ÎNTÂLNIRILE DE LICEU – REPERE ALE ETAPELOR NOASTRE DE VIAȚĂ

ÎNTÂLNIRILE DE LICEU – REPERE ALE ETAPELOR NOASTRE DE VIAȚĂ

Ideea de a scrie acest articol, mi-a venit citind anunțul de pe facebook, pe grupul absolvenților liceului, în care se anunța ”Întâlnirea de 35 de ani”. Citind, inevitabil mi s-au derulat în fața ochilor momentele în care mi-am revăzut colegii, de-alungul vieții și etapele în care ne-am întâlnit, ca repere ale destinului nostru și al parcursului pe care l-am făcut de la Majorat până astăzi.
Este o performanță să îți poți permite să revezi cu ochii minții , omul care ai fost la 18, 28, 38, 48, respectiv 53 de ani, să conturezi apoi, personalitatea și gândurile tale, în diferitele momente din viață, din perspectiva vârstei la care ne aflam atunci.
Vei constata că transformările fizice retrograde sunt exact în opoziție cu înțelepciunea, realismul și umorul cu care începi să te privești, odată cu înnaintarea în vârstă, că iubirea de sine crește cu accepțiunea, dramele lăuntrice se liniștesc și sentimentul de împăcare ia locul perioadelor agitate și învolburate ale tinereții.

Fiecare reîntâlnire este un prilej de bucurie, e o dovadă că ai ieșit victorios din luptele zilnice ale vieții și un motiv de-a îmbrățișa amintirile tinereții și acea perioadă în care credeai că ești invincibil și atotcuprinzător.

Diferitele etape de viață marcate de întâlnirile de liceu au fost repere ale vieții personale și privind înapoi la omul care ai fost și ați fost toți colegii atunci, înțelegi progresul și dezvoltarea ta ca om de-alungul vremii, precum și schimbările de personalitate și mentalitate.
ABSOLVIREA LICEULUI, MAJORATUL
La 18 ani eram o adolescentă cu vise mari. Mă vedeam pornită pe drumul strălucit al carierei mele, intrând la facultatea pe care mi-o doream și punând prima cărămidă în fundația profesiei mult visate.

Tot ce era legat de viața personală, plana într-o altă dimensiune, pentru că tot ce știam și mi se insufla de acasă, era să învăț și să îmi văd de cursul prestabilit al dezvoltării mele. Încă în atmosfera iubirilor adolescentine, băieții din viața mea existau doar într-o sferă platonică. Așteptările de lă viață erau foarte mari, presiunea pe care singură o exercitam asupra propriei persoane era imensă.

Duceam o luptă acerbă cu kilogramele, eram într-o veșnică dietă , care însemna mai mult înfometare și trăiam într-o nemulțumire și frustrare continuă asupra aspectului fizic necorespunzător. Eram naivă, copilăroasă, dulce, cam tot ce zbura se și mânca pe vremea aceea și astăzi mă uit cu drag la acel copil, care avea imense șanse, fără să realizeze cu adevărat acest lucru.
Când ești tânăr nu ești conștient că tinerețea este un capital imens, pe care nu știi să-l fructifici cum ar trebui, în acea perioadă. Acum privesc cu regret în urmă și mi-aș dori un mentor sau master în marketing , care să scoată maximul de eficiență din fata aceia talentată de atunci. Odată cu trecerea anilor vei înțelege câte șanse pierdute ai avut și nu te-ai folosit cu adevărat de ele.
ÎNTÂLNIREA DE 10 ANI
28 de ani este o vârstă frumoasă și specială, îmi aduc aminte de varianta mea, transformată din brunetă obișnuită în blondă sexy, cea care a absolvit facultatea și a început să străbată primi kilometri pe drumul afirmării, o perioadă cu căutări, muncă multă și susținută, participări efervescente la tot ce există și mișcă.

Tinerețea a fost activă și bogată în evenimente deosebite, cu un loc de muncă de compromis, care nu reprezenta meseria învățată, dar care până la urmă s-a dovedit a fi cel mai bun și fructuos dintre toate.

