30 nov. ROMÂNIA MEA „ – Și ție îți place țara asta ? – Da, mor după ea. „
Întâmplător am dat de un articol scris de Ramona Raduly pe www.Life.ro, undeva prin 2018, despre Lucian Mândruță. Întrebarea jurnalistei, apoi răspunsul lui Mândruță s-au imprimat adânc în inima mea de parcă ar fi fost propriile mele cuvinte. Jurnalista îl întreabă pe Mândruță dacă îi place țara asta, iar el îi răspunde că moare după ea.
Sentimente multiple mă încearcă în prag de Ziua Națională a României, dar un lucru e cert, ceea ce simt se apropie foarte mult de cuvintele lui Mândruță. Dar România mea este așa cum o știu eu, este așa cum o înțeleg și o simt până în adâncul ființei mele și nu are nimic de-a face cu o țară cu capul plecat, cu sufletul aservit, cu un popor sărăcit.
România mea este o femeie frumoasă și demnă care îmbrăcată în ia românească simbolizează poporul care nu mai acceptă să fie exploatat : ‘’ România Revoluționară “ din pictura lui C.D. Rosenthal. Pictura o înfățișează pe Maria Rosetti și povestea din spatele tabloului este despre patriotismul pe care oameni, care nu au fost români din naștere, l-au trăit pentru această țară.
Evreu, maghiar, sas, șvab de-ai fi, dragostea pentru țara în care te-ai născut, pentru locurile în care ai făcut primii pași, unde ai rostit pentru prima dată cuvântul ‘’mamă’’ se imprimă în inima ta și o vei purta mereu acolo , indiferent unde te vor purta pașii dealungul vieții tale.
Poți să și mori pentru țara asta, fără să realizezi greutatea faptelor tale, sau să intuiești sacrificiul făcut. Povestea din spatele tabloului care reprezintă o țărancă româncă îmbrăcată în ia românească este cea a unui pictor evreu, îndrăgostit de România, patriot până în ultimele zile ale existenței sale. Constantin Daniel Rosenthal se naște la Budapesta într-o familie de negustori evrei.
În timp ce studia la Academia de Belle Arte la Viena, se împrietenește cu viitorii revoluționari români de la 1848 : Constantin Negulici și C.A.Rosetti. Cu ajutorul pictorului Ioan Negulici se stabilește la București în 1842 și studiază la Paris și Londra între anii 1845-1848. În 1887 se hotărește să treacă la creștinism și preia prenumele de Constantin.
În 1848 revine la București și devine un membru activ al mișcării revoluționare. Recunoștiința guvernului revoluționar pentru activitatea lui Rosenthal se materializează prin faptul că i se acordă naturalizarea.
Al doilea personaj străin care va iubi cu mult mai mult România decât meleagurile natale, este însăși muza pictorului, Maria Rosetti, țăranca româncă reprezentată în tablou, care în realitate este soția lui C.A. Rosetti, o englezoaică născută în Guernesey, în Anglia în 1819 fiica unui scoțian și a unei franțuzoaice, pe numele ei real Mary Grant.
Mary Grant ajunge în România prin intermediul fratelui ei Effingham care se angajează la Consulatul Britanic din Valahia. Mary vine în România și se angajează ca și guvernantă a copiilor colonelului Ioan Odobescu.
Îl cunoaște pe C.A. Rosetti de care o va lega o iubire pasională și se căsătorește cu acesta în 1847, cu un an înainte de Revoluția de la 1848. În urma căsătoriei Mary devine Maria Rosetti și împărtășește ideile revoluționare.
În casa soților Rosetti au loc întâlnirile revoluționarilor de la 1848. În momentul în care C.A. Rosetti fusese arestat, Maria Rosetti se îmbracă în ie românească se deghizată în țărancă româncă și cu fetița în brațe, încearcă să-și salveze soțul, însoțită de pictorul Rosenthal.
În timp ce C.A. Rosetti era urcat cu alți revoluționari pe o corabie turcă care urma să-i ducă în Serbia, Maria îi roagă pe supraveghetori să o lase să-și sărute pentru ultima oară soțul.
