02 apr. PSIHOLOGIA FOAMEI
La vârsta de 13 ani am făcut prima cură de slăbire din viața mea, care a constat în trei mere pe zi, pe care le mâncam aproximativ la prânz, înainte și după, făceam foame. Am slăbit așa într-o vacanță de vară în jur de 10 kg, în așa fel încât la întoarcerea la școală, nu m-au recunoscut profesorii.
Am citit multe studii despre postul negru, cum că ar fi benefic pentru sănătate, că reprizele de intermitent fasting, post în timpul zilei: 16 ore fără mâncare, 8 ore cu mese echilibrate ar fi și ele foarte bune pentru a slăbi și pentru a te menține în formă.
Nu am studii medicale și nu am făcut nutriție, dar am trăit greșelile făcute în tinerețe pe propria piele și până astăzi sufăr de pe urma lor. Au fost ani buni : adolescența, tinerețea, facultatea cu perioade de înfometare, foamea îmi era cel mai bun prieten și dacă îmi auzeam mațele cerându-și drepturile, mă încovoiam în pat, îmi apăsam genunchii în stomac în poziția ‘’fătului’’ și încercam să adorm.
Mentalitatea aceasta greșită m-a însoțit ani buni, iar dacă nu sufeream suficient de tare într-o cură de slăbire, însemna că rezultatul nu este cel scontat.
Dar hai să vedem ce se întâmplă cu organismal nostru, după o repriză de înfometare ?
Organismul uman a fost proiectat pentru supraviețuire. Tot ce încearcă să ne afecteze echilibrul, va produce o reacție de auto-apărare și de auto-conservare din partea organismului.
Corpul nostru funcționează pe baza unei balanțe energetice, unde aportul energetic zilnic, adică alimentele și lichidele consumate dealungul unei zile sunt într-un taler al balanței, iar consumul energetic zilnic, adică metabolismul nostru bazal, energia necesară pentru supraviețuire, la care se adaugă mișcarea noastră efectuată zilnic, sunt în celălalt taler.
În momentul în care ne înfometăm, reducem drastic aportul zilnic de calorii. Organismul în procesul său de auto-apărare, va reduce la rândul lui necesarul zilnic de calorii, pentru a crea șanse pentru supraviețuire.
Cu alte cuvinte ni se încetinește metabolismul, arderile devin mai lente, organismul adaptandu-se noilor condiții de viață. Poate că în primele săptămâni de înfometare vom slăbi, dar pe termen lung se va dezvolta o rezistență a organismului față de condițiile austere cu regim hipocaloric.
În momentul în care vom ridica aportul de calorii față de cel cu care fusese obișnuit și unde se blocase cu metabolismul bazal, îngrășarea va fi mult mai mare decât kilogramele inițiale.
În acest fel intrăm într-un cerc vicios din care nu mai există cale de întoarcere. Fiecare nouă dietă hipocalorică va avea din nou același efect, încetinirea drastică a metabolismului.
Pe de altă parte, datorită faptului că noi nu introducem suficiente alimente în organism, adică suficiente vitamine și minerale, corpul nostru va face carențe de : vitamine din grupa B, vitamina D , calciu, magneziu, zinc, acid folic, fier, potasiu.
La femei, înfometarea va avea ca rezultat și dereglări hormonale și menstruale, în sensul că în aceste perioade poate dispărea ciclul. Când asistam la slăbirea produsă prin înfometare , organismul nostru are tendința să apeleze la rezervele mai ușor de distrus și anume la masa musculară.
Este de știut faptul că depozitele de grăsime se descompun foarte greu și pentru asta este necesară acțiunea ‘’marilor consumatori de energie’’ și anume a mușchilor pentru a obține rezultate bune.
Deci, o altă consecință dezastruoasă a înfometării este distrugerea masei musculare. După ce mâncăm, are loc digestia alimentelor ingerate, corpul nostru descompune glicogenul , substanță care conține energia.
