28 aug. SUPREMAȚIA PROSTIEI
Trăind în România, mi-ar fi greu să nu mă lovesc zilnic de noțiunea de prostie, sau măcar odată pe zi să nu am de-a face cu un ‘’prost’’. Poate sună dur, așa la prima vedere, dar problema este că întreaga noastră societate care începe să copieze din ce în ce mai mult Occidentul și implicit Statele Unite, începe să devină o lume în care se promovează prostia.
Piedestalul pe care politica actuală a ridicat prostia, se sprijină puternic pe trăsătura primordială a prostimii de a crede și de a fi convinși că sunt net superiori oricui : ‘’Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul ! ‘’
Om inteligent fiind, tu niciodată nu vei avea căștig de cauză vis-a-vis de un prost, pentru că el nu are capacitatea de-a înțelege superioritatea ta, nu are perspectiva diferenței de inteligență și percepție dintre voi doi și oricum mereu va avea impresia că este cel mai tare.
Dacă urmăriți bunul curs al lucrurilor în societatea românească, veți observa că oamenii inteligenți cu școală, cu foarte multă școală, fac un pas în spate, se desprind de sfera politică și îi lasă pe dobitoci să conducă țara.
Proverbul mai sus citat dă explicația atitudinii încrezute a prostului care mereu va avea impresia că este cel mai deștept. Cu siguranță că vi s-a întâmplat de multe ori la serviciu să fiți puși într-o ipostură umilitoare când ați constatat că ‘’prostul’’ sau ‘’proasta’’ va luat-o înainte și este mai bine văzut de șefi, este mai apreciat, ia un salar mai mare, numai pentru încrederea lui de sine care ajunge până la stele, fără să aibă nici pe departe bagajul vostru de cunoștiințe, de experiență și de alte skill-uri să nu vorbim.
Din cauza aroganței și a încrederii de sine fals crescute, prostul va da din coate, secerând toți competenții din cale și își va face drum spre pozițiile de conducere. Tragedia începe doar atunci când ajunge să fie șef.
Efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere potrivit căreia persoane incompetente, apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate.
Acest comportament se datorează incapacității proștilor, de a-și recunoaște nivelul, tocmai din cauza lipsei de cunoștiințe în domeniu. În schimb oamenii inteligenți, competenți au o încredere de sine scăzută și pot avea impresia în mod fals, că și ceilalți cunosc lucrurile la fel de bine ca ei.
Fenomenul supraevaluării în cazul prostiei a fost studiată prin mai multe experimente de către psihologii David Dunning și Justin Krueger de la Universitatea Cornell din Statele Unite și rezultatele au fost publicate în 1999.
Aprecierea greșită a competenței a fost studiată în funcție de mai multe capacități, folosind și studii mai vechi, cum ar fi : cititul, conducerea unui autovehicul, șahul sau tenisul, iar mai târziu gramatica sau chiar și umorul.
Experimentul s-a efectuat cu participarea unor studenți de la Universitatea Cornell, cărora li s-au pus întrebări din diferite domenii și s-a constatat că persoanele incompetente și-au supraevaluat rezultatele, cu toate că rezultatele lor au fost foarte slabe, în timp ce, cei competenți au avut tendința să se subaprecieze, cu toate că rezultatele lor au fost la înălțime.
Dunning și Krueger trag concluzia că cei incompetenți într-un domeniu se comportă în felul următor :
1. Tind să-și supraestimeze propriul nivel de cunostiinte
2. Nu recunosc înalta competență a celor cu adevărat competenți
3. Nu-și recunosc propria prostie, propria incompetență
4. Își vor recunoaște incompetența anterioară doar, când vor dobândi cunoștiințe superioare în domeniul respectiv.
O altă latură a experimentului a arătat faptul că spre deosebire de cei buni care doresc să se dezvolte în permanență și să acumuleze tot mai multe cunoștiințe, cei slabi nici nu rețin sugestiile că ar fi nevoie să se instruiască.
De aici valabilitatea faptului că prostul este și fudul.
Cornel Bălan în Liternautica ( liternautica.com/puterea-prostiei ) scrie : ‘’…capitalismul este forma cea mai avansată a inculturii. Decadența occidentului, dacă sunteți de acord că ea există,se ascunde în progres, în lenea din spatele avansului tehnologic, în inepția reclamelor, în orele peste program convertite în puterea de cumpărare a unor produse care nu ne trebuie, în e-mail-urile care au înlocuit cărțile, în discuțiile despre cariere și bani care au înlocuit nevoia de cunoaștere.”
Am pășit în acel tip de societate specifică Occidentului și din ce în ce mai apropiată Statelor Unite în care fără îndoială prostia primează, devenind un pol al existenței, oricât de ciudat ar părea.
Publicistul american Susan Jacob vorbește despre un „ cult al prostiei „ în lucrarea sa atât de controversată „ Era absurdității americane”, în care aduce în lumină o societate americană care în ciuda existenței universităților de renume, al laureaților Premiului Nobel în diferite domenii ale științei, la ora actuală consideră că nu mai este în trend să înveți și să studiezi, autoarea subliniind că interesul tot mai mare al tinerilor pentru jocurile video și Internet accentuează din ce în ce mai mult acest trend.
Într-o societate americană în care marea majoritatea tinerilor au puternice lacune de cultură generală, fiind incapabili de-a indica pe hartă unde se află New York-ul, care au rezultate devastatoare la matematică, sau habar n-au, capitala a cărei țări este Budapesta, încet-încet prostia acaparează supremația în toate domeniile, iar oamenii cu adevărat capabili, precum Barack Obama sunt numiți ‚ „ elitiști aroganți ’’.
Prostia mulțimii va câștiga alegerile, tendința alegătorilor americani de a respinge intelectualii i-a făcut pe Al Gore și John Kerry să piardă în fața lui George W. Bush, cel care reprezintă omul simplu din popor cu care se poate sta la o bere.
La ora actuală România pășește cu pași repezi pe urmele statelor așa zise dezvoltate, la noi primează prostia cu un ușor iz balcanic, condimentată în melodia manelelor, cu modele de urmat precum femei siliconate și gomflate de atâta Botox injectat.
Pășim în Europa pe sunetul manelelor și învățăm adliteram textele proxeneților și șmenarilor care au împânzit Europa făcând bani grei din minore vândute pe piețele prostituției mondiale.
Acolo unde ceea ce ai în cap nu mai contează, unde e important doar ce ai în buzunar și ce marcă de mașină parchează în fața vilei de lux câștigată din sechestrarea și obligarea minorelor țării să se prostitueze cu forța, nu mai este loc pentru intelectualul care își evaluează condiția cu modestie și conduce „Dacia”, mașina poporului.
De multe ori m-am gândit la condiția omului cu școală în România, pentru că la rândul meu fac parte din această categorie.
Oricât de bun ai fi, oricât de multe domenii ai stăpâni și oricâte limbi străine ai vorbi, nu vei putea căștiga în fața prostiei și ignoranței, căci ea își va găsi mereu drumul în față, dând din coate călcând peste cadavre, urlând cât o țîne gura cât de valabilă este ea.
