03 mai POVESTE DE MAI
Aleile din parcuri și potecile de lângă spațiile verzi, erau acoperite cu petale albe de flori, după ce copacii și-au scuturat coroana, pregătindu-se să-și dezvolte fructele prețioase. Toată renașterea naturii și verdele nou al copacilor înmuguriți, mi-au creat un sentiment de înnoire, de parcă și eu trăiam o nouă viață odată cu natura.
Speranțe deșarte nu voiam să-mi fac, dar eram sigură că acest nou început va aduce și în viața mea o schimbare. Îmi desfășuram activitatea absolut normal, zilele se prelingeau în cursul lor plicticos, în goana nebună spre weekend, când totul prindea în sfârșit viață.
În general nu eram dispusă să ies cu prietenii, nici nu voiam să aud de deplasări în natură, dar ultimele telefoane și insistența prietenilor m-au făcut să-mi revizui atitudinea și să nu mai fiu atât de antisocială.
Claudia de ani de zile mă ruga să-i fac o vizită în Maramureș, unde nu numai peisajul, dar și oamenii sunt parcă altfel, în sensul pozitiv al cuvântului.
Am simțit că trebuie să fac o evadare din cotidianul prăfuit, să mă las purtată de val, într-o lume de basm și visare. Mi-am luat doar strictul necesar, câteva hăinuțe sport, pentru a urca pe munte și de stat pe afară.
Am alimentat mașina și dusă am fost. Nimic nu mă lega de orașul care îmi provoca depresie , în special la sfârșit de săptămână și simțeam o dorință nebună să simt vântul cum îmi mângâie obrajii și să aud susurul apei, cea mai frumoasă melodie.
Reîntâlnirea cu Claudia era de fiecare dată o explozie de veselie și vervă, ne răstălmăceam experiențele, atât cele de la serviciu cât și din viața privată. Ea se plângea de micile nemulțumiri ale căsătoriei, eu de neajunsurile vieții în singurătate.
– Trebuie să-ți găsești un iubit. Ești încă tânără, trebuie să ai pe cineva alături.
– Știi că am încercat de mai multe ori să-mi refac viața și de fiecare dată a fost o dezamăgire totală. Nu mai vreau, am suferit destul, îmi este mai bine singură.
Subiectul căutărilor și al găsirii partenerului ideal, devenise pentru mine de-a-dreptul obositor și erau momente când nu mai voiam să aud nimic.
Și de data aceasta a fost la fel, am închis rapid subiectul și încercam să mă las pradă bucuriei de a răstălmăci sentimente, trăiri și evenimente de viață, cu o bună prietenă. Seara a trecut foarte plăcut în sânul micii ei familii .
Aerul curat și oboseala drumului, vâltoarea emoțiilor revederii, m-au făcut să adorm dusă. Nici nu mai țineam minte când am dormit atât de bine!
Claudia m-a pregătit, că de a doua zi de dimineață, vom face drumeții pe munte, că traseele sunt cunoscute și mai vin prieteni din oraș să ni se alăture, dar că toți sunt simpatici și o să-mi placă cu ei.
Așa s-a și întâmplat : au venit trei perechi și un domn profesor, poate cu un an doi mai tânăr decât mine, mi s-a părut ciudat că numai el era singur și bănuiam că , Claudia își pusese în funcțiune veleitățile matrimoniale.
Când l-am văzut pe George, puțin grizonat, cu barbă, un bărbat înalt bine făcut, cu o voce caldă prietenoasă și o prindere de mână caldă, am știut că prezența lui, se adresează singurătății mele. Când am rămas singură câteva minute cu Claudia, am întrebat-o direct:
-Fată , pe bărbatul acesta plăcut de unde l-ai adunat pentru mine? Stiu că vrei să mă îmbrobodești, dar asemenea bărbați umblă după femei mult mai tinere ca mine.
-Nu cred. Este singur de ceva vreme și nu l-am văzut cu nimeni. Nu cred că e genul care își dorește aventuri.
-Iar eu sunt genul care vrea să se mărite ? Tu cum te-ai gândit? Poate nu ne potrivim deloc, poate nici măcar nu putem să împărțim idei comune.
-Ești nebună. Cu ce te deranjează dacă veți petrece în compania noastră a prietenilor un weekend împreună?
Traseul pe care urma să-l facem până la cascadă era destul de abrupt și necesita din partea noastră efort, concentrare și o foarte bună condiție fizică.
De urcat era mai simplu, dar numai când mă gândeam ce greu va fi să frânezi când o vom lua în jos, deja mă apucau căldurile. George își făcea de lucru în jurul meu, nu mă agasa, era foarte finuț și atent iar dacă mă dezecilibram, sau observa că mi-este greu, mereu îmi întindea brațul să mă sprijin de el.
La un moment dat am ajuns într-un luminiș și ne-am așezat pe iarba frumoasă ca un covor verde. Fară să-i spun nimic, s-a așezat lângă mine, clar voia să-mi aducă la cunoștiință că suntem o pereche, cel puțin în ce privește drumeția. Am avut pregătite niște sandwich-uri, două mere, ceai și cafea și cu dragă inimă i le-am oferit. A băut o cafea și a luat un sandwich, apoi ne-am așezat pe o buturugă, să ne servim prânzul:
-Prietena ta mi-a povestit că ești divorțată și că de câțiva ani de zile, ești singură. În sinea mea, eram supărată pe Claudia. De ce a trebuit să-i umble gura ? Mă simțeam ca o marfă scoasă la tarabă.
