MODELE DE VIAȚĂ – INTERVIU CU DR. PFAU SĂLĂGEANU IULIAN

MODELE DE VIAȚĂ – INTERVIU CU DR. PFAU SĂLĂGEANU IULIAN

Nu este deloc întâmplător, că încep seria Modelelor de viață, cu medicul Pfau Sălăgeanu Iulian, un om îndrăgit pe meleagurile sătmărene prin personalitatea sa încântătoare, efervescentă și prin atenția și interesul în diferite domenii, precum și prin prezența sa activă în viața urbei sătmărene. Îl cunosc pe Iulian de ani buni și faptul că ne-am intersectat la diferite evenimente, în activitățile organizate de diferite asociații și fundații sătmărene, denotă interesul său activ în ce privește viața socială a orașului și participarea sa altruistă și responsabilă la tot ce înseamnă pulsul și destinul orașului nostru.
Dar Iulian este o personalitate complexă, care precum un influencer, își lasă amprenta asupra noastră, odată ce ajungi să-l cunoști, să-l urmărești, devii mereu curios să afli ce mai face ? Cu ce se mai îndeletnicește și ce i-a mai atras atenția, ce îl interesează momentan? L-am ales ca model de viață, pe lângă tot ceea ce a realizat în cariera sa ca medic, în special pentru familia frumoasă pe care o are, pentru cei trei copii superbi, două fete și un băiețel, care a venit la o distanță cronologică mai mare față de surorile sale, mezinul familiei, alintat și îndrăgit, înconjurat de multă iubire.
Primul lucru care te încântă când te întâlnești cu Iulian, este zâmbetul lui larg, care te câștigă din start, dându-ți energie debordantă și o bucurie de viață, pe care o emană prin toți porii. Am încercat să formulez cât mai concis întrebările, pentru că sunt atâtea lucruri de spus și de aflat:
1. Cum s-a întâmplat că orașul tău natal este Bucureștiul ?
M-am născut în sectorul 7 al Capitalei, la Spitalul Universitar. Mama era studentă la Academia de Științe Economice, la Merceologie, singura dată când s-a înființat secția aceasta, fiind în total 20 de locuri și la această secție se dădea examen din chimie. Mama fusese olimpică la chimie și era pasionată de această materie, ar fi vrut să dea la medicină, dar s-a temut de fizică, pentru că nu o stăpânea atât de bine. Prin faptul că a dat la această secție, mama a combinat meseria de economist a bunicului meu, cu dragostea ei pentru chimie. Bunicul a făcut studii superioare pe vremea Regalității și copil de țăran fiind, a reușit să facă facultatea cu multe greutăți și sacrificii mari.

2. Povestește-ne cum ai ales medicina ca profesie ?

Întotdeauna, încă de mic copil mi-am dorit să fiu medic. Aveam 4 ani și dacă cineva mă întreba ce vreau să fiu când o să fiu mare, spuneam că vreau să fiu medic. Lumea zâmbea cu neîncredere, mai ales că nu am medici în familie, dar eu nu m-am lăsat, am fost foarte ambițios. Până în clasa a IV-a am fost la Școala de muzică, am studiat pian, pentru că toată lumea din familia mea a făcut muzică : mama, mătușa, verișoarele.

