18 oct. CUM ÎȚI ABANDONEZI CONVINGERILE PERSONALE?
Discutând într-o seară cu un prieten blogger, i-am povestit despre o situație care m-a frapat. Un tânăr care este instructor de dansuri de societate și lucrează cu foarte mulți clienți dornici să învețe arta dansului, a intrat în conștiința colectivă ca fiind profesorul de dans, care are o aversiune față de femeile grase.
Toate cursantele știau că, profesorul respectiv nu dansează cu ‘’grase’’. Deci doamnele sau domnișoarele care depășeau cu nerușinare limita de greutate, n-aveau decât să-și aducă parteneri de dans, sau să danseze singure. Interesant este că nimeni nu l-a înfruntat, sau nu l-a atenționat că acest lucru se numește discriminare, mai ales că toți cursanții își plăteau în avans, orele de dans.
Enorm de mare mi-a fost mirarea, când l-am revăzut pe domnul respectiv într-o postare pe Facebook, în care a distribuit poze de la nunta lui, unde mireasa era o domniță grasă. Din experiență proprie am învățat că destinul are o doză mare de sarcasm și faptele tale negative se întorc la tine ca un bumerang și te izbesc, drept în față. Așa și personajul nostru, a întâlnit exact tipul de femeie de care s-a ferit.
Soțioara lui, cum am aflat de la cursanții lecțiilor de dans, este o femeie deosebită, care îl face fericit, dar care nu s-a schimbat în timp, a rămas tot o grăsuță jovială. Adică nu s-a sinchisit să își transforme corpul, de dragul preferințelor instructorului, un îndârjit hater de grase. Între timp acesta radiază de fericire, alături de acel gen de femeie, care nu demult îl irita și îi provoca aversiune.
Mie nu-mi este clar, dacă între timp bărbatul respectiv și-a schimbat convingerile, sau ironia sorții l-a adus în situația în care a trebuit să-și înfrunte propriul ‘’hate’’? Nu știu dacă îți poți modifica gusturile în decursul timpului, tot ce este posibil, dar convingerile cu siguranță ți le poți schimba. Până la urmă nu îl pot condamna sau judeca pe eroul nostru, pentru că la rândul meu, mi-am schimbat în timp convingerile, chiar și gusturile. Oamenii se mai schimbă.
Multe din convingerile mele își au rădăcinile în familie, fraze rostite de mama cu diferite atenționări, certitudini ale ei personale, care mi s-au imprimat adânc în conștiință și nu m-am putut detașa de ele, decât în mulți ani, când văzând realitatea, am înțeles că nu trebuie să iei de bun orice ți se insuflă. În perioada maturității am înțeles în schimb că orice lucru ți se sugerează de alții ca fiind corect, trebuie mai întâi analizat, filtrat prin propria gândire, privit obiectiv și raportat la realitatea care te înconjoară.
Copil fiind, încă nu ai suficient discernământ să înțelegi că unele ‘’adevăruri’’, cu care cei mai în vârstă, încearcă să te influențeze, nu trebuiesc luate adliteram ca niște axiome, ca niște enunțuri univoce. Din păcate unele dintre aceste convingeri te vor bântui o viață și te vor trage în jos, ca niște pietre de moară agățate de gâtul tău, stopând progresul personal și favorizând frustrări, nemulțumiri și complexe pe parcursul vieții.
Personal, am avut nevoie de foarte mult timp, pentru a depăși unele convingeri care mi-au fost insuflate încă din copilărie, din familie, de la părinți sau pur și simplu de la prieteni sau colegi de școală. Alte limitări de gândire mi le-am creat singură, apoi în timp, am realizat că sunt greșeli imense de percepție și am demolat singură pereții, de mine construiți.
Convingerile ne leagă ca niște frânghii, sau lanțuri, limitându-ne reușita în viață. Unele s-au dovedit a fi benefice, apărându-mă de situații neplăcute, dar altele au fost convingeri obsesive care mi-au marcat copilăria și adolescența oferindu-mi o imagine distorsionată asupra noțiunii respective:
1. SEXUL ESTE O MODALITATE PRIN CARE, BĂRBATUL SE UȘUREAZĂ ÎN FEMEIE
Imaginea aceasta a vasului de toaletă asociat cu sexul, mi-a bântuit adolescența, fiind probabil unul dintre motivele pentru care mi-am început atât de târziu viața sexuală. Mama, care încerca să mă țină cât mai mult timp departe de acțiunea care pentru ea, era un act scârbos și josnic, era convinsă că sexul este o modalitate de ușurare a bărbatului în femeie, pe care o consideră un recipient în care se eliberează.
Nu am auzit niciodată de la mama mea, cum că sexul ar fi o manifestare a iubirii, a atracției nestăvilite dintre parteneri, că este modalitatea de a obține plăcerea și beatitudinea supremă, fiind cel mai frumos cadou pe care ni l-a hărăzit natura.
