25 feb. GRAȚIE ȘI PROFESONALISM : D-NA PROFESOR DE BALET ANA MACOVEI
Au trecut peste patru decenii de viață, decând nu am mai trecut pe la Școala de Artă, pe atunci se mai numea și ‘’Populară’’. Eu făceam chitară clasică, mama se înscrisese la Țesătorie, iar tata era studentul pictorului Ion Popdan la pictură. Astăzi școala arată mult schimbată, renovată, bine gospodărită, mulțumită lui Mircea Deac și îți crează imaginea unui mediu familiar în care să te simți ca acasă.
Am venit puțin mai devreme să mă întâlnesc cu Doamna profesor, sperând să mai rup un sfert de oră în favoarea mea, din timpul ei prețios. Ana era deja la școală, mă aștepta și imediat am găsit tonul comun, noi două. Nu poți să nu o îndrăgești pe Ana Macovei, din primul moment : grația, eleganța, deschiderea, jovialitatea și o ținută impecabilă și aici mă refer atât la cea fizică, cât și la cea umană, te va impresiona de la primele cuvinte. După prima propoziție rostită, la propunerea ei, am decis să ne tutuim și pe un ton familiar, de parcă ne cunoșteam de ani buni, am demarat discuția.
ALENA : Ești absolventă a Academiei Naționale de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, secția Coregrafie. Te rog să ne povestești care au fost momentele hotărâtoare din viața ta, care te-au îndreptat spre această frumoasă carieră și de unde vine dragostea pentru balet ?
ANA : Sunt sătmăreancă și am crescut în sport și artă. Am fost elevă la Liceul de Artă, la secția pian, atunci când acest liceu era la un nivel mult mai pretențios decât este acuma. Dădeau examen de admitere la liceu un număr de 20-30 de copii și luau doar doi examenul, atât de mare era concurența. La secția de pian principal, eram doar doi copii și trebuia să trecem examen de examen.
Mai am două surori, mama a fost învățătoare, dar pentru că timpul pe care îl petrecea cu educația și formarea noastră era enorm, normal, că a trebuit să renunțe la carieră, chiar dacă îi plăcea foarte mult pedagogia. Pentru că trebuia să îmi văd de lecții, să exersez la pian, aveam voie să frecventez orele de balet, numai dacă luam nota 10 la materiile de la școală. Pe lângă școală, în timpul liber făceam balet și gimnastică ritmică. Părinții mei, nu erau încântați de hobby-urile mele, dar ironia sorții a schimbat lucrurile, dintr-o întâmplare. Datorită faptului că prin clasa a IX-a s-a schimbat sistemul de învățământ, Liceul de Artă se desființează și noi am fost automat repartizați la secția de matematică-chimie, la Liceul industrial nr. 7.
Am intrat la secția de matematică-chimie, în special datorită mamei mele, care era foarte severă și ne pretindea să învățăm la toate materiile. Venind de la Liceul de Artă, părinții au avut emoții pentru mine, eu trebuia să muncesc cot la cot cu ceilalți copii, am luat ore de matematică în particular și am intrat la treaptă. Noi eram prima promoție, a Doamnei profesor Lupuți Gabriela, care mi-a fost dirigintă.
Dânsa este un om extraordinar, un profesor deosebit , este prezentă la toate întâlnirile noastre ne vedem la toate evenimentele, dacă nu poate fi fizic cu noi, atunci este online. Pur și simplu o iubesc !
Așa am scăpat de pian. La un moment dat părinții mei au realizat că nu are rost să tragă de mine, că eu nu mai voiam pian deloc! Asta a însemnat pianul în viața mea și așa s-a terminat acest capitol. Dar omul se schimbă în decursul timpului și dacă eu le-aș spune acum părinților mei, că mi-am luat pian de 3-4 ani, ținând cont de faptul că în copilărie nu mai voiam să aud de el, ar rămâne foarte surprinși.
