12 iul. SINGURĂTATEA – O BINECUVÂNTARE SAU UN BLESTEM
A scrie despre singurătate nu este o bucurie și m-am gândit serios să abordez acest subiect, sau să las gândurile mele să o ia spre alt făgaș. Apoi, m-am gândit că această stare de fapt este o boală gravă a lumii moderne în care trăim, devenind pe zi ce trece mai răspândită, cu toate că sunt o serie de laturi ale singurătății care reprezintă un lucru pozitiv pentru fiecare.
Problema este că nu vorbim numai despre persoane în vârstă la care le-au murit partenerii de viață și le-au plecat copiii, în aglomerări urbane unde găsesc de lucru, ci este vorba despre foarte multe persoane tinere, atât bărbați cât și femei, sau persoane de vârstă mijlocie, care îmbrățișează destinul singurătății. Dar singurătatea nu poate fi percepută doar ca un lucru negativ, de asta am concentrat în titlu mesajul, că ea poate să fie și un beneficiu sau o binecuvântare.
Voi încerca să descriu în acest articol atât avantajele, cât și dezavantajele acestei stări de fapt. Filozoful și sociologul francez Emile Durkheim studiază cauzele singurătății, considerând că în mare parte se datorează trecerii de la societatea organică la cea anomică, în care individul încet-încet nu își mai găsește locul.
Omul fiind o ființă socială prin definiție, privind înapoi în istorie, existența și supraviețuirea speciei a fost posibilă, pentru că omul trăia în comunitate.
Indivizii care făceau parte din comunitate colaborau și se sprijineau reciproc. O societate în care oamenii împărtășesc sistemele lor de credință și colaborează, sunt definite de Durkheim, drept societăți organice și sunt reprezentate de cele industrializate, unde oamneii au roluri specifice și o activitate specializată.
Deoarece în aceste societăți fiecare individ are rolul său bine definit, oamenii colaborează, sunt interdependenți, un individ singur nu poate îndeplini toate sarcinile.
O societate în care valorile trecutului nu mai sunt valabile, în care schimbările se produc foarte rapid și drastic asupra structurilor sociale, economice și politice se numește anomie.
În anomie există o diviziune a muncii dezordonată, unele grupuri de oameni nu se mai regăsesc în societate, ajungând să nu-și mai găsească scopul, utilitatea. Aceste stări favorizează depresia, suicidul , devierea, pierderea identității individului în societate.
Pe lângă efectul modificărilor sociale, un motiv important al răspândirii singurătății este discrepanța totală între cantitatea și calitatea interacțiunilor noastre interumane.
Cu toate că suntem din ce în ce mai mulți pe planetă, datorită așteptărilor noastre tot mai sofisticate, singurătatea indivizilor din marile aglomerări urbane devine din ce în ce mai răspândită și mai acută.
Cea mai tragică formă de singurătate este cea a persoanelor tinere și foarte tinere, precum și a celor de vârstă mijlocie, care nu reușesc să-și găsească partenerul de cuplu.
Uneori căutările sunt atât de disperate și nasc atâtea eșecuri, încât duc la depresie și inevitabil la starea în care renunți, fiind convins că orice efort de-a găsi persoana potrivită este în zadar.
Percepția singurătății este un sentiment subiectiv și ține foarte mult de personalitatea fiecăruia dintre noi. Te poți simți din păcate singur într-o relație, chiar și într-o căsnicie, așa cum te poți simți mulțumit și împlinit pe o insulă pustie, dacă tu simți că alături de tine este D-zeu.
Uneori frica și durerea provocată de singurătate sunt trăiri pe care le aducem din familie, din codul nostru genetic, alteori singurătatea este provocată de circumstanțele de viață prin care am trecut : unii au fost nevoiți să se mute din cauza serviciului în altă localitate, schimbând colegi, loc de muncă, au devenit șomeri, sau s-au pensionat și-au pierdut partenerul de viață, au rămas văduvi, copiii au plecat din localitate găsind joburi în marile orașe, au ieșit dintr-o relație, au fost părăsiți,sau au divorțat.
De foarte multe ori însă motivele singurătății se regăsesc în personalitatea individului în aspectele fizicului său, sau se datorează pur și simplu trăsăturilor de caracter: timiditate, tendință de izolare, incapacitate de-a socializa, relaționa.
Sunt persoane care din cauza unui defect fizic aleg singurătatea, pentru că nu reușesc să se iubească suficient pentru a își oferi compania altor oameni: invaliditate, handicap, obezitate, efecte nefaste ale unui accident.
Cu toate acestea enumerate mai sus, singurătatea poate să fie o binecuvântare. Sunt o serie de laturi ale singurătății care reprezintă un lucru pozitiv pentru fiecare:
1. Ai întotdeauna suficient timp pentru tine, pentru autocunoaștere și dezvoltare personală
2. Te poți dedica fără rețineri hobby-urilor tale, fără să deranjezi o altă persoană, sau să ții cont de programul acesteia.
3. Poți acționa mereu independent, în orice situație, fără să ceri părerea altei persoane, sau fără să depinzi sau fii legat de acțiunile și situația acesteia.
4. Nu depinzi financiar de nimeni și nici tu la rândul tău nu trebuie să susții financiar pe altcineva.
Singurătatea ne poate oferi momente speciale și o adevărată descoperire a propriei ființe, creând posibilitatea de-a te bucura de momente de contemplare și liniște.
Poți gravita în jurul propriei persoane, având timpul și posibilitatea să te bucuri de acțiuni propri care îți încântă sufletul și îl îmbogățesc.
Oamenii valoroși, inteligenți, creativi, nu se vor simți niciodată singuri, pentru că se vor dedica cu bucurie și uitare de sine, hobby-urilor pe care le iubesc și activităților care le încântă sufletul.
