18 nov. MEREU SUNTEM NEMULȚUMIȚI CU CE AVEM
Omul poartă în sufletul lui o nemulțumire înnăscută. E imprimat în ADN-ul nostru faptul că ceea ce avem nu ne îndestulează și că mereu ne dorim altceva. Mereu vom avea impresia că, gazonul vecinului este mai verde, copilul acestuia este mai deștept ca al nostru, nevastă-sa de regulă mai frumoasă și întotdeauna vom sta cu ochii pe ceilalți, comparându-ne la nesfârșit.
Dacă vei face un experiment cu două echipe, indiferent că sunt copii sau adulți, bărbați sau femei, vei desena un cerc pe asfalt și o grupă o vei pune să stea în interiorul cercului, iar pe cealaltă în afara lui, vei constata după un timp, că fiecare va încerca să ia locul celeilalte echipe.
Vei constata că experimentul cu cercul te însoțește de-alungul vieții și te vei identifica mereu cu această situație. Întotdeauna ne dorim total altceva decât avem, tendința fiind generală. Dacă ai putea tu să te proiectezi pe tine, înainte de-a te naște, cu siguranță că ai avea cu totul alte trăsături decât ți le-a creat natura.
Dacă ești brunetă, vei dori să fii blondă, dacă ești blondă vei prefera să ai părul închis, în loc de un ten alb, ai prefera unul măsliniu și în locul ochilor căprui, vei dori albaștri. Această tendință are câteva puncte de pornire care se regăsesc în natura noastră umană :
1. NE COMPARĂM MEREU CU CEILALȚI
Comparația niciodată nu ne va face bine și în loc să te motiveze, cum ar părea la prima vedere, în realitate este total nesănătoasă și mai devreme sau mai târziu duce la frustrare, chiar la depresie.
De-alungul programelor mele de slăbire, mereu am încercat să-mi fixez ca model o persoană care a slăbit foarte repede și-a format un corp tonifiat și s-a schimbat fizic radical într-un timp scurt.
Dar problema este că nu suntem la fel, nu moștenim aceleași trăsături, capacități, ne este altfel construit corpul, avem fiecare alt metabolism. Normal că atunci când constatam că eu slăbesc mult mai greu, corpul meu nu este atletic, toate acestea îmi făceau enorm de mult rău și mă dezamăgeau.
Aveam momente când voiam să renunț văzând că nu pot arăta la fel ca persoana care era mult mai tânără ca mine și cu siguranță că avea alte atribute. În momentul când ai avea tendința să te compari cu ceilalți, încearcă mai degrabă să te concentrezi asupra propriei persoane.
Caută-ți pozele de mai demult, când erai mai în formă și mai slabă cu câteva kilograme și pune-te pe tine ca exemplu. ” Vreau să arăt așa cum arătam în poza cu rochia roșie ” și afișează poza undeva în cameră, sau chiar în bucătărie și fiecare tendință de-a mânca mai mult, s-o stopezi cu ajutorul imaginii care te motivează.
Eu am avut mereu tendința să mă compar fizic cu colegele și prietenele mele, care bineînțeles erau subțirele, orice ar fi mâncat și mă simțeam nemulțumită că abia mănânc și tot sunt grasă. Majoritatea oamenilor se compară pe toate planurile posibile:
-Vecinul are curtea mai frumoasă, la el s-au făcut roșiile, la noi nu.
-Bărbatul vecinei este mult mai harnic și o ajută mult mai mult în gospodărie.
-Copilul sorei mele învață mai bine decât al meu.
-Prietenii noștri și-au luat o mașină mult mai bună și mai mare decât a noastră.
-Vecinii au fost într-un concediu pe meleaguri exotice, noi n-am ajuns nici măcar la mare.
Seria comparațiilor poate continua la nesfârșit, mereu am dori să fim în pielea altora, nemulțumiți de viața noastră. Mereu iarba din curtea vecinului va fi mai verde decât cea de la tine de acasă. Comparația din păcate este superficială și nu ajungem să pătrundem problema în esența ei.