Acestea sunt etapele din viață: una dintre surori este profesor de pian, normal că ea are două piane acasă, altă soră este optician, ea are un magazin privat la Budapesta. Astăzi, am momente când mă așez la pian și cânt, chiar mă relaxează, îmi face plăcere. Când sora mea are spectacole mai cânt și eu și cealaltă soră Klari, câte o piesă.
ALENA : Ce înseamnă baletul în viața ta și ce le transmiți micilor tăi discipoli, ce este important să înțeleagă și să-și însușească în legătură cu această frumoasă ramură a artei ?
ANA : Este foarte important pentru această generație tânără să știe să selecteze din multitudinea de informații cu care este bombardată. Dacă un copil este curios să vadă balet și părintele are posibilitatea să ducă copilul la Cluj, sau la Budapesta la operă, le sugerez s-o facă. Când este la Satu Mare, eu duc elevii mei la spectacol, încerc să-i determin să vadă spectacolul live, să nu îl vadă online. După câțiva ani de studiu, de balet, că aici vorbim de mișcare fizică, copila respectivă își însușește forma sănătoasă de viață.
ALENA : Laicii văd din spectacolul oferit de balet doar partea strălucitoare: zâmbetul artiștilor, unduirea corpurilor perfecte, costumele strălucitoare. Ceea ce nu vedem noi, este uneori durerea din spatele orelor de repetiții și munca asiduă. Povestește-ne ce sacrificii cere această frumoasă profesie ?
ANA : Un lucru foarte important, pe care eu ca dascăl aș vrea să-l transmit atât copiilor cât și părinților din ziua de azi, este că fără efort, fară muncă, nu există realizări, nu există performanță. Lumea aceasta a devenit prea comodă. Eu ca părinte, când aleg școala, trebuie să mă gândesc să fie bună pentru copil. Acum, cel mai important lucru este ca școala să fie aproape. Tu ca părinte trebuie să realizezi că trebuie să alegi școala după aptitudinile copilului tău.
Aud zilnic că, concurența e mare, șansele sunt mici, nu sunt de acord cu acest lucru. Și acuma am o fostă elevă, urmează să fie șefă de promoție la Liceul de balet de la Cluj. Urmează să participe la o audiție foarte grea în Spania, dar chiar i-am spus : trebuie să participi ! Până când nu participi nu știi, trebuie să ai curaj, să încerci, decât să stai acasă, să te plângi că este greu ! Nu draga mea, trebuie făcut, trebuie încercat ! Cu această mentalitate, copilul se obișnuiește să renunțe că este greu, și te trezești că nu mai face nimic în viață. Veșnic ai o variantă.
Dacă eu nu îmi pun mintea la contribuție, nu am cum să nu răzbesc. Numai eu pot să știu ce este bine pentru mine. Și părinții au o explicație : nu ne permitem Londra, nu ne permitem Elveția. Nu vorbește nimeni de așa ceva: du-te la București, du-te la Cluj, învață !
Și generațiile noastre au muncit foarte mult. Și pe vremea noastră au fost examene, a fost de trudit de transpirat, nu se oferea nimic de gratis fără muncă. La orice nivel vorbim de un rezultat, la orice activitate era de trudit mult. Mie ca dascăl mi se pare o lege nescrisă chestia asta. Face copilul să spunem un semestru, tu ca dascăl ca să vezi rezultatul muncii tale, trebuie să pui copilul să evolueze pe scenă. Eu degeaba îți aduc aici, copila în sală, îți execută perfect mișcările, dar până când nu e pe scenă, noi nu vedem dacă stăpânește cu adevărat ceea ce a învățat.
În fața publicului copilul mai ia o doză de experiență. Asta pentru un profesor este o imensă satisfacție profesională. Peste doi trei ani când mă uit la înregistrări zic glumind : ‘’uite măi, din Piticoata asta ce-am făcut ! ‘’
Baletul are un efect deosebit de benefic asupra copiilor. Lucrez deja la a doua generație și pot să număr pe degete, care dintre cursantele de balet au învățat cu note mici la școală. În balet sunt 1200 de elemente pe care le înveți în 7 ani de studiu, ți se deschid, glumim noi antenele. Altfel asimilează un copil care face balet, altfel își coordonează mișcările. I se dezvoltă atenția distributivă, trebuie să fie atent și la stânga și la dreapta și la muzică, de la public nu își ia ochii.