Viața de familie și-a început cursul, era în proiect copilul, dar încă nu sosise , erau ultimii ani în care ne mai puteam savura statutul de pereche tânără și neliniștită. Interesul pentru aspectul fizic era la cote maxime și nemulțumirile legate de asta, se materializau în diete de înfometare și sport.

Întâlnirea de 10 ani, a fost un prilej de etalare a pregătirii fiecăruia și a facultăților absolvite, ne-am arătat unii la alții școlile superioare pe care le aveam la activ și starea civilă , precum și primele realizări materiale. Unii divorțaseră între timp, deși puțini, alții s-au regăsit cu fostele iubiri, chiar în seara întâlnirii. Încă tineri, încă neliniștiți, consumam viața cu polonicul.
Era perioada construcțiilor de carieră, a căutărilor și experimentărilor, într-o conjunctură internă și internațională efervescentă când puteai să faci bani și din piatra seacă. Încă era timpul orgoliilor și fițelor, a concurenței acerbe, atât între bărbați cât și între femei, sexualitatea încă avea valoare și reprezenta un atu.
ÎNTÂLNIREA DE 20 DE ANI
38 de ani, o vârstă complexă, la care familia era îmbogățită de prezența copiilor, cariera fundamentată era în plin apogeu, dar primele aroganțe, tendințe de-a concura și epata, dispăruseră.
Toți erau conștienți deja de școlile celuilalt, unii se înscriseseră la a doua facultate, viața de cuplu cunoștea punctele de maxim interes sau chiar din contra pe parcurs au mai apărut divorțuri și viața se focaliza puternic asupra copiilor. Cred că cea mai frumoasă întălnire a fost aceasta.
Nu mai interesa pe nimeni, ce lucraza celălalt. Cei care au fost prezenți la întâlnire, au venit pentru plăcerea de a-și revedea foștii colegi și pentru atmosfera plăcută a reîntâlnirii cu prietenii de-o viață. Fițele de odinioară au fost lăsate acasă, mult mai importantă era bucuria de a fi alături.
Femeia la 38 de ani, este încă frumoasă, atrăgătoare și tânără, sucește mințile și este sigură pe farmecul și influența ei. Pentru mine personal, a fost perioada idilelor, chiar dacă eram măritată și a căutărilor de sine. Am decis să fac facultatea de design, îmbrățișând în sfârșit drumul creației, cea care mi-a fost atât de dragă întotdeauna. Am crezut atunci că în calea desăvârșirii faptul că, cunoști atât partea tehnică cât și cea artistică a profesiei de creator de îmbrăcăminte, te desăvârșește ca specialist.

Este un moment în viață când atât cariera cât și viața de familie este la apogeu, de aici urmează declinul. Mă văd o femeie atrăgătoare, blondă voluptoasă, care întoarce privirile și nu trece neobservată. Acesta este momentul la care mă voi raporta de multe ori, pentru că aici am avut cele mai multe vârfuri, atât în carieră cât și în viața personală. Aici, lucrurile păreau a fi perfecte !!! Sportul și curele de slăbire se continuau, interesul pentru aspectul fizic este la paroxism.

ÎNTÂLNIREA DE 30 DE ANI
La 48 de ani s-au mai liniștit lucrurile în jur și te-ai mai domolit și tu, în ați stabili ștachete prea înalte, pe care te istoveai altă dată să le atingi, nemulțumită mereu de kilograme, performanțe, aspect fizic și alte complexe și frustrări care nu îți permiteau să fii mulțumită cu sine, sau te împiedicau să te accepți așa cum ești.
Doar că odată ce anii au trecut peste tine, te-ai învățat să te iubești și să te accepti și durerile de spate și genunchi de dimineața te determină să te simți norocos că le ai, fiind mărturia faptului că ești în viață și te bucuri de ea. De această dată, evenimentul în sine a fost foarte așteptat, de parcă nimic nu mai era important decât emoția revederii ! Și a fost cu adevărat o bucurie chiar și întâlnirea cu puținii profesori care mai erau în viață și cu colegii care unii dintre ei au chelit, au devenit burtoși și cărunți, unele dintre fete s-au îngrășat peste măsură de nu le mai recunoșteam.