M-a salvat natura mea senzuală de-a fi, pentru că la maturitate când mi-am început viața sexuală, nu am mai avut nicio reținere sau mentalitate îngustă în legătură cu acesta, ci din contra, m-am bucurat de la început de beneficiile lui.
Nu este niciun păcat în a dori și a oferi plăcere, omului care te atrage, pe care îl iubești cu pasiune și pentru care ai cele mai înălțătoare sentimente. Atât iubirea cât și atracția sexuală sunt absolut normale și aparțin de natura noastră umană.
Dacă aș fi avut o fată, i-aș fi explicat și insuflat o cu totul altă gândire, i-aș fi atras atenția atât asupra părților negative, în special asupra pericolelor ce pot să apară cu începerea prematură a vieții sexuale, dar i-aș fi arătat și rolul sexului în viața noastră și beneficiile acestuia.
2. NU VOI FI PE PLACUL BĂRBAȚILOR DECÂT DACĂ SUNT SLABĂ
Dacă imaginea despre sex mi-a fost inoculată din familie, încă din adolescență, mentalitatea că îmi voi găsi un partener de viață numai dacă ajung să fiu slabă, a fost propria convingere construită încă de la vârsta de 13 ani. O viață întreagă m-am înfometat de dragul bărbaților convinsă fiind că lor le plac, doar femeile slabe. Abia la maturitate am înțeles, că realitatea este cu totul alta și mare mi-a fost mirarea.
Mai exact, am înțeles că, gusturile nu se discută, că varietatea încântă cu adevărat bărbatul și da, sunt unii bărbați care preferă femeile fine, slăbuțele, dar sunt foarte mulți care iubesc formele voluptoase, adică exact acel gen de femeie care sunt eu.
S-a demolat din nou un zid, care mi-a otrăvit toată tinerețea. Eu nu am fost niciodată în stare să fiu slabă, oricât m-am înfometat și cât de mult sport aș fi făcut. Așa îmi este natura. A trebuit să înțeleg, apoi că mi-am format o părere, care nu are nicio legătură cu realitatea.
Convingerea că trebuie să fiu slabă ca să fiu iubită, a dispărut în atmosferă ca un fum dens și înnecăcios care ani de zile nu m-a lăsat să respir. Frustrările, complexele, sentimentele de vinovăție au început să dispară, când am început să mă iubesc. Am privit cu tristețe în urmă, la toți acei ani în care nu m-am simțit bine în pielea mea și am recuperat ulterior îmbrățișările pe care nu le-am savurat înainte.
3. DACĂ NU ȘTII MATEMATICĂ, NU VEI AVEA SUCCES ÎN VIAȚĂ
Ani grei de studiu al acestei materii, am lăsat în urmă, deținând o diplomă de inginer. În lumea în care am crescut eu, obligatoriu trebuia să fi bun la matematică și să excelezi în acest domeniu, ca să devii un om important în societate. Copilului meu nu i-a plăcut sub nicio formă matematica și insistențele mele s-au dovedit a fi inutile, prinsese ură pe profesoară, sentimentele negative erau reciproce și fiind la un profil real, ne-am trezit cu corigența.
Am stat și am reflectat asupra convingerilor mele și am înțeles că lumea s-a schimbat, acele vremuri când ni se turna matematica cu pâlnia în cap sunt demult apuse și că sunt infinit mai importante alte lucruri în viață decât să fii as în această materie. L-am scos de la profilul real și l-am transferat la cel uman, iar el, a scris un ‘’10’’ la bacalaureat la limba română.
Am învățat atunci două lucruri : nu trebuie să îl obligi pe copilul tău să urmărească calea bătătorită de tine, pe de altă parte, unele convingeri ale trecutului au fost demult depășite, lumea este într-o continuă schimbare.
4. NUMAI BĂRBAȚII CU PĂTRĂȚELE CONTEAZĂ
După divorț a urmat o perioadă în care căutam disperată să arăt bine, să slăbesc, să mă tonifiez și în direcția asta, m-am antrenat cu diferiți antrenori personali, bărbați mult mai tineri decât mine, care mi-au creat o imagine absolut falsă asupra bărbatului cu care să inițiezi o relație.
Cam tot ce mi-am imaginat eu atunci, a fost greșit. Da, era foarte plăcut să te lași mângâiată de un bărbat tânăr, cu corpul perfect tonifiat, dar nu aveai în el nicio bază. După câteva experiențe negative, am înțeles că, bărbații care merită luați în seamă nu au nicio treabă cu pătrățelele.
Ca și cum nici femeia ideală nu trebuie să fie o Miss Univers, astfel nici bărbatul care te face fericită nu trebuie să fie un Mister Olympia. În acel moment am învățat că poți să iubești din tot sufletul bărbatul cu burtică, care te face să râzi și când îți zboară gândul la el, îți încălzește inima.