Uneori vedem doar fața lucioasă a medaliei, vârful Icebergului, fără să pătrundem în adâncuri, să observăm pe ce se clădește succesul celorlalți, cu ce sacrificii s-a produs, sau ce lucruri murdare ascunde.
Există așa numiții îmbogățiți peste noapte, afaceriștii care au pornit întotdeauna cu un tun, care nu a fost descoperit în momentul când s-a produs, iar persoana respectivă a ajuns la averi uriașe.
Dar cu ce preț ? Din exterior vedem doar averea, bogăția, dar habar nu avem ce se ascunde în spatele acestui lucru. Din păcate de cele mai multe ori, e vorba de fapte penale.
2. ÎN LOC SĂ NE CONCENTRĂM PE DEZVOLTAREA NOASTRĂ PERSONALĂ, ÎI SPIONĂM PE CEILALȚI
Necesitatea de-a ne compara cu ceilalți, cere un timp alocat spionajului. Stai cu ochii pe geam să-ți spionezi vecinul. La serviciu stai mereu cu ochii pe colegi să afli dacă și-au depășit planul, dacă au făcut mai multe vânzări luna aceasta, sau poate poate vei afla dacă au fost avansați în funcție.
În tot acest timp, în care te mistuiești și pierzi vremea iscodindu-i pe ceilalți, tu ai putea intreprinde ceva, pentru propria ta dezvoltare, poate chiar ai duce la bun sfârșit un proiect care ți-ar aduce bani mai mulți, recunoaștere și notorietate. Dar tu alegi să stai, să nu faci nimic, doar ‘’sânge rău’’, iar alții progresează și ajung la ani lumină depărtare de tine.
Spionatul, iscoditul, preocuparea de ce fac ceilalți, grija pentru treaba altora, e din păcate sport național și chiar dacă suntem conștienți că nu ne este benefic, cu greu putem să renunțăm la practicarea lui.
3. CAPRA VECINULUI
Mână în mână cu iscoditul și spionatul merge alt sport național : ‘’să moară și capra vecinului’’. Dacă ne merge prost, avem probleme, ne descurcăm greu cu banii, mai dă peste noi și o boală, de multe ori, în loc să ne concentrăm cu toate puterile asupra posibilităților proprii de redresare, cea mai mare problemă e dorința de-ai vedea și pe alții în necaz.
Faptul că nu ești singur în suferință, că în afară de tine mai există și alții care au probleme îți conferă o stare de mulțumire și de acum nu te mai concentrezi pe ‘’baiul ‘’ tău, te interesezi de problemele celuilalt.
Sunt persoane care te sună pe un anumit ton, întrebându-te : ‘’ ești bine ? – da, sigur ești bine ?’’- și tu spui clar și răspicat: ‘’daaaaaaaa, toată lumea e bine, inclusiv eu’’, după care te întreabă de ce ai lipsit la nu știu ce întrunire comună, oare ești bolnavă?
Din start acestea sunt persoanele care savurează orice moarte a caprei vecinului și se hrănesc din veștile proaste pe care apoi le răspândesc cu mare atenție, să afle toata lumea de problemele abătute asupra unei anumite persoane.
4. VEȘNICA NEMULȚUMIRE
Atât comparația, cât și spionarea celorlalți, căutarea ‘’caprei vecinului’’, toate acestea sunt acțiuni care duc la o nemulțumire veșnică, care se adâncește creând un cerc vicios din care nu se poate ieși. Mereu vom avea impresia că nu ajungem niciodată la liman, că nu ne vom atinge idealurile și trăim o viață furată.
Cu ochii pe viața celorlalți, visând că am putea s-o trăim pe a lor, mai devreme sau mai târziu ajungem la depresie. Văzut de la distanță, tot ce au ceilalți pare ispititor, strălucitor și dulce. Pe de altă parte, chiar dacă ne vom atinge idealurile și vom ajunge foarte aproape de țelul propus, întotdeauna vom găsi alte himere după care să alergăm luând-o mereu de la capăt.
