23 apr. TIMPUL SE PRELINGE PE LÂNGĂ NOI
Timpul se prelinge pe lângă noi în ore, zile, săptămâni și ani cu o nemiloasă consecvență. Iar inima se împietrește încet, bătând în ritmul secundelor de pe ceasornic, căci funcția crează organul și funcția nu mai există, a înghețat în vântul aspru al dezamăgirilor și al iubirilor deșarte.
De-alungul anilor ai încercat să-ți găsești un tovarăș, conștientă fiind că la vârsta maturității iți va fi foarte greu să găsești omul care te va accepta, care nu va căuta neapărat o femeie obiect sexual și va vedea omul și sufletul tău.
Dar lumea în care trăim e superficială și nu oferă valoare decât acelor lucruri care nu dau dovada durabilității ci doar a strălucirii de aparență. Când rămâi singură și căsnicia nu-ți mai oferă acel scut care te apăra de jungla cotidiană, iți dai seama cât de comod și sigur era să fii femeie măritată. Chiar dacă existența amantei plana asupra ta ca o sabie a lui Damocles gata să cadă, tu erai o Doamnă și societatea din jurul tău te trata ca atare.
Femeia divorțată are cu totul alt statut. Prietenele cu soți se feresc de tine ca de lepră să nu cumva să pui ochii pe masculii lor ‘’ feroce’’, iar amicele care sunt singure s-au acrit deja suficient, încât se închid în lumea lor îngustă, fără urmă de speranță.
Când singurătatea va deveni dintr-odată apăsătoare, te vei arunca în vâltoarea vieții cu întâlniri, socializări, prietenii pe platformele social-media pornind de la propriile tale resurse, crezând că așa se va desfășura totul ca în basmele copilăriei tale sau în perioada de acum 30 de ani când ți se făcea curte la ordinea zilei.
Între timp ai învățat că minuni nu există, că poveștile trebuiesc lăsate copilăriei și că lumea aceasta nu seamănă cu cea de odinioară. Ai ajuns să cunoști rapid toate specimenele care populează paginile virtuale și la început ai căzut pe rând în capcanele oferite de libertatea de informație. Îl vei cunoaște pe ‘’ gigolo de feisbuc’’ ,tânărul care vânează doar femei cu 20 de ani mai în vârstă ca el, care lui i se par încă atrăgătoare, îngrijite, independente și dornice de aventuri pasionale.
Pentru că totul se reduce la relații trupești trecând peste orice fel de romantism, doar suntem în secolul 21 și rapid își etalează virtuțiile, doar nu trăim în vremea lui Humphrey Bogart sau Marlon Brando nici măcar al lui Alain Delon. Fiind tineri se cred inviincibili. Îi refuzi, le explici că nu ai nevoie de prestațiile lor de servicii, dar te asediază zilnic cu insistentă. La început îi tratezi politicos pentru că manierele tale și educația primită nu te lasă să tratezi dur pe nimeni, dar apoi când se îngroașă gluma și devin atât de agasanți încât iți scriu din oră în oră rămâne doar să le dai block.
Îți dai foarte repede seama că ai rămas mult în urmă în arta seducției și te apuci să citești cărți despre modul de gândire al femeii vs. gândirea bărbatului în care sunt tratați reprezentanții sexului mai puțin frumos de parcă ar face parte dintr-o altă specie și noi femeile am avea nevoie de un manual cu instrucțiuni de folosire pentru decodificarea lor.
Jur că pot să-mi dau doctoratul din gândirea bărbatului și tot am rămas corigentă la materia asta. Trebuie rapid să te repliezi, să înțelegi că ești depășită, că nevoile și necesitățile tale împachetate într-o hârtie colorată roz bombon cu fundiță, trebuiesc aruncate la gunoi, împreună cu toate acele sentimente pe care visai să le dăruiești.
Câtă căldură și dragoste se dispersează în van, în așteptări, chemări și vise, în speranțe și trăiri…care trec ireversibil, sigur și cumplit, lăsate să se stingă, chiar dacă ai mai fi avut de dăruit. Dacă ai curajul să iubești sau să areți afecțiune, ți se va spune clar că aici nu este vorba de iubire, să nu cumva să-ți faci iluzii că în afară de o relație superficială trupească ar mai putea fi vorba de altceva.
Petreci apoi timp îndelungat cu persoane de care te atașezi, care se folosesc de darurile tale, de tot ce poți oferi, dar nu te vor trata niciodată ca pe femeia lor. Mereu te vor subestima, făcându-te să crezi că nu ești niciodată suficient de frumoasă, de tânără pentru a cuceri inima unui bărbat.
Am învățat din greșeli, din căutări finalizate în eșecuri, că nu trebuie să cauți fericirea în bărbații care nu pot să ți-o ofere. Am înconjurat atâtea persoane cu iubire și dăruire și nici unul nu a putut să răspundă cu aceeași monedă.
