea’’, dacă aveai școală erai cineva, astăzi degeaba ai școală, dacă nu ai bani nu valorezi mare lucru. Importanța banilor influențează relațiile de cuplu, posibilitatea de-a alege o carieră, pe urmă dezvoltarea în carieră și modul în care avansezi în societate.
Relațiile interumane sunt influențate direct de existența banilor și oricât de inteligent și frumos ai fi, mari șanse nu ai la o persoană de sex opus, făcând parte din high-society. Mai în glumă, mai în serios unii influenceri dezbat pe tik-tok, orientartarea de azi a fetelor numai în direcția băieților cu bani, la care mașinile de lux, cadourile, invitațiile la restaurant, sau chiar concediile în locuri exotice sunt un must-have.
O discuție nevinovată dintre copilul meu și încă doi colegi de facultate cu una dintre colegele cu bani, a oferit tabloul perfect al societății în care trăim. Băieții au încercat s-o invite pe domnișoara respectivă la un club, să-și petreacă seară, la care ea le-a răspuns sec:
-Băieți, n-aveți voi bani, să mă invitați pe mine la club !
Învăț zilnic de la Denis, uneori chiar am senzația că el este mai în vârstă și eu sunt copilul. Am înțeles un lucru, nu este neaparat important să facă el, ce vreau eu, sau ce mi-am imaginat eu pentru el, sau să îmi calce pe urme. Abilitățile, competențele, așteptările de la viață ale copilului meu, sunt total diferite de ale mele.
Trebuie să îi acord încredere, să îl las să-și deschidă el aripile, spre acel domeniu care îi face lui plăcere și în care are abilități și este talentat. Indiferent cum s-ar descurca, atât eșecul cât și succesul fac parte din experiențele vieții, pe care și el trebuie să le însușească.
