10 apr. PORTRET DE DESIGNER – ZSOLT POPA
Suntem prieteni buni cu Zsolt, amândoi am studiat design-ul vestimentar la Facultatea de Arte Vizuale Oradea. Ne mai confesăm din când în când și în acest mod fiecare își descarcă sufletul. Prietenia a început când l-am adus odată acasă de la Oradea, el având domiciliul în Orașu Nou și tot drumul am povestit vrute și nevrute, despre colecții, despre condiția designerului, despre dragostea pentru creația vestimentară. Am înțeles rapid că talentului său creativ de excepție este direct proporțional cu originalitatea personalității sale. Dacă mă intrebați cum ar trebui sa fie un artist ținând cont de creativitate, talent si personalitate, eu l-aș da exemplu pe Zsolt.
Uneori este tranșant de sincer, sarcastic dar in acelaș timp cu mult umor. Dacă îl privești lucrând înțelegi ca omul acesta s-a născut să fie designer. Dacă îi vezi schițele, inevitabil blestemi soarta că o asemenea creativitate nu se naște intr-o altă zonă geografică. Dar el se simte bine in spațiul balcanic, așa cum el insuși o recunoaște.
I-am pus întrebări despre subiecte cu care și eu ca designer m-am confruntat. Articolul a ieșit voluminos și încă am mai fi avut multe de povestit.
Alena : – Care au fost primele manifestări de creație din viața ta ? Care au fost amintirile legate de acestea și momentele din copilărie când ai înțeles că acesta va fi drumul tău ?
Zsolt : – La școală când mă plictiseam, nu eram atent, desenam : orice, schițe primordiale cu proporții mărite…și astăzi dacă ceva nu-mi ține viu interesul, evadez. Nu-mi plac lucrurile comune, plictisitoare. Odată la o oră de diriginție, se discuta despre alegerea carierei și eu am spus că aș dori să devin medic sau designer.
Toți se uitau la mine contrariați, ce vreau eu ??? M-am născut și am crescut în provincie, unde aceste profesii nu aveau tradiție.Țin minte că la televizor se difuza o telenovelă, în acele vremuri, unul dintre personaje, pe nume Lucas era designer și avea o viață colorată, care mă inspira. Odată întâmplător am răsfoit o revistă Vogue în care apărea Gianni Versace și topmodelele acelor timpuri : Cindy Crawford, , Claudia Schiffer, Christy Turlington. Mă gândeam atunci ce frumos ar fi să ies și eu pe catwalk, dar rapid am ascuns acest vis undeva adânc în mine, pentru că urma s-o iau pe un alt drum.
Alena: – Cum se naște o colecție, care sunt temele primordiale care iți incită interesul ? Care este colecția ta preferată dintre colecțiile propri și de ce ? Există un designer occidental pe care îl consideri preferatul tău ?
Zsolt: – Fiecare colecție este unică și este o terapie. Nu cred în miturile despre colecții bombă create de un singur designer de la un sezon la altul. Lucrurile au nevoie de timp pentru a se maturiza. Este vorba despre un proces care necesită timp. Uneori intervine starea de plafonare, ai nevoie de stimuli noi,viziuni și mentalități noi, pentru a putea lucra trup și suflet pe noua ta colecție.
Colecția Asyllium se naște într-un moment în care stăteam în sala de așteptare a unui spital și prin geam se zăreau zidurile albe și gratiile secției de psihiatrie. Imaginația mea de artist a început să lucreze…acesta a fost punctul origo. Unul dintre profesorii mei de facultate spunea : ”Fiecare obiect vestimentar trebuie să aibă povestea lui ”… La rândul ei o colecție trebuie să aibă o poveste compactă alcătuită din mai multe episoade. În ce privește designerii străini,la ora actuală nu mai am unul preferat.
La un moment dat aveam : îmi plac japonezii. Până la urmă îmi place tot ce nu este comun, colecția trebuie să fie o poveste care necesită continuare în imaginația noastră. Un alt lucru care mă încântă este prezența umorului în modă. Am totuși o preferată, pentru că am avut ocazia s-o întâlnesc personal, Agatha Ruiz de la Prada. Este altceva, îmi place.