Automat altfel funcționează concentrația și de aici încep rezultatele bune. Foarte rar aud de balerinele mele că se plâng profesorii la școală. Participă la olimpiade, concursuri. Plus este un consum de energie pentru copil, care chiar dacă este hiper activ, după balet își canalizează energiile în mod constructiv, nu distructiv.
ALENA : Care sunt colaboratorii voștri, artiști din țară care vă ajută și vă inspiră, precum și școlile de balet din țară, unde urmează să studieze acești copii talentați, care se formează sub îndrumarea ta ?
ANA : Aș vrea s-o amintesc aici, în primul rând pe Andreea Jura, Prim-balerină de la Opera Națională din Cluj-Napoca. Când avem evenimente, colaborăm cu dânsa. În același timp colaborăm și cu Liceul vocațional de profil artistic cu specializările : dans clasic și dans contemporan, Floria Capsali din București. Când copilul participă la 5 ani, la un prim eveniment pe scenă, aici am încercat ceva ce a dat roade. După ce și-a terminat evoluția pe scenă, fetița se aseaza și ea este spectator.
Normal, o colegă de-a mea care mă asistă la toate activitățile, este lângă ele și împreună urmăresc spectacolul oferit de toate categoriile : avansați, începători, performanță. Văzând-o pe doamna de la Operă cum dansează, atât copilul cât și părintele are în față un model. Astfel se naște dorința atât a copilului cât și a părinților că, copila lor să îmbrățișeze această frumoasă carieră. ‘’Eu asta vreau să fiu ! ‘’, fizic, direct, în același moment, se ia decizia și de acolo cei 7 ani de pregătire în balet trec foarte repede.
Prim-balerina reprezintă un exemplu pentru fetițe și ce este foarte important, e faptul că nu este totuna să o urmărești online, sau să o vezi aievea, lângă tine, live. Chiar dacă vorbim de un copil doar de 5 ani, de 12 ani, de 8 ani, că defapt asta e vârsta, ele deja au capacitatea de a decide ce își doresc să facă în viață. Dorința trebuie să vină din partea copilului. Degeaba spui copilului că venim la balet, sau la pian, tu ca părinte trebuie să-i explici copilului ce include asta, ce implică, ce efort trebuie să facă pentru asta.
Un alt ajutor pentru mine , este o fosta profesoară, prietena de-a mea de la Cluj, Corina Marc. Dânsa este la pensie de vreo doi ani, dar este una dintre cele mai bune profesoare din România, cu ea urmează să am atelierul de la sfârșit de săptămână. Adevărul este că s-au construit niște relații cu Clujul care în continuare sunt fructificate. Primim foarte mult ajutor de la colegii din Cluj.
Chiar și la costume colaborăm cu Clujul, pentru un spectacol luăm de la ei hainele de scenă, pentru că nu are rost să pun părinții la cheltuială și peste un semetru școlar, costumele nu mai sunt bune pentru că fetițele cresc. Școlile principale de balet sunt : Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică ‘’Octavian Stroia” din Cluj-Napoca, Liceul de Coregrafie ‘’Floria Capsali’’ București, Liceul Național de Artă ‘’Octav Băncilă ‘’ din Iași cu secțiile de dans clasic și dans contemporan, Colegiul Național de Artă ‘’Ion Vidu’’ din Timișoara cu secțiile de dans clasic și dans contemporan.
Așa cum vedeți la Iași și la Timișoara secțiile de dans sunt în cadrul Liceului de Artă. Un lucru foarte important, care este bine de știut e faptul că suntem singura țară unde mai este gratis, liceul vocațional.
ALENA : Te rog să ne povestești despre activitatea pe care o desfășori ca profesor de balet. Știu că sunt copii din județul Satu Mare ( atât fetițe cât și băieți ) , interesați să urmeze cursurile tale. Te rog să faci o prezentare pentru a promova baletul pe meleagurile sătmărene.