-George, trebuie să înțelegi că ideea de-a participa la această excursie, nu a fost a mea, ci a prietenei mele, ea m-a atras în cursă, așa cum a procedat și cu tine.
-Înseamnă, că ea își imaginează că ne potrivim, că avem ceva în comun.
-Nu știu ce crede ea, dar eu mă simt penibil. Nu i-am cerut niciodată să-mi caute iubit, ea a simțit că trebuie să facă din instinct acest lucru. relațiile dintre oameni sunt complicate, mai ales la o anumită vârstă.
-Nu crezi că doi oameni se pot găsi la vârsta maturității ? Crezi că după căsnicii eșuate, sau după moartea unuia dintre parteneri, nu mai poți iubi ?
– Nuuuu, departe de mine gândul. Sunt convinsă că sunt persoane care reușesc să-și refacă viața, sau de ce nu, s-o ia de la capăt. Problema este că la mine nu funcționează lucrurile. Toate relațiile pe care le-am avut până acum, au fost niște eșecuri.
Am cunoscut și relații toxice, care m-au făcut să sufăr și mi-au zdruncinat încrederea de sine. Stătea aproape de mine, ni se atingeau coapsele, cum stăteam amândoi pe buturugă.
Mi-a întins mâna, precum un prinț din povești, unei prințese și ne-am alăturat și noi grupului gălăgios de prieteni. Cascada era de o frumusețe care îți tăia respirația. Ajunși sus, ne-am bucurat de peisaj și am făcut nenumărate poze.
Atmosfera era una de vacanță, de libertate și bucurie. Am auzit cum perechile vorbeau că deseară la Claudia acasă vom servi un vin fiert și vom face un grătar, totul depindea de ora la care vom ajunge.
George nu s-a mai sfiit și la coborâre, mă ținea de mână, Claudia jubila ! Coborâșul a fost foarte greu, mă dureau mușchii gambelor, încercam să frânez. Tot drumul mi-a solicitat puternic mușchii piciorului. Am alunecat și el și-a dat drumul după mine, m-a prins și ne-am rostogolit îmbrățișați amândoi.
Buzele lui frumos conturate erau atât de aproape de ale mele. Cred că dacă aș fi vrut, puteam să-l sărut și el mi-ar fi răspuns. Când am ajuns înapoi la casa Claudiei, părinții ei deja pregătiseră grătarele, un foc mare de tabăra ne aștepta și noi cu toții frânți de oboseală ne-am așezat în jurul focului, bucuroși, că avem mâncare. Eram cu toții lihniți de foame. George s-a așezat lângă mine și mi-a pus o pătură pe umeri, luandu-mă în brațe și a rămas cu mâna pe umărul meu. Claudia se uita la noi absorbită și fericită că i-a reușit pasența.
Nu am mai avut demult sentimentul acesta de siguranță, că am și eu pe cineva care să aibă grijă de mine. Practic toată ziua, George a avut grijă de mine, m-a apărat să nu cad, m-a ținut de mână, când am coborât de pe munte și acum lângă foc, mă ținea aproape de trupul lui, să nu îmi fie frig. Este atât de simplu și ușor să simți grija, atenția și afecțiunea, te obișnuiești cu ea. Mi-era frică, de mine însumi, de toate acele sentimente pe care m-am dezvățat să le mai simt. Mă temeam de dezamăgire, de lipsa de încredere și de nesiguranță, care mereu punea stăpânire pe mine, când mi se întâmpla ceva frumos, ceva bun. Când viața îți dăruiește trebuie să primești, cu inima deschisă și să lași să te pătrundă sentimentul de beatitudine și fericire.
Atunci în clipa aceia, lângă foc voiam să simt doar căldura trupului de bărbat și apropierea hormonilor masculini care îmi dezmorțeau simțurile amorțite. Cuplurile de prieteni s-au ridicat încet din jurul focului și au intrat în casă.
Nouă nu ne era frig, eram îmbujorați amândoi, prinși în lumea noastră, emoționați de primele noastre sentimente și de veșnica întrebare : și de-acum încolo ce va fi ? Apoi, am constatat că eram singuri.
Ne-am privit lung, dulce, cu subînțeles , ni s-au apropiat buzele și s-au contopit în cea mai plăcută sărutare. Buzele lui superbe și frumos conturate mi-au cuprins gura mică ca într-o floare și tot corpul mi s-a cutremurat de plăcere și dorință.
Au trecut ani, decând nu am mai simțit dorința trupească și am amorțit, fără să mai simt că sunt încă tânără și am și eu dreptul la iubire. Am stat ceva timp lângă foc, doar noi, continuând să ne sărutăm pătimaș, ca doi adolescenți.
Nu voiam să-mi fac vise deșarte, nu mă interesa să știu ce îmi aduce viitorul, singurul lucru care mă interesa era prezentul și bucuria trăită alături de acest bărbat minunat. Mi-a luat măna micuta în palma lui puternică și a dus-o la buze sărutând-o :
– Sărut mâna Doamnă frumoasă ! Îmi permiți să te iubesc ?!