Alena:– Ești o personalitate așa zis ”controversată”, colecțiile tale au rolul de-a incita opinia publică, de a șoca. Care este scopul ? Există un manifest în colecțiile tale, exprimă sentimente de revoltă la adresa unei societăți ipocrite și perfide cu o falsă moralitate ? Din ce nevoie izvorește dorința de-a șoca, de-a ofensa opinia publică ?
Zsolt :– Nu mă consider o personalitate controversată care șochează publicul. Pur și simplu așa sunt eu. E adevărat că mai demult am avut colecții mai curajoase și promit să mai fie. Mai mult, numai colecții de genul acesta vor fii :). Dacă după prezentarea unei colecții, publicul se ridică de pe scaun având un sentiment pe care eu am reușit să-l trezesc, adică nu i-am plictisit, nu au stat pe telefon studiind aplicația Tinder, să vadă dacă există vreun posibil partener în sală, ci s-au bucurat de spectacolul oferit de mine, atunci mi-am realizat scopul. Nu servesc publicului limonadă caldă.
Alena:– Cunosc piesele tale vestimentare. Sunt lucrate cu grijă cu minuțiozitate și atenție, zodia ta fiind berbec una dintre principalele trăsături ale tale de caracter este meticulozitatea. Cum trebuie să fie lucrată o piesă vestimentară în accepțiunea ta ?
Zsolt:– Magda Vamos marea Doamnă a Organizației Maghiare a Modei, spunea odată un lucru foarte frumos : ”Care-i secretul meseriei de designer? – Nu ai voie să violezi materialul”. Sufletul fiecărei piese vestimentare este materialul. Îmi place și mie să experimentez, să încerc materiale noi, dar nu-i sigur că piesa care arată nemaipomenit pe catwolk, va fi și în viața de zi cu zi specială. Haina trebuie să-ți creeze comfort la purtare. Cel care o poartă să simtă că vestimentația este o a 2-a piele, trebuie să ofere încredere de sine celui care o poartă. Un produs vestimentar trebuie să fie perfect și pe dos și pe față. Nu trebuie să exagerăm : uneori mai puțin înseamnă mai mult.
Alena:– Mulți designeri lucrează personalizat. Ce părere ai despre acest lucru ? Pe tine în ce măsură te inspiră omul, clientul ?
Zsolt:- Nu este ușor. Eu nu mai lucrez după poze aduse de client din reviste de modă, ca să le reproduc. Au existat asemenea experiențe de-alungul anilor, dar acestea au fost cu desăvârșire negative. Clientul trebuie condus spre acele elemente creative care îl avantajează. Dacă nu ajungem la un consens, nu are rost să insistăm, drumurile noastre se despart. Dacă personalitatea clientului este efervescentă, acest lucru bineînțeles mă inspiră, creația vestimentară se va realiza cu un alt dinamism, va fi încărcată de mult kraft de o energie debordantă.
Alena: – Un capitol interesant al vieții tale l-a reprezentat activitatea de designer la brand-ul de modă autohton Nissa. Ce a însemnat această perioadă din viața ta ? Ce experiențe ai avut, care sunt învățămintele primordiale ale vieții tale în București ?
Zsolt:– O perioadă frumoasă a vieții mele a fost cea petrecută în Capitală. Ardelean fiind, să lucrez într-o echipă de bucureșteni, a fost o adevărată provocare. Am avut noroc cu niște colegi foarte cooperanți care m-au ajutat să mă integrez în viața de zi cu zi și în munca de la firmă. Echipa de ingineri de acolo a fost cu adevărat remarcabilă, de un adevărat profesionalism, materializând zi de zi schițele noastre. A lucra în echipă, a te plia după alții, a respecta ideile altora, a le accepta, acestea au fost lucrurile pe care le-am învățat în acea perioadă. Pe lângă toate acestea am învățat foarte mult și pe plan profesional.
