25 dec. AMOR ÎN NOAPTEA DE AJUN
Când am rămas singură în cămăruța mea de mansardă, am simțit mireasma micului brad pe care îl cumpărasem din piață. Chiar dacă era primul Crăciun pe care îl petreceam singură, nu voiam să renunț pentru nimic în lume la tradiția care îmi era atât de dragă.
Mi-am propus să cumpăr un brăduț cât de mic, chiar dacă nu prea aveam bani și încercam să pun deoparte tot ce câștigam, să mă pot înscrie la cursul de dezvoltare personală, care avea rolul să mă propulseze în carieră.
Iar brăduțul meu, împodobit cu câteva globuri aurii, îmi umplea camera cu mireasma lui, aducând prospețimea pădurii în inima mea și magia Crăciunului în sufletul meu amorțit. Familia era la sute de kilometri depărtare și nu aveam speranță că unul dintre colegii mei să-mi facă vreo surpriză.
Deci Crăciunul acesta se derula sub dificila presiune a singurătății, dar gândindu-mă la zilele istovitoare de muncă pe care le voi petrece în perioada imediat apropiată, mă bucuram de liniștea din micuța cameră închiriată de la mansarda motelului. Lucram într-un motel dintr-o regiune turistică a Germaniei, într-o zonă muntoasă superbă și plimbările prin zăpada proaspăt ninsă mă revigorau, cu toate că eram istovită după orele lungi de muncă.
Munceam la restaurant și pentru că încă nu știam foarte bine limba, mă puneau mai mult să ajut la bucătărie, să curăț legume, să îi deservesc pe bucătari, uneori să servesc la masă. În ultima perioadă m-au lăsat să iau câteva comenzi de la clienții din restaurant, așa aveam și eu tangență cu clienții, care erau de pe toate punctele globului.
Dar acum, aveam să îmi petrec singură Crăciunul, în cămăruța de la mansardă, geamul era atât de sus, încât nu vedeam doar cerul, dar dorul de România uneori era mai puternic decât dorința de-a vedea împrejurimile. Închideam ochii și îmi imaginam obrajii îmbujorați ai copiilor, sunetul colinzilor și bucuria cu care mergeam la colindat cu copiii vecinilor de pe strada mea. Nu am vrut să învăț mai departe. Abia am terminat liceul și m-am avântat în lumea largă, să-mi câștig pâinea.
La început a fost foarte greu, nemții nu prea vorbeau engleză, dar încet-încet mi-am dat eu drumul cu germana mea de baltă. Eu dădeam din gură, ei mai deduceau câte ceva și din gesturile mele și în sfârșit ne înțelegeam.
În Seara de Ajun, motelul și restaurantul erau aglomerate, pline de clienți. Alergam pe scări, ajutam cameristele, mai dădeam o mână de ajutor la recepție, apoi fugeam la restaurant să ajut și acolo. După-amiaza târziu a sosit o familie de italieni. Erau părinții împreuna cu băiatul lor, un tânăr undeva la douăzeci de ani.
Aveau schiuri, deci clar veniseră să petreacă câteva zile pe pârtie, combinând sărbătoarea cu îndeletnicirea care le făcea deosebită plăcere. Băiatul mi-a atras atenția din prima, era atletic, nu foarte înalt, dar bine proporționat, avea umeri largi și picioare frumoase, era brunet cu niște ochi negri superbi, cu gene lungi și eu mă gândeam în timp ce îl studiam în taină : cum poate avea un băiat asemenea gene superbe, pe care le-ar fi invidiat și o fată.
Mario, pentru că așa îl strigau părinții, era o frumusețe de tânăr, de care s-ar fi îndrăgostit la prima vedere, orice fată. În Seara de Ajun, musafirii motelului s-au adunat în holul de lângă recepție, unde aveau bufet suedez și băutură la discreție.
Foarte multe bucate și băuturi, lichiorul de ouă și cocktail-urile cu diferite arome arau din partea casei. Cu toate că aveam să lucrez toată seara, m-am gândit să mă îmbrac totuși de sărbătoare. Mi-am luat o rochiță mini neagră mulată, mă gândeam că rochița neagră mă salvează în orice situație.
Mi-am întins părul cu placa și l-am lăsat liber. M-am fardat discret, dar totuși mi-am pus ochii și buzele în evidență, nici nu știu de ce, dar parcă aspiram la atenția lui Mario. Dorințele mele, in curând au găsit răspuns.
Alergând pe scări, înnebunită de lucrul mult care mi s-a dat, am alunecat și am căzut direct în brațele lui Mario care își savura cocteil-ul de fructe, lângă bar. M-a prins în brațele lui vânjoase și am simțit îmbrățișarea tânărului superb, care îmi zâmbea cu toată dantura.
