03 dec. RĂBDAREA, CAPACITATEA UMANĂ PE CALE DE DISPARIȚIE
Stând la rând la cumpărături, o doamnă mai în vârstă mă izbea nerăbdătoare, cu caruciuorul ei la spate. Ea se afla după mine în rând și nu avea răbdare să se deplaseze banda, în așa fel încât să-i ofere spațiu suficient să-și pună cumpărăturile pe ea și se înghiontea în mine, să ajungă cât mai repede să-și așeze produsele pe ea.
În gândul meu, cântăream situația și îmi puneam justificat întrebarea: unde se grăbește ? De ce se isterizeaza să își pună cumpărăturile pe banda vieții, când oricum nu poate trece de mine ?
Deci mai repede de momentul în care plătesc și o iau din loc, nu va ajunge la obiect. Dar ea încerca să pună presiunea pe mine, toată acțiunea se îndrepta spre mine, încercând să-mi transmită : ‘’mișcă-te femeie, nu vezi că mă grăbesc ?!’’ Dar eu, spre deznădejdea ei, așteptam calmă în rând, gândindu-mă la un fenomen general al timpurilor pe care le trăim : LIPSA RĂBDĂRII !
Eu am crezut că numai generația nouă, cea cu telefonul în mână suferă de nerăbdare cronică și dorește să obțină totul din prima, fără să depună un efort susținut să-și realizeze țelul, constat însă că această isterie îi cuprinde pe toți, ca un flagel al timpurilor pe care le trăim.
Urăsc lipsa de răbdare, mă exasperează oamenii isterici, cei care nu pot să aștepte calm până când lucrurile își urmează cursul firesc și te inghiontesc pe la spate, să accelereze, să forțeze lucrurile. Toate aspectele vieții noastre sunt stăpânite de această lipsă de răbdare și bolnăvicios este faptul că omul răbdător și calm, liniștit și deprins să-și facă pe îndelete treaba este văzut ca un paria, iar istericii bolnavi de nervi, sunt considerați normalitatea, eroii epocii pe care o trăim. Isteria nerăbdării a cuprins toate domeniile vieții noastre și dacă privim cu atenție distingem modul de manifestare pe fiecare câmp de acțiune în parte:
1. VIAȚA PARTICULARĂ
Trăim era divorțurilor, a partenerilor înșelați în căsătorie, a căsniciilor cu năbădăi, a circului petrecut fără perdea în văzul lumii. Pe lângă că nu mai există respect între parteneri, nu mai există nici disponibilitate de-a comunica cu celălalt, iar deschiderea spre înțelegere lipsește cu desăvârșire. Dar totul izvorește din nerăbdare.
După ce flacăra pasiunii se stinge, ajungem să trăim unul lângă celălalt ca doi străini și nu mai avem răbdare să ne ascultăm reciproc, să comunicăm, sau să-i dăm un sfat, de care, poate el ar avea nevoie.
În momentul în care ne lovim de o situație mai complicată în relația de cuplu, în loc să avem răbdare să ne ascultăm, să încercăm să soluționăm problemele cu calm și înțelegere, cea mai ușoară rezolvare este evadarea din situație și căutarea unui alt partener.
Cunosc cupluri la o vârstă înaintată, care au trăit alături peste cincizeci de ani, la bine și la rău. Cunosc bărbați care și-au îngrijit nevestele bolnave, imobilizate la pat timp de două decenii, fără să se plângă, fără să ceară ajutorul nimănui. Câtă răbdare necesită o asemenea situație ?! Câtă putere să ai, să nu te cuprindă deznădejdea și să nu te lași doborât de neputiință ?!
Astăzi cea mai la îndemână soluție este să-ți arunci soția ca pe un obiect de care te-ai plictisit, cu care ai trăit câteva decenii, dar care a îmbătrânit între timp și să-ți cauți una tânără. Bărbații cu bani își schimbă soțiile ca pe un obiect de lenjerie și își caută femei din ce în ce mai tinere, pentru că ei își pot permite să facă asta.
Aș vrea să văd căsnicii în care, chiar dacă partenerii se lovesc de greutăți, au răbdarea să se așeze să discute problemele, să propună soluțiile de rezolvare a lor și să reușească împreună să treacă peste orice obstacol. Dar în schimb văd că nici nu mai avem răbdare să-l ascultăm zilnic pe celălalt, stăm cu ochii în telefon, ne aruncăm pe canapeaua din fața televizorului și chiar de ar spune partenerul ceva, oricum suntem cu mintea departe. Și cam asta caracterizează lumea în care trăim.
Alunecăm unul pe lângă celălalt neavând răbdare să ne mai ascultăm, să ne privim în ochi, să ne descoperim și să oferim iubire. Nu mai avem răbdare să iubim. Este mult mai simplu să nu te complici defel, pentru că iubirea necesită răbdare !