Alena:-Ești o personalitate multiplă într-o efervescență continuă . Vorbește-ne puțin despre activitățile tale colaterale : portalul Vintage Kaviar, creația costumelor populare, activitatea ta ca și colecționar al pieselor vestimentare din folclor. Este o nișă puțin cunoscută, dar deosebit de interesantă, care merită promovată. Alături de aceste activități ești membrul unui grup de dansuri populare, activezi la Teatrului din Orașu Nou, unde joci roluri în spectacole, realizezi costumele și decorurile pentru piesele de teatru prezentate. De unde există energie și putere sufletească pentru toate aceste activități ?
Zsolt:– Vintage Kaviar este un magazine on-line, care reprezintă un vis mai vechi devenit realitate. Este însă un vis în continuă dezvoltare. Portul popular este o mare dragoste. Despre acest subiect ar trebui scris un articol separat, pentru că subiectul este foarte vast. Preferatele mele sunt portul popular din Ardeal și cel din Moldova.
Îmi place tot ce este legat de balcani. Acest subiect are o vrajă aparte, pe care o înțelegi numai dacă ajungi în contact cu oamenii care poartă și crează aceste haine. Sunt din ce în ce mai puține localitățile în care s-a păstrat portul popular autentic. În Ardeal mai există zone, precum Țara Calatei, Șic, sau Țara Oașului, unde de sărbătoare, populația îmbracă toate piesele portului popular.
Aceste piese pot fi gândite de la ‘’0’’, ar putea reprezenta un punct de pornire pentru un designer, pentru realizarea unei linii de inspirație folcrorică, muncă care necesită o uriașă activitate de cercetare: trebuie să cunoști piesele hainei, simbolurile.
De exemplu o vestimentație completă, iți prezintă despre omul care o poartă întregul său statut, poziția socială în societate, iți dă informații clare despre persoană dacă știi să le citești.
Cromatica și simbolistica sunt foarte importante, fiecare linie, fiecare broderie este un simbol.
Îndrăgesc foarte mult materialele textile vechi, brocardurile, mătăsurile, cașmirul-sunt un colecționar împătimit al baticurilor vechi și al năframelor. Da, despre asta se poate vorbi foarte mult.
Dansul este o terapie pentru mine. Dansez de aprox.16 ani. Pe lângă faptul că te întreține într-o formă fizică foarte bună este și o activitate care dezvoltă munca în echipă. O probă de dans mai intensivă echivalează cu un antrenament la sală.
În timpul spectacolelor să rezonezi să respiri pe scenă împreună cu 20 de oameni este minunat.
Folclorul ne dă răspunsuri la foarte multe întrebări. Noi credem că omul modern a descoperit tot ce există sub Soare, dar crede-mă nu există multe elemente noi.
Trebuie să ai suficientă sensibilitate să observi și să le accepți frumusețea care se ascunde în folclor și toate acestea pot reprezenta o imensă sursă de energie.
Câteodată mai urc pe scenă cu câte o grupă de dans de amatori, dar și acest lucru îl consider o terapie și un antrenament de cunoaștere de sine.
Da, eu creez costumele și decorul. M-aș încerca cu mare drag ca și creator de costume la un teatru sau pentru un film. Din păcate la noi nu talentul, viziunea obiectivă și creativitatea primează la directorii teatrelor sau regizorii de filme, ci mai mult ‘’nepotismul’’. Dar sunt convins că mai devreme sau mai târziu voi primi și o asemenea ofertă de lucru.
Alena:– Ce înseamnă pentru tine stilul ? Dacă te vedem pe stradă sau la un eveniment la o prezentare de modă, inevitabil întorci privirile. Extravaganța este un must-have ? Un designer trebuie să atragă privirile, trebuie să transmită un mesaj prin vestimentația sa, dacă este în public ?
Zsolt:– Acest lucru vine din interior. Haina trebuie s-o simți. Trebuie să stăpânești un decolteu, un șliț, un model, o linie de croi. Nu orice îi stă bine oricui. Acest lucru trebuie să-l acceptăm. Și eu sunt perfect conștient de limitele mele fizice.