– I am Mario. What is your name, dear ?
– I am Angela.
Din clipa aceea, cu toate că eu alergam în toate părțile și nu puteam să stau lângă el, Mario mă urmărea din priviri. La un moment dat părinții lui s-au retras în cameră, iar el m-a rugat să-mi trag puțin sufletul, stând alături de el, să savurez și eu un păhărel de lichior.
Muzica suna în surdină și m-a invitat la dans. Trupul meu firav s-a topit în brațele lui vânjoase și simțeam că plutesc pe norișori aurii, în timp ce mă învârtea în pași de dans. De când am plecat din România, nu am avut parte de momente de bucurie, zilele se petreceau la fel, cu monotonia lor cenușie, cu munca uneori mult mai multă, decât cele 8 ore consacrate.
Jucăuș mi-a lăsat un sărut pe obraji și am simțit tot corpul meu firav cum se cutremură de plăcere. Știam că am să mă dăruiesc într-o noapte de sărbătoare, acestui zeu al iubirii și nu îmi va părea rău pentru darul oferit. Îi strălucea lumina aceea dulce, copilărească în priviri și știam că el este cadoul meu de Crăciun.
-Are you a romanian girl ?
I-am răspuns că da, că undeva popoarele noastre se înrudesc, că dacă mă chinui puțin, pot înțelege treisferturi din cuvintele rostite de el. Râdea, cu toată dantura, lumina jucăușă din priviri mă vrăjea și mă făcea să uit de toate legile mele proprii, privind moravurile unei fete tinere.
Mi-am luat paltonul pe umeri și am ieșit ținându-ne de mână pe terasa motelului, care vara era un adevărat ring de dans. Acum micile sculpturi care înconjurau terasa erau acoperite de zăpadă. Copacii cu crengile împodobite cu ornamentul imaculat, ofereau imagini de vis, un peisaj cu adevărat feeric, care mă transpunea într-o poveste de iarnă.
M-a luat în brațe, încercând să mă apere de frig, dar buzele noastre s-au apropiat într-un sărut dulce și fierbinte ca o gură de vin fiert cu scorțișoară, care îmi punea în mișcare sângele și îmi înroșea obrajii. A continuat să mă sărute pe gât, pe obraji și dorința noastră devenea tot mai puternică.
Am urcat îmbrățișați în cămăruța mea de la mansardă. Lumina beculețelor de pe brad se reflecta pe obrajii nostri. Am continuat să ne sărutăm lipiți unul de celălalt și liniștea cămăruței mele, nu mai părea atât de sinistră, din contra. O căldură și o bucurie imensă mi-a cuprins inima și dorința de-a mă contopi in brațele bărbatului acela frumos, devenea tot mai puternică.
Mario mi-a desfăcut fermoarul rochiței negre și textila a căzut pe podea. Sutienul din dantelă aurie a dispărut și el, dezvelindu-mi sânii, care s-au lăsat cu bucurie dezmierdați de mâinile fine, cu degete lungi ale zeului iubirii. Sfârcurile întărite de atâta excitație și plăcere s-au bucurat de atingerea buzelor senzuale.
Și-a dat jos cămașa, arătâdu-mi cel mai frumos trup bărbătesc, pe care l-am văzut în viața mea, apoi și-a dezbrăcat pantalonii și corpul acela perfect s-a lipit de-al meu într-o îmbrățișare fierbinte. Îl simțeam prin porii ființei mele, îi inhalam cu nesaț parfumul, îi culegeam gustul dulce al buzelor, cu buzele mele și nu mă săturam să-i sărut gâtul, urechile, umerii și încheietura fină a mâinilor.
Aș fi vrut să explorez cu buzele mele corpul acela perfect și plăcerea îmi pornise lacrimile, care mi se prăvăleau pe obraji. Efortul, plăcerea și extazul contopirii cu această ființă dulce, mi-a devastat ființa și cu unghiile ancorate în carnea lui, am pecetluit clipa supremă a fericirii. Efortul plăcerii trăite ne-a epuizat pe amândoi și am adormit încolăciți în cea mai dulce îmbrățișare, vrăjiți de somnul cel mai adânc al iubirii.
Fesele mele s-au cuibărit în poala lui și lipită de el am adormit, visând pajiști cu flori și un soare care îmi încălzea sufletul. Ne-am trezit dimineața răvășiți, bucuroși de plăcerile trăite. Cu mine puteai să prinzi fluturi, iar Mario râdea fericit. M-a trezit cu un sărut și cămăruța mea, mi s-a părut cea mai frumoasă din lume. Tot sejurul cât au stat la motel, pentru mine, a fost o idilă ca în poveste, cu întâlniri romantice si un erotism care mă făcea să-mi pierd mințile…
