09 dec. TOȚI AVEM LOC SUB SOARE
Dacă tot suntem în luna decembrie, ‘’season of love and understanding’’, iubirea pentru semenii noștri revine în actualitate.
De altfel, acest subiect ar trebui să fie mereu în atenția noastră, nu numai în luna în care s-a născut Isus, simbolul incontestabil al iubirii pentru semeni, indiferent că o privim din perspectiva religioasă sau pur umană.
Inspirația de-a scrie articolul, vine și dintr-o discuție a mea personală cu o artistă sătmăreancă, care mi-a povestit că prin munca ei, a stârnit diferite reacții de antipatie în rândul colegilor de breaslă, într-un spațiu strâmt pe care un oraș de provincie îl oferă.
Ce crează ea, este altceva, adică total diferit de colegii ei de meserie, care probabil că nu ar avea talentul și modul ei de abordare și totuși este privită cu ochi răi, existența ei e ‘’deranjantă’’, prezența ei pe podium ‘’încurcă’’ .
Faptul că, colegii de breaslă în diferite domenii, indiferent că e vorba despre săli de sport, antrenori personali, coafuri, saloane de cosmetică, ateliere de modă, sau orice afacere care cât de cât prezintă interes pentru public, au o atitudine invidioasă și negativă, unul față de celălalt, în loc să învețe unii de la alții, este o mărturie a unei gândiri înguste și provinciale.
Recunosc cu mâna pe inimă, că am avut perioade în viață când am considerat că mă aflu deasupra altora, că valorez mai mult și că statutul meu îmi permite să-i privesc peste umăr. Doar că trecerea timpului, are efecte benefice și acumulezi înțelepciune și câștigi înțelegere și empatie pentru semenii tăi.
Atitudinea ta negativă față de alții, se întoarce la tine ca un bumerang și abia atunci înțelegi că empatia este practicabilă, doar în momentul în care reușești să te transpui în totalitate în pielea celuilalt.
Au fost momente în care am provocat suferință fără să-mi dau seama, sau fără să observ, apoi recunoașterea acestui fapt mi-a produs o durere sufletească ciudată și multă părere de rău.
De ce să facem răutăți gratuite? Cu ce ne-ar face asta mai fericiți? Ce câștigăm dacă trecem peste celălalt îl călcăm în picioare, doar pentru a-i lua locul, sau pentru a progresa în carieră?
Dacă ajungi la reușită prin aceste metode, nu te vei bucura de succesul realizat prin călcarea peste cadavre. Aceste succese sunt amare și nu îți vor aduce satisfacție și mulțumire.
Micile răutăți care împânzesc viața în diferite domenii de activitate, au menirea să otrăvească un mediu de lucru și rezultatul este un serviciu compromis către clienți.
Acum câțiva ani, când încă aveam Atelierul de creație, am crezut că faptul că am o pregătire de inginer textilist, completată de cea de designer vestimentar, va da o valoare mai mare muncii mele și clienții vor face diferența.
Doar că rareori clientul este conștient de ce face un designer și el în general vine cu poza unei rochii de seară, de pe marile podiumuri mondiale și îți cere s-o reproduci.
În acea vreme eram indignată de faptul că, clienții nu făceau diferența dintre mine și croitoresele din oraș, care practic ofereau aceleași servicii. În acel moment frustrarea mea s-a revărsat asupra croitoreselor care își făceau și ele cinstit munca, practic nu mă deranjau pe mine.
Nu trebuia să le tratez cu antipatie și aversiune, practic fiecare dintre noi are locul său sub Soare. Dacă clientul nu te apreciază la valoarea ta, poate nu are nevoie de serviciile tale de specialitate, nu știe să le aprecieze și trebuie să schimbi macazul, să faci altceva, sau să te adresezi altor clienți, sub o formă diferită.
Eu am înțeles foarte repede că acest tip de servicii nu mă reprezintă, că eu sunt altceva și trebuie să găsesc o altă metodă de împlinire.
În realitate nu trebuie să privești pe nimeni de ‘’sus’’, fiecare poate să ne ofere ceva nou, putem învăța unii de la alții, trebuie să luăm ce este mai bun de la cei care sunt mai educați, sau mai buni profesioniști ca noi. Eu am avut ocazia să învăț foarte mult, chiar de la croitoresele cu care am lucrat dealungul timpului și am încercat să fur meserie de la ele.
Trebuie să-i privești pe toți egal, de la omul cel mai simplu, până la director. Faptul că tu ai un bagaj mai mare de cunoștiințe, că te-ai instruit și dezvoltat pe o ramură și te-ai specializat într-un domeniu, este capitalul tău personal, pe care trebuie să-l fructifici, fără a lovi în alții.
Dacă ești deștept și știi să te pui în valoare este un atu, ce nu depinde de ceilalți, doar de propria persoană. Dacă știi să te transpui în pielea celuilalt, să înțelegi modul lui de gândire, fără să judeci, fără să rănești, să bârfești, sau să acuzi gratuit, vei câștiga un prieten, o persoană cu care vei putea conviețui și colabora cu cele mai bune rezultate, într-un mediu armonios și echilibrat.
La sfârșitul lui noiembrie am fost invitată de Kariklea David la prezentatrea de modă Fashion’s Night Out la Satu Mare. În stuff-ul de creatori erau atât designeri cu Facultăți de Artă terminate, cât și croitorese cu mult talent și creativitate cu foarte multă experiență și realizări în spatele muncii lor, care au venit pe scena modei sătmărene cu creații unice, originale.
Talentul fiecăruia trebuie răsplătit și apreciat și în special munca aceea imensă care se află în spatele acestor colecții. Este un lucru de admirat, că într-un context complicat în care ne aflăm, există putere financiară și energie să încropești o colecție pe care s-o prezinți publicului iubitor de modă.
Am găsit un citat care m-a impresionat și care se potrivește perfect cu subiectul articolului de față: ‘’Îmi place să văd ce e bun în fiecare om. Consider că toți avem un loc sub Soare iar invidia, minciuna, loviturile pe la spate nu-și au rostul.’’
Cuvintele aparțin Laurei Stoica, ‘’considerată de mulți muzicieni cea mai bună voce feminină rock din țara noastră și una dintre cele mai puternice și originale personalități ale scenei muzicale autohtone.’’-https://oltenitainfo.ro/imi-place-sa-vad-ce-e-bun-in-fiecare-om-consider-ca-toti-avem-un-loc-sub-soare-iar-invidia-minciuna-loviturile-pe-la-spate-nu-si-au-rostul.
Cuvintele rostite de Laura Stoica reprezintă astăzi o moștenire prețioasă și poate, o cale de urmat pentru cei care măcar odată în viață au uitat de aceste sentimente.