La început nu am înțeles, încercam să găsesc lipsurile la mine, în modul în care mă comport, în felul meu de a fi și în special în aspectul meu fizic și în vârstă. Apoi am înțeles că trăim într-o lume searbădă, lipsită de sentimente, asemeni unui act sexual rece, făcut la grabă, după care ți se spune să pleci, atâta a fost, amorul s-a terminat tragem cortina.
Toate lecțiile încerci să le aprofundezi cu rapiditate, să acumulezi informațiile ca un burete și să te repliezi pe forma acestei societăți pe care o urăști și detești mizeria ei cu așa numita socializare care în fond este un frecuș în grup, fără un miez de sentimente și esență.
Când ajungi să petreci suficient timp între profilele virtuale începi să-ți cunoști colegii de breaslă : femei singure, divorțate sau încă nemăritate care își prezintă nurii, care se oferă, se promovează, vis a vis de bărbații care își încearcă norocul sau marea cu degetul, pentru că nu-i costă în realitate nimic.
Ori cazi în plasă ori nu, jocul se continuă, se schimbă doar pionii, fără regrete sau mustrări de conștiință. Ce tot filozofezi? Asta-i viața și basta !
Cine ar avea nevoie să se lege la cap când oferta este atât de vastă, când doritoare sunt cu duiumul și distracția e în toi. Când putem să le privim, putem să le trimitem flori virtuale și poze cu noi cu pătrățelele noastre fotoshopate și le rugăm să ne trimită poze cu ele mai mult sau mai puțin dezbrăcate, să ne bucurăm și noi de ceva.
Nu ne mai costă nimic, vrăjeala e în toi și bărbații nu mai au nevoie să ofere nici măcar o cutie de bomboane să te cucerească. E ca o piață imensă unde oferta bate cererea, unde carnea de tun e pe tarabă și zilnic apare ceva prospat și nou. Nici măcar de vânzare nu mai este : totul e gratis ! Ne degradăm singure, ne oferim, ne umilim, ne punem singure pe post de pradă într-un carusel ce se învârte infinit în jurul unui singur lucru.
Jocul are regulile sale, cel care intră în joc și-le asumă. Mereu se cere ceva nou, ce-i vechi e plictisitor : să vină următoarea ! Am crezut cândva în ceva, dar nu mai caut. M-am scârbit atât de mult de ce am văzut, de ce am experimentat de ce mi s-a oferit și ce am primit, că mi-a ajuns. Respect proverbul cu suflatul în iaurt și sloganul că fericirea o găsești în tine nu în alții. Astăzi scriu tratate despre relațiile social-media și zâmbesc când văd pozele de promovare a căutătoarelor de comori .
M-am născut într-o altă lume, aceea în care roșeam când mă saluta vecinul de care eram în secret îndrăgostită. O lume în care ne primeam stropitorii de Paști cu sufletul la gură și câteva cuvinte purtate cu persoana iubită iți făceau ziua mai frumoasă. Ne răstălmăceam sentimentele în oracole și jurnale. Seara plângeam în pernă din cauza iubirilor neîmplinite și a sentimentelor refulate și acuratețea trupească și sufletească era cea mai de preț comoară. Acum să faci sex la 14 ani e un must-have și fetele tinere sunt experte în cuceriri.
Mă simt depășită de vremurile în care trăim și am depus armele în fața tehnologiei. Nu vreau să mă integrez în spațiul acesta strâmt pe care libertatea de informație a iubirilor social-media ni-o oferă. Vreau să trăiesc în lumea mea din secolul trecut unde în anii ’80 chefuiam și dansam nopți întregi, bucurându-ne de glume, povestioare și atingeri de mână care valorau mai mult decât o partidă de sex de 3 minute. Am renunțat și nu-mi pare rău, las lumea aceasta să se bucure de imperfecțiunile ei și de marile ei realizări.
Se închide sipetul în care ți-ai ferecat inima și lași în urmă totul. Rareori mai suspini sub apăsarea iubirii neîmpărtășite, o ocolești de la distanță și nu mai tresari când te atinge o mângâiere…
Păcat, că mai aveai atât de mult de dezmierdat, de așteptat, de făurit , de dat și de luat, de ascultat, împărtășit și alintat…..Dar nimic nu trece nepedepsit : ești acum mult mai înțeleaptă îi descoperi pe pretendenți din fașă, de la etapa ‘’ cererii de prietenie’’ și le dai block fară să-și poată exprima ‘’marea’’ atracție pentru tine.
Dacă ți-ai făcut lecțiile ai învățat că aici nu trebuie să cauți. Platforma social-media e o paletă imensă de promovare de vise,ce nu au legături cu realitatea, e un Avatar în care te introduci și la nivel de virtual trebuie să rămână totul.
Aici toți sunt frumoși și fericiți cu aspect fizic perfect și integritate și mereu ți se va arăta partea strălucitoare a medaliei. Dacă nu amesteci cele două lumi și nu vrei să treci din una în alta, s-ar putea să nu mai suferi nici o dezamăgire.