Dar toate aceste lucruri au fost lipsite de interes și valoare, ne-am simțit cu adevărat bine, am dansat, am sărit pe piesele rock ale generației noastre ‘’ca la 20 de ani’’. Acesta a fost evenimentul prin care am sărbătorit viața și puterea ei, importanța prieteniei și a colegialității și frumusețea sentimentului de a fi alături de amicii tăi de-o viață.

Aici nu mai aveau rost orgoliile personale, aici nimeni nu mai voia să-i demonstreze celuilalt cât este de tare, doar să se bucure de anturaj și să se simtă bine. Mulți colegi aveau deja copii la facultăți, unii au devenit între timp bunici, alții au divorțat și și-au schimbat statutul social, un lucru era însă sigur, acolo toți eram la fel, colegii din XII F.
Vine un moment în care nu mai vrei să demonstrezi celor din jur nimic, vrei să-ți acorzi răgaz și timp pentru relaxare și contemplare, un time-out pentru tine, în care să te pui pe primul loc : prima prioritate. Se derulează în fața ta toți anii în care mereu altcineva a fost mai important.
Când copilul avea permanentă nevoie de tine, nu puteai lipsi de la serviciu, sau partenerul îți cerea ceva vital. Pe drumul anevoios al vieții, a mai crescut tabăra femeilor singure părăsite de bărbații care au preferat femei mai tinere, dar cum tot răul este spre bine, te-ai învățat cu singurătatea, care are și ea, avantajele ei.

Am fost fit și sexy la Întâlnirea de 30 de ani, mă antrenam zilnic la sală și introdusesem un stil de viață sănătos pe care îl urmam cu strictețe. Doar că acest lucru nu mai reprezenta o obsesie, ca până atunci, doar dorința de-a te simti bine în pielea ta fără să dai socoteală nimănui, sau să te intereseze părerea celorlalți.

ÎNTÂLNIREA DE 35 DE ANI
Urmează … dar va fi așa cum o preconizez, un motiv de recunoștiință față de D-zeu și viață, că am ajuns aici. Dacă ești prezent, înseamnă că ai încununat o nouă etapă de viață, în care iubirea de sine, accepțiunea și dorința de-a încheia pace cu tine însuti, sunt la mare valoare. Îți vei contempla colegii cu mare drag și dor, pentru că ți-au lipsit în acești 5 ani, care au trecut și te vei revedea cu bucurie cu ei, chiar dacă au mai chelit, s-au mai îngrășat și unii dintre ei nici nu seamănă cu ce au fost odată. Dar sunteți învingători, pentru că unii nu au reușit din păcate, să ajungă aici.
Suntem campioni, care au învins viața și au ținut piept tuturor provocărilor ei, iar astăzi putem să ne bucurăm de această izbândă. Vă veți asculta cu admirație și empatie poveștile de viață, nici urmă de competițiile de odinioară, sau de dorința de-a părea mai mult decăt celălalt.
Veți înțelege dramele și vă veți identifica cu durerea celor care și-au pierdut un partener de viață, sau au trecut prin momente dificile. În această etapă nu mai este loc decât de sentimente umane și bucurie. Vom dansa și vom sărbători împreună, doamne și domni, cu câteva kilograme în plus, dar încă plini de vitalitate și energie. Cei care și astăzi mai mutăm munții din loc, dar o facem pentru copiii și eventual nepoții noștri. Nimic nu mai amintește de competițiile de odinioară, ne vom da mâinile și vom râde foarte mult, pentru că despre asta este vorba.
Despre înțelepciunea, puterea și umorul cu care ești în stare să înaintezi în vârstă, fără să te lași afectat de trecerea timpului. Vrei nu vrei, nu ai altă șansă decât să accepți, durerea din încheieturi și nesiguranța în mișcare, dar D-ne ajută ! Încă mergi !

Fiecare întălnire de liceu, e un reper al vârstei noastre și al parcursului pe care l-am făcut în viață, dar este și o modalitate de-a te sărbători pe tine, cel care ai ajuns aici, fiind un învingător !

Este o restrospectiva periodică a vieții și a bucuriei revederii , o reinventare a colegialității și prietenei peste decenii, un prilej de aniversare a tot ce a reprezentat probabil cea mai frumoasă, zbuciumată și interesantă perioadă de viață : adolescența !



%d blogeri au apreciat: