POVESTEA MAȘINII DE CUSUT

POVESTEA MAȘINII DE CUSUT

‘’Meseria este brățară de aur ‘’, iar dragostea pentru arta confecționării îmbrăcămintei, sau mai pe românește pentru croitorie, este o pasiune.
Aveam mereu o vorbă cu confecționerele din fabrica unde lucrez, apoi cu croitoresele care munceau la mine la atelier, încă pe vremea când exista, că denumirea de ‘’industrie ușoară’’ în ce privește industria confecțiilor, este una paradoxală. Această meserie nu a fost ”ușoară” niciodată, dar acest lucru îl știe doar cel care o practică.
Un lucru în schimb este clar : o poți face doar cu pasiune și cu un har de la D-zeu pentru a mânui materialul, pentru a-l vrăji și pentru a crea din el o piesă vestimentară, care va aduce împlinire și bucurie persoanei care o poartă. Din copilărie m-a interesat tot procesul de creare a hainelor, punerea pe hârtie a ideii, desenarea crochiurilor și transpunerea proiectului pe material, precum și realizarea propriu-zisă a piesei vestimentare.

Așa am devenit inginer textilist, apoi mi-am întregit studiile ca designer vestimentar, însu șindu-mi și partea artistică a acestei superbe meserii, pe care o iubesc din tot sufletul ! Primele tangențe cu croitoria au pornit în mica cămăruță a mătușii mele care era croitoreasă și o urmăream cu admirație și deosebit interes, cum întindea materialul pe masă, cum desena cu creta reperele, cum tăia cu o foarfeca care mie mi se părea imensă, materialul.

Eram fascinată de tot ce se întâmplă acolo și de fiecare dată când îmi croia câte o rochiță, încercam să acumulez cât mai multă informație. Următorii pași i-am învățat de la mama, care a fost o croitoreasă autodidactă și nu întâmplător mașina de cusut care ne-a încântat copilăria la mulți dintre noi, poartă numele mamei mele ‘’ Ileana’’.
Dar mama făcea croitorie de hobby, din pasiune. Mașina de cusut avea mereu mare cinste în casă. Mașina noastră era deja electrică, dar cea a mătușii mele era o piesă de muzeu, o mașină mecanică pe care ea o îngrijea cu mare atenție. Mașina de cusut a fost instrumentul de cinste care a pus pâinea pe masa tuturor acelor meseriași care au muncit în acest domeniu. Și acest domeniu a fost unul de cinste și respectat, ‘’ brățara noastră de aur’’. Istoria mașinii de cusut este împânzită de lupte ale inventatorilor și rezultatul final este o părticică din realizările fiecăruia în parte.

Meșteșugul cusutului datează de acum 20000 de ani, când acele de cusut se confecționau din oase și coarne de animale și ață din sinusurile acestora. Acele de fier apar în sec.al XIV-lea, iar primul ac cu orificiu pentru ață în sec.XV. Primele informații despre începuturile cusutului mecanic datează din 1755, când inginerul german Charles Weisenthal, care lucra în Marea Britanie a emis un brevet asupra unui ac care a fost proiectat pentru o mașină. Nu se știe însă, dacă ar fi existat o mașină, pentru că nu exista o descriere a acesteia.

Inventatorul și producătorul englez de dulapuri Thomas Saint primește un brevet pentru o mașină completă de cusut în 1790. Brevetul descrie un șurub care lovește o gaură în piele și prin gaura respectivă trece un ac. Încercările ulterioare după desenele de pe brevetul lui Saint, nu au funcționat. După mai multe încercări eșuate a diverși inventatori, prima mașină de cusut funcțională este creată de croitorul francez Barthelemy Thimonnier.
Mașina acestuia folosea un ac cu cârlig și un fir și executa o cusătură în lanț, folosită ca broderie. Din frica de-a rămâne fără locuri de muncă, din cauza mașinii de cusut, un grup de croitori francezi înfuriați, incendiază fabrica inventatorului și acesta aproape că își pierde viața în acest incident.
La începutul sec. al XIX-lea, interesul pentru realizarea unei mașini de cusut de succes, cuprinde și America, unde în 1834 Walter Hunt inventează o mașină funcțională, capabilă să facă doar cusături drepte. Walter Hunt nu își brevetează mașina din cauza fricii să nu provoace șomaj în rândul croitorilor.

Primul brevet american în construcția de mașini de cusut și un pas revoluționar în industrializarea acestei activități o constituie cel emis în 1846 de Elias Howe, care pune bazele unui prim proces de coasere, care folosește fir din două surse diferite. Se pare că acesta este momentul inventării cusăturii simple de mașină. Acul creat de Howe are un orificiu, trece prin pânză făcând o buclă pe partea cealaltă a materialului, o navetă alunecă pe o pistă trecând al doilea fir prin bucla formată și în așa fel se realizează cusătură de mașină simplă, pe care o folosim astăzi.