În timp ce îl săruta îi strecură un bilețel cu locul, ora și datele operațiunii de salvare a revoluționarilor. Iscusimea Mariei și a pictorului i-au salvat pe revoluționari. După înfrângerea mișcării revoluționare, atât Rosenthal cât și soții Rosetti ajung în exil la Paris.
Tabloul România Revoluționară este pictat în exil, astfel englezoaica patriotă care iubea România mai mult decât țara sa natală, va reprezenta țăranca româncă, îmbrăcată în ie cu năframa pe cap și pe umăr cu tricolorul.
Maria pozează și pentru tabloul ‘’România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății’’. Destinul lui Resenthal este însă unul tragic. El pleacă într-o misiune în Ardeal, trimis de către Comitetul revoluționar de la Paris. Este arestat la Budapesta, când autoritățile găsesc la el materiale revoluționare.
Pictorul moare în urma torturilor suferite în închisoare, la numai 31 de ani. Rosenthal a fost un evreu, mai patriot decât mulți români sadea și nu s-a dat în lături de la niciun sacrificiu pentru a se jertfi pentru libertatea României ! Toată creația sa artistică a fost pusă în slujba acestui ideal !
Maria Rosetti se întoarce în România după 9 ani de exil, îmbrățișând cariera jurnalistică, devenind prima femeie jurnalist din România. Maria a scris la ziarul ‘’Românul’’ fondat de soțul ei C.A Rosetti și este una dintre cele mai reprezentative figurine feminine ale epocii. Editează revista ‘’Mama și copilul’’ în care scrie articole despre creșterea și educarea copiilor și alături de soțul ei pregătește acțiunile premergătoare Unirii Principatelor Române.
Maria înființează Comitetul Femeilor care are acțiuni caritabile și strângeri de fonduri pentru armată, femei și copii, ca publicist militează pentru drepturile și emanciparea femeilor. După moartea lui Rosetti, Maria trăiește până la moarte în sediul redacției ziarului ‘’Românul’’ împreună cu fiul ei Vintilă și soția acestuia.
O englezoaică simbol al Revoluției de la 1848, țăranca oacheșă cu tricolorul pe umăr este o mai mare patriotă decât multe românce născute pe aceste meleaguri ! M-a impresionat povestea celor doi străini, sau mă rog, persoane de altă naționalitate decât cea românească, din care unul a murit pentru idealurile de libertate ale României, iar celălalt și-a dăruit întreaga viață acestui ideal.
Pot fi oare unii străini sau persoane care au o altă limbă maternă decât cea românească mult mai mari patrioți decât cei care s-au născut români ? Răspunsul este DA, un da clar și răspicat. Pot să iubesc limba asta din tot sufletul meu, pot să exprim în cuvinte sentimentul puternic care mă leagă de această țară, chiar dacă primele mele cuvinte le-am rostit într-o altă limbă.
Și da, poate să-mi placă țara asta și pot să fiu moartă după ea, chiar dacă nu sunt româncă get beget, dar simt, gândesc, iubesc românește ! Asta este România mea și nimeni niciodată nu îmi poate lua acest sentiment sublim și acea dragoste care îmi sfășie sufletul ori de câte ori țara mea nu este acolo unde merită și ar trebui să fie !
Sentimentul pașoptist este mai actual decât ne-am fi imaginat verodata!
România mea este o țară bogată capabilă să se întrețină singură.
România mea oferă poporului ei tot ce are nevoie .
România mea, oferă educație gratuită șanse fiecăruia să se ridice prin educație și școală.
România mea oferă trai decent cetățenilor ei, în așa fel încât aceștia să nu trăiască la nivelul subzistenței.
România mea respectă omul cu școală și îi oferă locul și renumerația pe care o merită.
Niciun om învățat al României mele nu trăiește în sărăcie.
În România mea dacă ai carte ai parte.
România mea își cultivă pământurile și își sprijină țăranii.
În România mea, se vând produse românești.
În România mea ești mândru că te-ai născut și trăiești în această țară.