ANA : La ora actuală, lucrez cu 160-170 de copii. Lucrez în trei locații : Școala de Artă, Palatul Copiilor, Modefit Studio. La Palatul Copiilor, pot să spun, că s-a materializat un proiect de suflet al meu. Cu anii am realizat că foarte mulți copii se pierdeau, datorită nevoilor financiare, pentru că și aici la Școala de Artă trebuie plătit, la mine la performanță, nu pot să susțin firma fără plată. Normal că mai făceam și mai fac excepții, când e vorba de un copil foarte talentat.
Dar nu pot decât unui copil din grupă să-i ofer această posibilitate. Toată lumea rădea de mine, pentru că spuneau că nu a fost niciodată Curs de balet, la Palatul Copiilor din Satu Mare. Dar cu stilul meu, ținând cont de faptul că pe nimeni nu costă nimic, am luat toți copiii, care știam eu că ar vrea să vină, dar acasă mai au doi frați, doi adolescenți care merg la ore de matematică. Părintele va renunța cel mai ușor la balet în favoarea orelor de matematică și chimie și acolo s-a terminat filmul.
Atunci am venit eu și nu m-am lăsat până când nu am obținut Curs de balet la Palatul Copiilor din Satu Mare. Palatul Copiilor este patronat de Ministerul Educației, aparține de Inspectorat, în timp ce Școala de Artă aparține de Consiliul Județean. La Palatul Copiilor în anul acesta școlar sunt 9 ore, dar sunt ani când exista catedră completă. Anul acesta nu mi-am permis eu, pentru că nu am avut suficient timp, nu e vorba că nu vreau, doar că nu mai am 20 de ani. Mi se pare foarte important ca atunci când ne apucăm de ceva, ducem lucrurile la bun sfârșit. Când numai dai impresia că faci, cu asta nu sunt prietenă deloc !
Modefit Studio este studioul meu particular de balet și acolo facem performanță. Un copil trebuie să studieze baletul 7 ani de zile, pentru a face carieră din această profesie. Majoritatea copiilor din Satu Mare, își îndreaptă pașii spre Liceul de balet de la Cluj-Napoca, sau au mai fost și copiii care au plecat la Budapesta, sau la București. Dar din păcate, Bucureștiul pentru sătmăreni este foarte departe și până când nu avem o autostradă, care să ne lege de Capitala țării, ne este foarte greu.
Nu este un secret că, Școala de balet de la Budapesta, ca și tehnică, este sub nivelul școlii din România. Am fost în weekend-ul trecut la Budapesta, la Opera Națională Maghiară. Întotdeauna când sunt la Budapesta mă duc la Operă, așa îmi organizez programul, ca să reușesc să vizionez un spectacol. Până acum, veșnic erau spectacole cu balerinii Ansamblului Național de Balet de la Moscova.
Dar din cauza războiului, acum sunt numai balerini maghiari. Nu spun că nu sunt buni, dar la tehnică sunt sub nivelul Școlii românești de balet. Un artist, aici la noi în România, sub înălțimea de 175 cm nu intră pe scenă. În schimb la Budapesta este acceptat. Copilul care merge de aici de la Satu Mare la Budapesta, eu sunt cârcotașă și spun, că nu a intrat la Cluj sau la București.
ALENA : Ce putem să le spunem copiilor și părinților interesați de balet, care este vârsta la care se poate începe studierea baletului ?
ANA : Vârsta cea mai mică este 3 ani și jumătate, am o mică prințesă acum la cursul de balet care are vârsta aceasta, dar acest caz este foarte rar. Acest lucru implică o educație peste mediu, calități peste mediu. Te solicită ca dascăl un pic mai mult dar și satisfacția este pe măsură. Eu dacă mi-aș permite aș lucra numai la 4-5-6 ani maxim. Aceasta este vârsta la care interesul este maxim. Ca dascăl trebuie să modifici un pic programul să-l adaptezi la nivelul acestor copilițe.