Howe a avut însă probleme cu apărarea brevetului său și comercializarea invenției sale. În următorii nouă ani, Howe s-a străduit să-și promoveze invenția și să-și protejeze brevetul de imitatori. Mecanismul său de formare a cusăturii a fost adoptat și de alții care încercau să-și dezvolte inovațiile proprii. Între timp Isaac Singer inventează mecanismul de mișcare pe verticală sus-jos a acului, iar Allen Wilson dezvoltă o navetă cu cârlig rotativ.
Prima mașină de cusut care are succes comercial este realizată de Singer în 1850. Mașina lui Singer revoluționează construcția de mașini de cusut, prin faptul că acul are o mișcare verticală pe direcția sus-jos, iar o bandă rulantă acționată cu piciorul, alimentează acul. Până la Singer, acest proces se realiza prin acționare manuală. Mașina lui Isaac Singer folosește același tip de cusătură pe care Howe a brevetat-o.
Deci dacă vrem să fim corecți inventatorul cusăturii simple de mașină și a formării cusăturii de încheiere este Elias Howe. Elias Howe îl dă în judecată pe Isaac Singer pentru încălcarea brevetelor și câștigă în 1854. Mașina de cusut a lui Walter Hunt a folosit același principiu de formare a cusăturii cu două fire din surse diferite și un ac cu un orificiu pentru ață, dar cu toate astea, instanțele au confirmat brevetul lui Howe, pentru că Hunt a renunțat la brevetul său.
Designul lui Elias Howe a fost preluat de Isaac Singer și de alții, provocând mari litigii în materie de brevete. Cu toate acestea în 1850, instanța îi dă câștig de cauză lui Elias Howe, pentru brevetul acului ascuțit cu un orificiu. Elias Howe intentează proces împotriva lui Isaac Singer, cel mai mare producător de mașini de cusut, pentru încălcarea brevetelor. Isaac Singer a încercat să invalideze brevetul lui Howe, pentru a arăta că invenția avea aproximativ 20 de ani și că Howe nu avea cum să pretindă revedențele de la nimeni, folosind desenele sale, pe care Singer a fost obligat să le plătească.
Deoarece Walter Hunt nu a depus un brevet, brevetul lui Elias Howe a fost confirmat de o instanță judecătorească în 1854. Mașina lui Singer era totuși diferită de a lui Howe prin mecanismul acului, care avea o mișcare pe verticală sus-jos, mai puțin lateral, fiind alimentat de o curea de transmisie acționată cu piciorul, nu prin acționare manuală. Cu toate acestea, a folosit același principiu de formare a cusăturii de încheiere.
Un moment important în istoria mașinii de cusut este brevetarea primei mașini care folosește o singură ață și execută o cusătură în lanț, inventată de James Gibbs în 1857. Helen Augusta Blanchard din Portland, Maine brevetează în 1873 prima mașină de cusut cu cusătură zig-zag. Pe lângă aceasta, mai are și 28 de invenții, printre care mașina de cusut pălării, ace chirurgicale și diferite îmbunătățiri aduse mașinii de cusut.

Până la sfârșitul sec. al XIX-lea mașinile mecanice de cusut erau folosite doar în liniile de producție ale fabricilor de confecții. Abia în 1889 se proiectează și se produce o mașină de cusut mecanică casnică. Adevărata revoluționare a procesului de coasere cu mașina o reprezintă apariția în 1905 a mașinii de cusut electrice.

Dar oare cum se configurează viitorul mașinii de cusut și implicit a meseriei care ne-a consacrat ? Evoluția high-tech produsă în ultimele decenii, ne arată că prima industrie perfect automatizată este cea a confecțiilor. Chiar dacă folosim mașinile de cusut electrice mai bine de 100 de ani, problema necesității utilizării personalului pentru introducerea reperelor de material în robot, încă nu era rezolvată.
Robotul industrial SEWBO fabricat de Zornow în 2015, este capabil să manipuleze automat piesele de material în timpul procesului de confecționare. Acest robot poate confecționa automat un tricou de la început până la finalizare.

Potrivit China Daily , un experiment a fost efectuat la fabrica de confecții Tianyuan Garments, unde procesul de producție complet automatizat, durează 4 minute, de la croirea materialului, până la produsul finit. Planul lor este crearea a 21 de linii de producție, care dacă sunt absolut operaționale, produc un tricou la fiecare 22 de secunde, în așa fel încât într-o zi vor putea produce 800.000 de tricouri pentru firma Adidas.

Următoarea generație de roboți industriali utilizați în industria confecțiilor este cea care realizează cusături 3D, ducând la obținerea unei calități înalte în realizarea pieselor vestimentare. Tehnologia 3D reușește să reducă costurile de cercetare, micșorează timpul de producție si îmbunătățește eficiența și productivitatea.
Drumul parcurs de la simpla mașinuță mecanică pe care mătușa mea o punea în funcțiune apăsând cu piciorul pedala, până la robotul industrial capabil să realizeze automat tot procesul de producție, este o cale foarte lungă. O meserie care acum 100 de ani, conferea prestigiu și respect acelor oameni care cu multă iscusință și dăruire creau îmbrăcămintea atât de necesară, în scurt timp va fi preluată de roboți și inteligența artificială.

La ora actuală industria confecțiilor și a modei oferă un loc de muncă pentru 60-70 de milioane de angajați în întreaga lume. Într-un raport al Organizației Mondiale a Muncii ( International Labor Organization ) se spune că liniile de asamblare automatizate vor reduce numărul locurilor de muncă în industria confecțiilor cu 90%. Cu toate acestea, eu vreau să cred că originalitatea, creativitatea și factorul uman mereu vor avea cerere.

Pe lângă producția de masă, aservită la maxim luptei pentru eficiență și productivitate, eu văd existența atelierelor mici, a manufacturilor, unde creativitatea, autenticitatea, originalitatea și valoarea produsului unicat sau realizat în serie mică, încântă și deservește un public pretențios, care vrea altceva decât un produs realizat în masă.
Astăzi mașina de cusut mecanică cu încrustații de fildeș e o piesă valoroasă din muzeul industriei modei, dar mai mult decât o piesă de artă, ea este un simbol, al dragostei pentru această meserie, care ne-a animat pasiunea și a dat sens orelor de uitare și dăruire, pe care le-am trăit slujind-o.


%d blogeri au apreciat: