12 mai IDILĂ ÎN TREN
O mare parte din studenția noastră am petrecut-o în tren ; legăturile fiind proaste, orele de așteptare erau lungi și obositoare, iar noi încercam prin diferite metode să ne omorâm timpul, să treacă mai ușor. De multe ori, faptul că erai nevoit să stai ore întregi în tren, era o ocazie foarte bună de socializare și posibilitatea de-a cunoaște oameni interesanți. Orașele în care trebuia să așteptăm următorul tren, erau îmbâcsite, chiar mizerabile și fără un anturaj plăcut, sau câțiva colegi alături, drumul de 15-17 ore ți se părea o veșnicie.
Legătura de noapte nu era sigură, în sensul că nu aveai 100% șanse să prinzi trenul al 2-lea, așa că am decis să mă reîntorc în Iași cu legătura de zi, la care trebuia să aștept următorul tren vreo 3 ore. De data asta nu am prins colegi cu care să mă combin pe acest drum, mă simțeam singură, mă gândeam că va fi lung și plictisitor drumul, mai ales că va trebui să și stau în Dej mai multe ore. De la destinație am plecat doar patru persoane în compartiment: mai era o doamnă mai în vârstă , un domn în jur de șaizeci de ani și un bărbat în jur de treizeci cu barbă
Stăteam abătută, nu prea aveam ce conversa, sau cel puțin așa gândeam în acel moment. Tânărul cu barbă mă fixa, eu îmi aplecam privirile, dar el părea un tip vesel, se antrenase în conversație cu doamna și domnul mai în vârstă, dar mă supraveghea cu privirea. În acel moment încă nu știam, că el mă va conduce până la destinație.
Am scos o carte din geantă și total izolată de restul persoanelor, am început să citesc, deși modul în care bărbosul mă studia, îmi crea o ușoară senzație de iritație, de parcă m-ar fi dezbrăcat cu ochii aceia verzi ca marea.
Din discuțiile purtate cu vecinii de compartiment, am înțeles că este inginer, că este în delegație și urmează să stea câteva zile în Iași. În acel moment am conștientizat că vom fi împreună până la capătul călătoriei, ceea ce ar fi fost un lucru bun , dacă l-aș fi simpatizat, dar nu mă atrăgea cu nimic, doar îmi crea o stare de neliniște, pe care nu o înțelegeam.
El stătea la geam vis-a-vis de mine, eu aveam locul din mijloc. Își întinsese picioarele în așa fel încât îmi atingea pantofii, dar eu îmi retrăgeam piciorul enervată. El parcă se distra cu acest joc și mă sâcâia înadins. Am continuat să stau impasibilă, cu nasul în cartea mea, dar din când în când sub perdeaua sprâncenelor îl studiam.
Trăsăturile feței erau armonioase, chiar plăcute, avea niște buze frumoase, dar era puțin plinuț, avea burtă. Bine nu acea burtă care îți crează repulsie, ci mai degrabă una drăguță de ursuleț. Da, cred că toată ființa lui îți crea impresia că e un Teddy bear. În gândul meu îl și botezasem. Persoanele din compartiment s-au schimbat pe rând.
Cei vechi coborau, alții noi urcau, doar noi rămâneam pe locuri:
– Vă întoarceți la cursuri domnișoară? – nu s-a lăsat și m-a abordat direct, nu puteam să nu îi răspund.
– Da, am fost acasă câteva zile și mă întorc la cursuri. Au urmat apoi câteva explicații, cum că și el terminase facultatea în Iași și că de data aceasta vine ca și inginer în delegație la o firmă.
Îi simțeam privirea cum mă scanează, cum îmi cântărește fiecare părticică a corpului, simțeam atracția lui sexuală în direcția mea, dar încercam să par cât mai inbordabilă posibil. Conversația a continuat foarte plăcut, îmi povestea de aventurile trăite în orașul nostru universitar comun. Încet-încet ne-am apropiat, era glumeț, mă făcea să râd și avea un farmec aparte. Orele treceau mai repede, pălăvrăgind, se apropia Dejul, unde trebuia să schimbăm trenul. Cam cu o jumătate de oră înainte de-a coborî din tren, Teddy îmi spune:
-Este un băruleț în centru, hai să bem acolo o cafea, să mai treacă vremea, oricum trebuie să stăm trei ore.
În huruit și fâșâit de roți, am simțit cum frânează trenul sub noi și pe geam se zărea destinația noastră intermediară, un orășel uitat de lume, cu o gară jegoasă și plină de cerșetori și oameni ai străzii, un adevărat focar de infecție și mizerie, care chiar și după treizeci de ani, tot la fel arată, de parcă s-ar fi oprit timpul în loc.
Teddy al meu, m-a ajutat sârguincios cu bagajele, m-a supravegheat până am trecut calea ferată și la ieșirea din gară a oprit un taxi, care urma să ne ducă în centru. Bărulețul era defapt o bombă, dar noi ne-am antrenat atât de mult în discuții, mă făcea să râd din tot sufletul și încet-încet, cuvânt cu cuvânt rostit, mă atrăgea din ce în ce mai tare.
Nu era genul meu de bărbat, era cu câțiva ani buni mai în vârstă ca mine, eu care în general eram curtată de băieți mai tineri. Nu era atletic și nu era blod cu ochi albaștri, era șaten cu ochi verzi, care străluceau jucăuș când mă privea, dar știa să mă facă să râd și ăsta era un atu important.
Am primit două cafele de calitate îndoielnică, el fuma, eu îmi sorbeam licoarea dubioasă dar mă simțeam bine în anturajul ursulețului vesel. În timp ce gesticula, își mai lăsa mâinile pe coapsele mele, prietenește doar, dar știam că prin aceste gesturi își pregătește apropierea fizică.
Cele trei ore au trecut fără să simt, de parcă ar fi fost câteva minute și în drumul nostru înapoi la gară, am hotărât să mergem pe jos, bucurându-ne de vântișorul care adia și de vremea frumoasă. Mai în joacă, mai în serios Teddy mă luă ștrengărește de după umeri, apoi de talie și simțeam că încearcă prin limbajul trupului să-mi dea de înțeles că mă dorește, că vrea mai mult.
Nu am discutat de loc despre relații, de parcă subiectul ar fi fost tabu, apoi dintr-o dată mi-a relatat că ani de zile cât a fost student în Iași avusese o prietenă, cu care urma să se căsătorească. Erau deja logodiți, familia se pregătea de nuntă, dar fata la un moment dat a cunoscut pe altcineva și pe nepusă masă, a rupt logodna.
Zâmbea și făcea haz de necaz, dar îl simțeam trist în adâncul sufletului, privind înapoi cu nostalgie la toți acei ani, pierduți în van, în care avusese încredere în femeia visurilor lui, iar visul s-a năruit într-o clipă ! În apropiere de gară , deja mă ținea de mână și gestul mi s-a părut atât de natural, de parcă din totdeauna am fi fost împreună, prieteni de-o viață.
Am povestit de prieteni comuni, cei cu care el fusese coleg de liceu, iar eu i-am întâlnit în facultate sau pe drumurile mele cu trenul spre Iași și înapoi. Timpul a zburat cu viteza luminii, nu știu cum au trecut cele 3 ore, dar au fost suficiente să ne apropiem și mai mult. Am urcat în tren ca doi străini și iată că la jumătatea distanței deja eram prieteni: ciudate și călătoriile astea, au menirea să aducă oamenii aproape !
În sfârșit a sosit în gară, trenul care ne ducea la destinație. Am urcat rapid și ne-am ocupat locul în compartiment. Știam că urmează o serie de tunele, pe drumul spre Iași și așteptam cu emoție ce se va întâmpla când se va lăsa peste noi întunericul deplin. Ședeam deja unul lângă celălalt și lipiți practic unul de altul, atmosfera scăpăra în jurul nostru, a putere și energie sexuală refulată încă.
M-a luat de după gât și stăteam îmbrățișați, mă privea lung, de parcă ar fi vrut să-mi spună că îi mijește sărutul pe buze, doar că încă nu are curajul să mi-l fure. Apoi, minunea s-a întâmplat, am intrat într-un tunel și am simțit buzele senzuale lipite de ale mele și sărutul acela perfect apăsat pe buze.
În întunericul perfect am închis ochii savurând fiecare secundă a contopirii buzelor noastre și odată ce se făcu lumină, noi încă eram încleștați. Parcă m-ar fi trezit din amorțeala simțurilor, cea în care mă afundasem de ceva vreme și chiar de eram tânără, nu voiam nimic. Ultima perioadă era o negare continuă, devenisem sceptică asupra posibilității de-a înfiripa cu cineva o relație.
Mă afundam în studiu, în desen și încercam să mă rup cât mai mult posibil de realitatea zilelor ce treceau plictisitoare.
-Tu nu mi-ai povestit nimic de prietenii pe care i-ai avut, eu m-am destăinuit, dar tu faci pe străina, nu vrei să îmi povestești nimic.
-Nu prea am ce povesti, nu am avut până acum un prieten serios, cu care să am o relație durabilă.
-Nu te cred , ești o fată frumoasă senzuală, atragi oricare bărbat.
-Așa mă vezi tu pe mine? Eu mă consider plinuță, m-am luptat mereu cu kilogramele în plus.