Nu poți cere unui copil de 6 ani să lucreze cot la cot cu unul de 9 ani. Se poate regla programul ca să fie adecvat. Eu de ani de zile refuz copila la care părintele zice, eu nu am putut să fac, păi să facă ea. De multe ori spun, la nivel de glumă bineînțeles, că Dvs ați vorbit cu ea? Nu poți să transpui visele tale asupra copilului, mai ales când vorbim despre artă. Poți să îi spui copilului să facă 10 exerciții de matematică, dar în artă nu poți să faci asta, tu nu o să vezi rezultat dacă copilul nu este interesat. Chiar dacă copilul are aptitudini, sunt copii pe care nu îi interesează.
ALENA : Care este activitatea sau proiectul cu care te mândrești cel mai mult ?
ANA : Rezultatele naționale și internaționale la competiții, cu acestea mă mândresc cel mai mult. Chiar nu am avut prezență competițională sub locul doi. În 2019 pentru prima dată ne-am calificat la București și am reprezentat România la Budapesta, la un concurs pretențios de dans clasic pentru copii. Acuma ne pregătim tot pentru București, în 31 martie 2023 la Concursul Internațional de dans ‘’Lebăda de cristal’’. Concursul este ținut la Palatul Național al Copiilor București. Acest concurs este atât individual cât și pe grupe și este important din orice punct de vedere.
Anul acesta particip la acest concurs cu 15 copii. Pentru copiii participanți, în primul rând este importantă experiența, dar sunt convinsă că în același timp, vom avea și rezultate frumoase. Avem speranțe să facem o imagine bună și nu în ultimul rând să promovăm Școala de balet de la Satu Mare, pe plan național și internațional.
Mă mândresc deasemenea foarte mult cu elevele mele. Sătmăreanca care urmează să fie șefă de promoție la Liceul de balet din Cluj este clasa a 12-a. La București am o elevă în clasa a 10-a, dar la București este greu pentru părinți, cu toate că este vorba de bursă. La Iași este vorba de un copil care s-a mutat cu părinții acolo. Elevii studioși care sunt foarte buni, intră la nivel de gratuitate.
Acum doi ani aici la Liceul Slavici, șefa de promoție a fost o fetiță de la țară, de la internat, fără nicio oră particulară luată. Punem la o parte comoditatea și ne apucăm de treabă. Nu există școală bună care să fie ușoară. Dacă tu nu transpiri și nu ai momentele acelea grele prin care trebuie să treci în studio, nu ai nicio șansă să faci performanță!
ALENA : Care sunt proiectele tale de viitor, ce îți dorești să realizezi pe plan profesional în perioada ce vine?
ANA : Eu mă gândesc la un proiect și sper să-mi iasă. La nivel de județul Satu Mare, având teatru, având Filarmonică să punem bazele unui proiect de promovare a baletului pe plan local. Eu pornesc de la amintirile mele. Când eram copii, era ceva normal să vedem Operetă la Teatrul de Nord Satu Mare. Acuma de ce nu se poate ? Pe lângă nu știu câte spectacole de teatru, de ce nu putem să vedem și operă la Satu Mare ? Ar fi un program mult mai diversificat și până la urmă, este vorba doar de concepție.
Oamenii sunt deschiși, dar până când nu este cineva care să concretizeze proiectele, nu se va întâmpla nimic. Pentru noi dascălii, veșnic copilul primează. Nu îmi este totuna cum crește copilul, dacă copilul odată la trei luni vede un spectacol de balet, sau îl vede săptămânal ? Aș zice că ar trebui să fie obligatoriu, cum vede copilul din Cluj, așa să poată vedea acel spectacol și copilul din Satu Mare.
Pentru a aduce artiști din Cluj nici măcar cazare de o noapte nu le trebuie, este suficient să ajungă cu două ore înainte de spectacol. Este vorba doar de o deschidere spre aceste spectacole. Poate că decorul ar trebui adaptat unui spectacol de balet, dar nu cred că Teatrul de Nord nu ar avea posibilitatea să ofere această șansă publicului sătmărean. Eu vreau concret să depun un proiect în direcția asta.