2. LA JOB
Isteria se manifestă cel mai puternic la locurile de muncă. Motivul principal este ritmul alert al vieții pe care o trăim, iar unii dintre semenii noștri ajung să se îmbolnăvească de nervi, pe motivul lipsei de răbdare. Agitați mai tot timpul, strigă, țipă, călăresc pe semenii lor, aflați pe o treaptă ierarhică inferioară, îi terorirează, stau la spatele lor, cerând din minut în minut situația așteptată sau rezultatul cerut.
În acest fel nu reușește nimeni să se concentreze, posibilitatea de a greși crește și munca nu este făcută corect. Acestor isterici pe care îi găsești la fiecare loc de muncă, degeaba le-ai explica, cum că munca corectă necesită timp și că pentru o muncă cu un rezultat excepțional îți trebuie răbdare, ei oricum nu vor înțelege pentru că din profilul lor, RĂBDAREA lipsește cu desăvârșire.
Acest tip de oameni, induce la un loc de muncă un stres inutil și o atmosferă bolnavă, în care nimeni nu se poate concentra sau lucra și sub efectul fricii și al muncii sub stres greșelile se acumulează. Este foarte greu să te detașezi de aceste persoane, să-ți găsești un spațiu intim în care să-ți desfășori liniștit și calm treaba, pentru că te vor urmări și te vor călări ori de câte ori au ocazia.
Singura șansă este să te desprinzi din acel loc de muncă, să-ți găsești alt job, pentru că alături de acest tip de persoane, ajungi să te îmbolnăvești. Un nebun face o sută de nebuni și lipsa de răbdare induce un stres de neimaginat, care mai devreme sau mai târziu te va distruge. Problema este că oamenii isterici, nerăbdători, mereu vor căuta anturajul celor calmi, liniștiți și înzestrați cu răbdare, pentru că aceștia sunt cei care le fac treaba și pe umerii cărora ei se pot ridica.
3. RĂBDAREA ÎN ATINGEREA ȚELULUI PROPUS
Poate cea mai grea formă de răbdare este aceea care trebuie să ți-o impui când dorești să atingi un ideal, vrei să obții un lucru, vrei să realizezi un vis de-al tău. În acest caz lucrurile se ordonează în așa fel încât, exact în momentele cele mai dificile ai nevoie de foarte multă răbdare.
Când pornești la drum, motivația este atât de puternică, încât te duce automat mai departe pe drumul tău, dar la un moment dat te poticnești. Lucrurile nu vor vrea să mai funcționeze și atunci vei fi cuprins de deznădejde. Acest lucru mi s-a întâmplat în cursul programelor de slăbire când la un moment dat organismul ajunge la un prag și nu mai vrea să scadă în greutate.
Este un blocaj, la care ai nevoie de foarte multă răbdare. Acela este momentul când trebuie să-ți aduni puterile și să ai răbdare să treci de hopul acela. Mereu vei fi răsplătit dacă ai avut puterea să-ți cultivi răbdarea. Rezultatele nu vor intârzia să apară.
4. RĂBDAREA UNUI NOU ÎNCEPUT
Ni se întâmplă să trebuiască s-o luăm de la capăt în multe situații. Începuturile sunt foarte dificile și de regulă ne pun greu la încercare. Acestea sunt situațiile care cer foarte multă RĂBDARE ! Ai ajuns la un loc de muncă nou și tu vrei să vezi din prima rezultatele.
Dar acest lucru nu se întâmplă imediat, uneori succesul vine după ani lungi de muncă și încercări. Cel care nu este pregătit pentru acest lucru, va fi veșnic nemulțumit și frustrat. Ți-ai cumpărat o casă nouă dar trebuie s-o finisezi. Ai impresia că niciodată nu o vei vedea gata, mai ales că nici nu dispui de toți banii ca s-o pui la punct.
Răbdare…încet-încet îți vei aduna bănuții și pe rând vei face toate finisajele de care ai nevoie ! Te-ai despărțit de iubit și este normal ca o perioadă să nu mai vrei să cunoști pe nimeni și te gândești că oricum tu nu vei avea noroc.
Dar răbdare, partenerul tău va veni într-un moment în care nu te-ai așteptat deloc și vei fi mai fericită decât ai fost vreodată ! În general lucrurile bune necesită timp și tu trebuie să ai RĂBDARE să obții binele și împlinirea în viața ta.
Răbdarea este calitatea supremă a oamenilor puternici. Oamenii puternici au o răbdare de fier, nu se plâng de greutăți, nu își revarsă eșecul pe umerii altora. Își duc problemele cu demnitate și nu se lasă îngenunchiați de neșansă. Acest tip de oameni se recunoaște după modul în care înfruntă eșecul și sunt capabili cu zâmbetul pe buze să o ia de la capăt, pentru că sunt conștienți de valoarea lor și de faptul că după fiecare furtună va ieși soarele victorios de după nori.