-Păi nu știu ce să zic, mie mi se pare că ești drăguță și ai un corp apetisant. Îmi era clar în acel moment că se va da la mine, încercam să mă pregătesc fizic la ce va urma. Ne sărutam din ce în ce mai pătimaș în timp ce intram în tuneluri și atrăsesem privirile vecinilor de compartiment, când ieșeam de acolo.
Teddy al meu devenea tot mai curajos și cu fiecare minut care trecea, mai explora o părticică a corpului meu, mângâindu-mă, sau pur și simplu căutându-mă cu mâinile. A poposit asupra sânilor, peste puloverul meu și mi-am dat seama că se simțea excitat de formele mele. În tot acest timp nu am încercat niciunul dintre noi să ne facem planuri de viitor.
Știam că este o ‘’idilă în tren’’, că probabil nimic nu ne va mai lega după ce coborâm din vehicul și încercăm să ne mărginim la ce ne oferă clipa. La următorul tunel, și-a băgat mâna sub bluza mea și a reușit să-mi atingă sânii, a sâsâit excitat și , un tremur ușor mi-a străfulgerat tot corpul, eu până atunci nu avusesem treabă cu bărbații. Nu știu dacă el în acel moment a realizat acest lucru, sau doar bănuia, dar l-am văzut din ce în ce mai atras de mine.
Când am atacat următorul tunel, a reușit să se apropie și mai tare, dar simtea reținerea mea. Când am iesit din tunel, se uita cu admirație la mine și răzând, mi-a spus:
-Tu ești fată mare! Nu am visat acest lucru…ești atât de apetisantă,frumoasă, interesantă, cum se poate păstra o fată atât de mult timp și pentru cine?
-Mă faci să roșesc…să știi că nu mi-am dorit acest lucru, doar că așa s-a întâmplat, nu am găsit încă bărbatul potrivit. M-a privit lung, în acea privire exista toată dorința sexuală refulată și atracția fatală care l-ar fi făcut să mă devoreze în acel moment, toată !
-Măi femeie, înnebunesc, mi-e atât de poftă de tine !
Am închis ochii și m-am lăsat pradă mangaielilor și sărutărilor care au căzut ca o ploaie de vară peste mine și am savurat fiecare atingere. Între mângâieri și sărutări, am ajuns în sfârșit în Iași. Ajunși în gară, pe mine mă aștepta colega de cameră să mă ajute cu bagajele și să mă conducă la cămin. Teddy al meu mi-a aruncat în fugă un pupic pe față și a dispărut în mulțime.
Am rămas cu privirea pierdută, căutându-l, dar aveam senzația stranie că aici nu s-a terminat aventura noastră. A trecut o săptămână de la reîntoarcerea mea în Iași. Îi povestisem colegei de cameră aventura senzuală trăită de mine în tren, iar ea era de părere că ne vom mai întâlni. Eu nu eram atât de sigură, dar într-o sâmbăta după-amiază am auzit bătăi în ușă. Colega mea nu era în cameră, s-a dus în cămin la prietenul ei și urma să rămână peste noapte acolo.
Nu așteptam pe nimeni și mi s-a părut ciudat ciocănitul în ușă, părea necunoscut :
-Cine e ?
-Un prieten din tren !
M-am făcut stană de piatră în fața ușii. Două secunde am stat nemișcată, mi s-a derulat în față filmul evenimentelor, dorința sexuală care ne-a cuprins pe amândoi și a fost curmată odată ce a intrat trenul în gară. Am deschis într-un târziu ușa :
-Nu vrei să-mi dai drumul ?
Nu am apucat să-i răspund că ne sărutam pătimaș și mainilel lui îmi explorau tot corpul Nu a fost greu să-mi tragă tricoul peste cap și să-mi elibereze sănii. Din acel moment de parcă ar fi fost vrăjit. Ne-am dezbrăcat în câteva secunde și îmbrățișați, goi, unul peste celălalt am continuat să ne sărutăm cu patimă, pierduți în plasa dorințelor noastre, mănați de atracția sexuală care pusese stăpânire pe trupurile noastre:
-Vrei s-o faci cu mine?
-Este nevoie să întrebi?
-Nuuuuu, știu că mă vrei și în noaptea asta ai să devii femeia mea.
Am închis ochii și m-am lăsat purtată de valul plăcerii, legănată de senzațiile puternice de excitație pe care bărbatul acesta mi le provoca, chiar de nu era genul meu și totuși…
Durerea și plăcerea au explodat in corpul meu și sentimentul sublim de a deveni femeie a cerut sacrificiul, cel care, a pecetluit momentul sacru.
A doua zi, m-am trezit în brațele lui și zâmbeam. Un zâmbet al femeii satisfăcute, cea care a pășit într-o nouă etapă de viață, într-un alt univers.