ALENA : Te admiram întotdeauna când te vedeam pe stradă, pentru ținuta impecabilă, grațioasă și distinsă. Ți-ai păstrat tinerețea, silueta impecabilă, juvenilă și de invidiat și ținuta grațioasă. Care este secretul tău ?
ANA : Eu am crescut în sport și în artă și mă repet în asta, consider că sportul ar trebui să fie foarte important în școală în primul rând. În ce privește grația, ea provine de la balet. În generația asta tânără, există fete superbe, înalte, dar din păcate cocoșate. Din păcate în școală, nu se pune accent pe sport așa cum ar trebui. Am fost la Viena și am constatat că la orice școală te-ai duce acolo, cu sportul se începe, este primordial.
Indiferent ce fel de profesor ai fi, nu poți lucra intelectual cu un copil, dacă el nu este dezvoltat fizic corespunzător. Este vorba de sănătatea lor, asta este cel mai important și acest lucru se dobândește și se menține prin sport. Eu vorbesc în special de copii, pentru că eu mă ocup de ei. Eu aș sugera copiilor în ce privește sporturile pe care le practică să nu lucreze cu aparate, ci cu propriul corp, în primul rând există pericolul să oprești dezvoltarea și regenerarea celulelor.
Încă în generațiile noastre erau băieți înalți ca brazii, astăzi o mare parte a băieților sunt de statură mică. Sigur ai observat și tu, că tinerii aceștia merg la sală, se antrenează în mod exagerat în partea de sus a corpului și neglijează musculatura picioarelor, pentru că aceasta este mai dificil de antrenat. O altă problemă a copiilor este alimentația preponderent fast-food.
ALENA : Eu sunt o persoană, care toată viața m-am luptat cu kilogramele. Ce sfaturi poți să le dai doamnelor, care doresc să-și păstreze feminitatea, eleganța și în primul rând silueta ?
ANA : Poate că tu ai exagerat un pic pe subiectul acesta. Dacă eu de la mama natură sunt plinuță, eu trebuie să rămân plinuță antrenată. Eu în adolescență ziceam că sunt cea mai urâtă în clasă. Eram drăgălașă, proporțională, dar nu eram frumoasă. În ce privește silueta, eu știu că manechinul care este cel mai bine plătit, este o femeie gen Marylin Monroe, o evreică născută în Siberia : Marina Bulatkina. Ea a facut o carieră internațională și pentru a-și păstra forma, adică să fie o plinuță, fără să fie grasă, chiar are nevoie să fie antrenată. Eu cred că în ce privește silueta, totul se reglează mental.
ALENA : Care este mesajul pe care dorești să-l transmiți tinerilor, publicului sătmărean și tuturor celor care îți urmăresc activitatea, te admiră și te respectă, pentru tot ceea ce faci ?
ANA : Mesajul meu pentru tinerii de azi este, să iubească arta ! Un om care iubește arta numai pozitiv poate să fie și numai lucruri pozitive poate să aibă în viață. Văzându-i pe tinerii de azi, poate că un psiholog ar spune că sunt depresivi. Dar eu contrazic asta. Trăim într-o lume calculată, tocmai de asta atât noi adulții cât și copiii, avem nevoie de o doză mică de artă. Din păcate, mulți tineri nu au tangență cu arta, nu o cunosc, poate nici nu îi interesează, dar viața lor s-ar schimba radical dacă ar cunoaște arta.
Copiilor care studiază balet, li se dezvoltă dragostea față de artă în general. Sunt atât de încântată când elevele mele îmi spun : ‘’ascult Mozart !’’ Li se formează și o cultură muzicală. Eu am explicat unde m-a ajutat pe mine pianul, dar muzica clasică poate ajuta pe oricine. Efectul muzicii este pozitiv. Arta este o încântare, indiferent că vorbim de arta modernă sau cea clasică.