04 ian. TU MERIȚI CEVA MAI BUN
Când am vrut să pătrund în tainele creației vestimentare, am considerat că trebuie să învăț mult. Întâi să mă desăvârșesc în partea de tehnologie, așa am devenit inginer textilist, specializat în confecții și tricotaje, iar mai apoi am vrut să cunosc și partea artistică a meseriei și am absolvit designul vestimentar la Facultatea de arte.
Așa am simțit eu, că trebuie să cuprind întreaga paletă a meseriei, pentru a înțelege și stăpâni totul. Doar că în viața personală, nu ne învață nimeni ce trebuie să facem, cum trebuie să alegem și pe cine să lăsăm aproape de sufletul nostru.
Când m-am simțit nesigură într-un domeniu, când am realizat că nu știu suficient și nu stăpânesc lucrurile, eu mereu am învățat.
Am considerat că aceasta este singura cale de-a dobândi siguranță și încredere de sine. Cum ar fi fost, să mă ia cineva de mână și să-mi spună : ‘’ Alena, ai trei luni de zile să înveți materia – “Relații interumane’’ și la sfârșitul perioadei de cursuri, ai să dai examen. Dacă nu iei nota de trecere, ajungi în restanțe și poți să te mai pregătești, să dai examen din nou.
Practic viața a făcut același lucru cu mine, doar că perioada de învățare a fost mult mai lungă, iar prețul plătit, mult mai scump.
Fiecare relație eșuată a fost o nouă lecție învățată și după fiecare eșec sentimental, am devenit mai puternică, mai sigură și mai hotărâtă să îmi cunosc valoarea.
Oare de ce nu suntem pregătiți din tinerețe cum să procedăm cu viața noastră personală ? De ce nu ne ascultăm părinții, sau ei de ce nu reușesc să ne transmită experiențele lor negative, în așa fel încât să fie plauzibil și să aibă efect asupra noastră?
De ce nu reușim să vedem lucrurile cu ochii celor mai experimentați și de ce nu înțelegem semnele pe care Providența ni le transmite, la adresa unor oameni toxici, care au o influență nefastă asupra noastră ?
Deși am închis demult capitolul despre relații în ce mă privește, discutând cu o prietenă, despre o persoană cu care am avut în trecut o relație toxică, ea mi-a spus : ‘’ meriți ceva mult mai bun ! ‘’
Ok, dar oare eu de ce nu am conștientizat în acele momente în care am suferit cumplit, că merit mai mult și că trebuie să mă îndepărtez rapid de acea persoană, care prin fiecare cuvânt sau gest al său, îmi făcea foarte mult rău ? Există persoane, care încă din tinerețe sunt perfect conștiente de valoarea lor, sunt încrezătoare și știu exact unde le este locul.
Știu ce vor și cum ar trebui să fie persoana pe care și-o doresc ca partener de viață. Eu niciodată nu am fost așa, mai mult decât atât, m-am subestimat în permanență și de aici au venit toate problemele.
M-am îndrăgostit, apoi m-am lăsat dusă de val și după două decenii trăite împreună, am realizat că nu m-am potrivit deloc cu omul cu care am format un cuplu, atâta amar de timp.
Cine ar putea să te pregătească pentru acest lucru ? Cine ar putea să îți explice clar că nu e bine să te lași copleșit de sentimente și influențat de un om, care are voință mai puternică și știe să te manipuleze, sau să se folosească de tine?
De ce oamenii naivi, afectuoși, sinceri și iubitori, au mereu de suferit ? Probabil că noi avem nevoie de mai mult timp de învățare. Poate că asimilăm mai încet și până se sedimentează informația, e necesar să repetăm de foarte multe ori, aceleași greșeli. Totul contează în momentul în care doi oameni devin un cuplu, sau încearcă să devină.
Luându-te după finalurile fericite de la Hollywood, ai crede că dragostea aceea fulminantă, pasională este suficientă pentru fericirea în cuplu.
În realitate însă, tot ceea ce ți-au spus părinții despre familia din care provii, despre mediul din care te tragi, despre apartenență, cultură, educație, sunt repere care trebuie să se potrivească cu cele ale perechii tale.
Trebuie să aveți puncte comune de gândire, mentalitate, trebuie să aveți același scop în viață și să vedeți asemănător lucrurile, căci dacă trageți în direcții diferite, mai devreme sau mai târziu veți răsturna căruța relației voastre.
În tinerețe negai cu vehemență aceste lucruri și considerai că sunt răutăți din partea părinților tăi, care încercau cu disperare să-ți deschidă ochii. În timp, tot ce ți-au spus ei, aspectele asupra cărora ți-au atras atenția, se vor dovedi motive foarte importante ale discordiei și neînțelegerilor voastre.
Cu cât este mai răvășitoare dragostea care vă animă, cu atât recunoști mai puțin realitatea evidentă, dar în timp, ceața începe să dispară și vei vedea în sfârșit cu claritate lucrurile care stăteau în fața ochilor tăi.
Vei observa atunci că un om pe care tu ți-l imaginai, flexibil, capabil să se adapteze locurilor în care tu te-ai născut, chiar dacă el provine dintr-o altă zonă a țării, și o face, doar pentru că ține la tine ; în realitate este un neadaptat, un om care nu se va simți niciodată acasă alături de tine.
Îți vei aminti pe rând minciunile cu care te amăgea și vei înțelege că nici jumătate din ce îți spunea, nu era adevărat. Tu ești omul care nu poți să minți, iar el cel care ajunsese să-și creadă propriile minciuni. Nu îmi pare rău pentru lecțiile primite și pentru procesul acesta dureros care m-a dezvoltat ca personalitate și m-a întărit ca și caracter.
Dar de ce am căuta oare, fericirea în relațiile cu bărbații ? De ce am face pe alții răspunzători de împlinirea noastră ? Nu este nimeni dator să ne ofere acest lucru și nici nu îl vom primi de la nicio persoană.
Acum știu că toți aceia cu care am avut de-a face, nu au fost suficient de buni pentru mine și nu îmi pare rău că D-zeu a rânduit lucrurile în așa fel încât ni s-au despărțit drumurile.
Privind înapoi știu, că nu aș fi fost fericită cu niciunul dintre ei, pentru că ceea ce caut eu nu stă într-o relație, e mult mai mult de atât. E împlinire, armonie, echilibru în primul rând cu propria persoană, apoi cu lumea care mă înconjoară și cu viața în general.
