
24 nov. FEMEIA DE AZI ȘI MITURILE PE CARE LE DOBOARĂ
Există familii în care conviețuiesc trei generații de femei și diferențele majore dintre ele, ne fac să înțelegem schimbările pe care transformările societății le exercită asupra feminității noastre. Mentalități înrădăcinate, mituri care așează femeile în anumite șabloane sunt destrămate pe rând de femeia zilelor noastre. Zilnic îmi duc lupta cu mama mea, care s-a blocat într-o mentalitate arhaică care domină încă societatea românească.
Se întrevăd încercări timide prin care imaginea femeii se schimbă în funcție de noua ei feminitate. A fi femeie într-o societate în continuă schimbare, nu înseamnă să-ți pierzi feminitatea ci mai degrabă să o redefinești. Polemicile care de multe ori îmi dau serioase bătăi de cap cu mama, se învârt în jurul unor subiecte consacrate:
1. FEMEIA ȘI ROLUL EI ÎN FAMILIE
Mama și-a privit mereu rolul ca unul al unui erou de sacrificiu. I se părea perfect normal să stea 8 ore la serviciu, să continue acasă cu deservirea gospodăriei, cu menajul și noaptea încropea cu mașina de cusut rochiță pentru păpușa mea, care urma să fie surpriza de Crăciun.

Practic era femeie, mamă, soție în trei schimburi și niciodată nu s-a plâns de statutul ei, i se părea normal să fie așa. Foarte mult timp m-am simțit vinovată că pur și simplu nu pot să fiu ca mama. Din start m-am concentrat mai mult pe carieră și aspirațiile mele erau mult mai mari decât să fiu o femeie de familie perfectă. Generația din care eu fac parte este prima care declină total mitul femeii care singură, fără niciun ajutor să deservească familia și să se sacrifice pentru ea, fără să țină cont de dorințele proprii și aspirațiile personale.
Nu este deloc rușinos faptul că avem nevoie de ajutor în gospodărie, că partenerul de viață, părinții, soacra trebuie să ofere sprijin mamei în anumite situații aglomerate, în special când copiii sunt foarte mici. Nu trebuie să fie casa mereu lună-bec. Este suficient să faci curat odată la sfârșit de săptămână, oricum peste săptămână, membri activi ai familiei nu prea stau acasă.
De ce nu ai vrea tu mamă și soție să te duci o oră în fiecare zi la sală? De ce nu ai dori să mergi la o cafea cu prietenele, sau la sfârșit de săptămână la un teatru sau cinematograf ? De ce nu ar putea să facă toată familia acest lucru? Duminicile mamei mele se petreceau în bucătărie cu tradiționala supă de carne care fierbea cu orele, că așa trebuia ea să fiarbă la foc încet și scopul orelor petrecute în bucătărie, era să aduni familia în jurul mesei.
Recunosc că acest ritual avea semnificație și putere asupra unității familiei și a comunicării între membri ei, că aceste momente au creat cele mai frumoase amintiri. Dar de ce nu am putea într-o duminică să comandăm ceva de la un restaurant din oraș și să ne adunăm cu aceeași căldură și bucurie în jurul mesei ? Singura schimbare este eliberarea femeii de sub corvoada orelor petrecute în sauna bucătăriei.
Femeile care astăzi petrec 8 ore la serviciu în aceleași condiții ca și partenerii lor, sunt îndreptățite să ceară și să primească ajutor din partea bărbaților cu care conviețuiesc în aceeași casă. Locuim în același spațiu, facem curat pe rând. Producem în egală măsură gunoi, îl vom duce pe rând la ghenă.
Copilul este al nostru, ne luăm partea amândoi din educarea lui, îngrijirea lui. Nu le interzice nimeni bărbaților să participe la băița copilului, să schimbe scutece, să ducă copilul la joacă sau la plimbare, să stea cu el până adoarme.
O, că multe lucruri femeile le fac mai bine din instinct, asta e altă mâncare de pește, dar există și foarte mulți bărbați, care se descurcă exemplar de bine în rolul de tată, ba mai mult deservesc cu plăcere și îndemânare și activitățile casnice.
2. FEMEIA TREBUIE SĂ AIBĂ GRIJĂ DE TOATĂ LUMEA
Am avut o discuție cu un prieten drag, în care îmi povestea despre o amică foarte grijulie care a avut vreo trei bărbați la viața ei, pe care pe fiecare la lăsat să iasă din casă ca scos din cutie. Cea mai mare grijă a ei, era să se asigure că bărbatul de lângă ea este aranjat, curat, îmbrăcat cu gust, cu cămașa și pantalonii călcați, parfumat, bărbierit cu alte cuvinte stock. Bărbații ei, în general erau foarte recunoscători pentru această atitudine și știau să facă diferența între ea și alte femei.
Dar ce facem dacă există și femei care nu se concentrează pe acest lucru ? Care sunt preocupate atât de mult de munca lor, de carieră și alte lucruri și nu sunt atât de grijulii ? Poate nu au această trăsătură de caracter ? Sunt obligate femeile din ziua de azi să aibă grijă de toată lumea ?
Fără îndoială, dacă prietenul meu mi-a povestit despre această latură feminină, cu siguranță că are asemenea așteptări de la femeile cu care are de-a face. Dar lucrurile sunt undeva la mijloc. Noi femeile suntem conștiente că bărbații sunt niște copii chiar și la maturitate, că trebuie să avem grijă de ei și uneori acest lucru declanșează la noi instinctul matern.