Acest proces generează glucoză, molecula care are un rol major în producerea energiei în organism și intră în fluxul sanguin. Într-o dietă normală corpul nostru apelează la glucoză , ca sursă primordială de energie. Glucoza alimentează organismul cca. 6 ore, după care apare senzația de foame.
Dacă ne înfometăm mai mult de 3 zile, organismul începe să ardă grăsimile intrând în faza de cetoză. În acest moment în loc de glucoză, organismul consumă grăsime pe care o transformă în acizi grași. Din păcate creierul nostru nu poate funcționa cu acizi grași și va apela la consumul de proteine. După 72 de ore de înfometare, încep să aibă loc transformări drastice în organism.
Dacă persoana care se înfometează are o masă musculară considerabilă, după 3 zile de înfometare aceasta va descrește vizibil, scade densitatea osoasă, posibilitatea accidentărilor crește și la femei se oprește ovulația, deci dispare ciclul menstrual. În situația unei înfometări de 1-2 săptămâni, pericolul unui infarct miocardic crește exponențial, se slăbește mușchiul cardiac, inima nu mai reușește să pompeze sângele cum ar fi necesar.
De foarte puține ori auzim în schimb despre efectele psihice ale înfometării, despre acest subiect nu prea se discută. Pe lângă afectarea abilitații cognitive, foamea susținută duce la tulburări de memorie, gândirea este lentă și luarea deciziilor se face deosebit de greu. Se intră într-o letargie mentală, dar apar și manifestări de irascibilitate, nervozitate, anxietate și depresie.
Lucrul care m-a afectat însă cel mai mult în viața mea, după lungile perioade de înfometare pe care le-am trăit, a fost o adoptare a unor obiceiuri alimentare total greșite care s-au produs din cauza unui apetit deosebit de accentuat. Cu cât mai lungă este perioada de nemâncare, cu atât mai mare va crește dorința și nevoia organismului de-a mânca.
La mine acest lucru s-a manifestat printr-o foame bolnăvicioasă de-a mânca dulciuri în cantități industriale. După ce le-am mâncat, mi-am provocat vărsături să elimin mâncarea ingerată în exces, practic am început să sufăr de bulimie. Bulimia este un comportament alimentar aberant constând în ingerarea unei cantități foarte mari de alimente într-un timp foarte scurt, uneori pe ascuns, după care te cuprinde mustrarea de conștiință și apare sentimentul de vinovăție, te gândești că va urma creșterea în greutate și îți provoci singur vărsături, iei laxative sau ești în stare să-ți faci clismă, să scapi de alimentele în exces.
Dacă ai ajuns în acest punct, nu mai vorbim de jocul de-a dietele, deja ai pornit pe o pantă descendentă de unde numai terapia te poate readuce la normalitate. Tratamentul se face în echipă : bolnavul, familia, psihologul, nutriționistul. Educația nutrițională este parte a procesului de vindecare. Cea mai corectă cale este o alimentație regulată, echilibrată și fără restricții.
Cauzele bulimiei trebuiesc căutate în personalitatea bolnavului și acestea vor fi și principalele elemente de prevenție : cultivarea încrederii în propria persoană și a stimei de sine. Persoana care se simte bine în pielea ei nu va dezvolta niciodată dereglări alimentare.
Un lucru este clar : o fetiță se confruntă din adolescență cu probleme de greutate. Încearcă să scape de kilogramele în plus prin înfometare și astfel intră într-un cerc vicios fără scăpare, dar înfometarea nu este un joc de copil, este un pericol pentru sănătatea fizică și psihică a organismului. Aș fi dorit să șterg toate aceste capitole din viața mea când m-am înfometat într-o credință absurdă că acest lucru mă va scăpa de kilogramele în plus și aș vrea să dau un restart acolo în momentul ‘’0’’ la vârsta de 13 ani.