Dacă nu ești conștient de acest lucru și ieși pe stradă cu convingerea că ești foarte în trend, dar nu ai stil, s-ar putea să o dai puternic în bară. Vei deveni mai degrabă ridicol și din această cauză te vor observa oamenii și nu pentru că ai stil. Un designer nu trebuie să atragă mereu atenția publicului.
Câteodată îmi place și mie să port un pantalon mai larg și un pulover mai lălâi. Este atât de comfortabil uneori să uităm de convenții. Este foarte ridicol, dacă la sfârșitul unei prezentări de modă designerul apare îmbrăcat în așa fel încât surclasează toată colecția creată de el. Ce rost ar avea? Mie personal nu îmi place să ies la final. Bineînțeles că o fac, din respect pentru public.
Alena:– Trăind în aceste momente o conjunctură specială, aș vrea să te întreb care este părerea ta despre omul cotidian ? Care este impresia ta despre societatea în care trăim ? Este toleranța o trăsătură a societății actuale ? Ce pondere are viața ta personală vis-a-vis de activitățile tale cotidiene ? Cum te vezi într-o relație personală ? Care sunt atu-urile tale ?
Zsolt:– Această lume este foarte anapoda. Câteodată nici eu nu înțeleg nimic…deși mă consider o persoană foarte deschisă. Încerc să mă duc în direcția fluxului, să accept progresul. Am principii, la care nu mai țin atât de mult ca înainte, le distrug ca să construiesc principii noi. Este un ciclu într-o reînnoire continuă. Această societate are foarte multe ‘’fake-uri ’’, sunt elemente superficiale care pot produce o mulțumire efemeră dar în nici un caz o stare de fericirea stabilă. De asta este bine să evadezi în lumea ‘’folcrorului’’. Această lume este autentică și nu poartă ‘’mască’’.
Și în viața privată am avut de lucru cu multe persoane ipocrite. Acestea nu mai sunt în jurul meu. Sunt un bun cunoscător al oamenilor și îmi dau repede seama dacă o relație se bazează pe interese. Nu mai am nevoie de așa ceva. Nu mai țin cu disperare la oameni. Cum a venit, așa poate pleca, dacă însă este un om interesant, valoros și l-am pierdut…îmi pare rău. Dar îl voi lăsa să plece… Am prieteni adevărați, cu care de-alungul anilor ne-am înțeles foarte bine. Cred că cu fiecare dintre prietenii mei am o relație reciprocă interesantă. Cu fiecare e altceva. Prietenii contează și sunt importanți pentru mine.
Alena:– Ce proiecte de viitor ai ? Care sunt resursele financiare ?
Zsolt:– În primul rând aș vrea să supraviețuiesc acestui haos în care suntem. Să ieșim din el sănătoși, pe cât posibil fără traume. Acest lucru îl doresc tuturor. Încă nu simt, dar nici eu nu voi trece peste această perioadă fără să lase urme asupra mea. Dacă D-zeu ne va ajuta să trecem peste această pandemie, vor urma zile grele și simt că va apărea o altă scară a valorilor în viața omului actual.
Este greu să prezici ceva în acest moment, dar probabil aș dori să rămân în domeniul creației și al materializării modelelor create. Omul iubește instinctiv lucrurile frumoase. Dacă revine totul la normal , eu cred că o colecție de piese vestimentare frumoase va fi la fel de importantă ca și produsele care satisfac nevoile de bază umane…După toate momentele negative trăite, să ne bucurăm toți de o frumoasă piesă vestimentară.
Alena:– Dacă ai putea să ne formulezi un mesaj pentru toți cei care te iubesc, care ar fi acela ? Cum și unde te vezi peste 10 ani ?
Zsolt:- În situația prezentă, le doresc sănătate tuturor, asta este cel mai important acum. Putere, răbdare, consecvență… Să ne reîntâlnim la prezentări de modă, așa cum o făceam mai demult…să ne putem îmbrățișa,așa cum o făceam înainte…Probabil că este un clișeu,dar acest lucru este primordial acum.