Pe de altă parte un bărbat matur trebuie să știe să se îngrijească singur, în așa fel încât mereu să fie pedant și curat, acest lucru fiind minimul necesar. Doar că bărbații în general sunt foarte comozi, le place să se complacă în anumite situații și clar așteptările generale se îndreaptă spre femeie, care are datoria să deservească toată familia și să se asigure că au ieșit cu toții, impecabil îmbrăcați și aranjați din casă. Dar nu toate femeile se nasc cu acest instinct al grijei generale și atotcuprinzătoare.
Există femei care nu sunt în stare, datorită a diferite motive să se îngrijească nici măcar de propria persoană. Poate dn cauza lipsei de timp, a stresului, sau al unui job solicitant, din cauza copiilor a căror grijă îi macină toate energiile, sau pur și simplu nu este construită genetic în așa fel încât să fie ‘’mama răniților’’. Ne poate obliga societatea să avem grijă de toți membrii familiei indiferent că sunt mici sau mari ? Dacă femeia lucrează cot la cot cu bărbatul, de ce răspunderile ei sunt mai mari ?
3. FRUMUSEȚEA E UN MUST-HAVE
Parcă suntem un neam de pretențioși la aspectul fizic al femeilor din România. Dacă în țara asta nu ești frumoasă și sexy, nu exiști ! Adică bărbatul poate fi burtos, răpciugos cu bube pe față, vai de mama lui, dar tu ca femeie trebuie să fii impecabilă. Stați puțin, adică dacă nu suntem aranjate, umblate la sală, trase prin inel, cu carnea tare și buzele tunate, noi nu existăm? Aproape că da ! Societatea românească impune un fizic atrăgător femeilor ! Dar bărbații ies de sub această obligativitate.
Tu ca femeie trebuie să stai cu frica în sân că aia mai tânără cu carnea mai tare îți fură bărbatul și tot timpul trebuie să fii cu ochii în patru că, ‘’concurența dintre noi femeile e acerbă ‘’ ! Dar ce se întâmplă cu femeile care nu consideră că feminitatea lor depinde neaparat de aspectul fizic pe care moda vremii îl dictează? Ce se întâmplă dacă unele vor să aibă un aspect androgin cu păr scurt, sâni mici și șolduri atletice? Ce se întâmplă dacă unele vor să iasă din tipare și să arate cu totul altfel decât standardele 90-60-90 impuse de societate?
Pot să fiu frumoasă dacă am 100 de kg? Răspunsul este DA. Feminitatea și frumusețea femeii zilelor noastre nu se măsoară în centimetri și în kilograme, cu atât mai mult în capacitatea de-a ne distribui frumusețea ei interioară, căldura și lumina latentă și acea senzualitate naturală care nu stă în silicoane și botox.
4. DACĂ O FEMEIE ȘTIE CE VREA NU ESTE SEXY
Nu sunt feministă și clișeele cu egalitatea femeii mi se par dezastruoase. Femeia nu este egală cu bărbatul și nici nu trebuie să fie. Dar dacă respectăm independența bărbatului, liberul arbitru, dreptul lui la timpul său propriu și personal, la convingerile și gândurile proprii și originale, păi lăsați și femeia să aibă acest drept. Nu încercați să ne faceți să credem că doar o femeia slabă de caracter poate fi atrăgătoare.
Că femeia trebuie să fie veșnic leșinată ca să vă atragă. Până la urmă o femeie care știe ce vrea, care a învățat să traseze niște limite în ce privește relațiile cu bărbații, este de admirat. Bărbații puternici vor prefera femeile care știu ce vor și li se va părea interesant să cucerească o femeie care nu se lasă ușor vânată.

5. NU SE CADE SĂ-ȚI PLACĂ SEXUL DACĂ EȘTI FEMEIE
Cele mai multe discuții contradictorii le-am avut cu mama pe tema sexualității femeilor. O mentalitate arhaică, întunecată, de parcă ar fi fost crescută în Evul Mediu a stăpânit toată viața ei. Pentru mama, viața sexuală era o corvoadă.
Simțea că este de datoria ei să facă sex cu soțul ei, dar în afară de obligație, pentru ea sexul nu era o sursă a plăcerii sau o formă de afecțiune și împlinire în cuplu. Nu am înțeles niciodată de ce nu ar putea femeile să se bucure de sex, să comunice cu partenerii lor despre dorințele lor în materie de sex și de ce să nu se bucure de un sex de calitate ?
Mă bucur că am ajuns într-un punct în care femeile conștientizează din ce în ce mai mult că sexul nu este doar un privilegiu al bărbatului și că și o femeie singură poate avea dreptul la o viață sexuală împlinită chiar dacă nu este într-o relație legală. Dacă mă întrebați pe mine, sunt de părere că egalitatea dintre sexe trebuie să existe în special în ce privește sexul.
Femeia și bărbatul au dreptul să se bucure în egală măsură de eliberarea sexuală și de plăcerea supremă, precum și de toate acele instrumente sau manifestări care aduc plăcerea în cuplu, nimic nu este interzis ! Cu pași mici se produce progresul și cu greu se dărâmă zidurile unei mentalități rigide în ce privește feminitatea noastră.