La un moment dat m-am întâlnit cu regretatul Domn profesor Cristea Vasile, care a spus : ‘’ acest copil trebuie să vină neaparat la chimie-biologie la mine la Doamna Stanca’’. Când am reușit să mă transfer în clasa a V-a, a trebuit să muncesc foarte mult pentru că diferența de nivel dintre școli era foarte mare.
Dar răspunsul, cu adevărat la întrebarea: ‘’De ce am devenit medic ?’’- am primit-o anul acesta, când m-am implicat foarte mult în acțiuni caritabile pentru donare de sânge, acțiuni care m-au făcut să mă simt foarte bine ajutând oamenii aflați la nevoie, la care am reușit să le salvez viața. Acum la vârsta de 48 de ani, spun că m-am făcut medic, pentru a face bine și a ajuta oamenii. Sunt o fire perfecționistă în tot ceea ce fac.
Noi medicii tratăm pacientul, nu boala, pentru că fiecare pacient are aceeași boală, numai că se manifestă la fiecare altfel și fiecare persoană răspunde altfel la tratament. Faptul că eu sunt extrovertit și povestesc, mă ajută la anamneză. E foarte important să asculți ce îți spune omul, căci jumătate din diagnostic vine din anamneză. La început am fost medig generalist, am fost și medic școlar, pe urmă medic la urgență, apoi medic de întreprindere. Când am avut deja doi copii și știam că nu va fi ușor să îi întrețin, m-am hotărât să-mi fac specializarea în Medicina Muncii.
Actualmente sunt medic la Spitalul Județean Satu Mare și activez în domeniul Medicinei Muncii pe firma proprie. Medicina Muncii este o specialitate foarte frumoasă, chiar dacă unii zic că se vine la medic doar pentru o ștampilă, sau se bagatelizează această muncă, dar în realitate eu învăț foarte multe: procese tehnologice, întâlnesc firme cu domenii de activitate interesante, cunosc oameni deosebiți. Nu este o sarcină ușoară să-i spui omului că este apt pe loc, nu ai posibilitatea să faci o serie de analize, n-ai timp. Eu trebuie să mă pronunț în 20 de minute cam pentru tot anul.

Pe de altă parte acest domeniu mi-a permis să am timp și pentru familie, prin faptul că nu am gărzi. Și așa sunt nemulțumit că nu stau suficient timp cu copiii pentru că sunt o persoană foarte activă și mă ocup de multe lucruri și îmi rămâne foarte puțin timp pentru ei. I-am întrebat pe copiii mei, dacă nu am stat prea puțin cu ei și fata mea cea mare m-a liniștit : ‘’stai liniștit tati, ai stat cât a trebuit’’, dar eu mereu am avut senzația că nu a fost suficient.

3. Ce te leagă de etnia germană?
Mă leagă foarte multe de etnia germană, provin dintr-o familie mixtă din partea tatălui, în care erau austrieci, polonezi , germani, maghiari, iar în familia mamei au fost români. În Forumul Democratic al Germanilor din Satu Mare ne-am înscris cu tata, chiar după Revoluție. Numele Pfau este de origine germană, o mare parte a familiei mele este plecată în Germania, puțini au mai rămas în România. Și soția mea Timea, provine tot dintr-o familie mixtă : români, maghiari, germani.
Singurul lucru de care îmi pare rău, este faptul că dacă vorbesc foarte bine limba maghiară și sunt și cetățean maghiar, mult mai greu îmi este să vorbesc limba germană, ar trebui să o exersez mai mult, iar eu fiind perfecționist, dacă nu reușesc să vorbesc elevat această limbă, mă blochez, dar poate voi reuși să trec și peste acest impediment. Sunt membru în Consiliul Director de la Camera Meșteșugarilor Satu Mare, membru în Asociația Economică Româno-Germană. Încerc să urmăresc și activitățile lor cât îmi permite timpul, dar mi-am propus că ori de câte ori am posibilitatea să mă duc în concediu, o voi face, pentru că nu mai sunt așa mici copiii, dar încă nu am nepoți.
4. Am observat că toată familia voastră este pasionată de modă chiar și micul Maximilian. Eu cred că simțul tău estetic dezvoltat și talentul pentru combinațiile vestimentare te-ar fi făcut un designer cunoscut și apreciat, dacă ai fi ales această profesie. Ce înseamnă moda pentru tine?
Suntem o familie pasionată de modă. Cele două fete Maya cea mare dar și Lara, au făcut modeling fiind modele ale Agențiilor de modele sătmărene și au participat la foarte multe prezentări de modă, chiar și la Fashion Days. Atât eu cât și familia mea suntem pasionați de styling, hair-styling urmărim cu interes direcțiile de trend, designul vestimentar. Interesul meu pentru modă vine la mine din interiorul meu, dintr-un simț estetic înnăscut. Cred că această dragoste pentru frumos este esența tuturor activităților mele începând cu styling, continuând cu garden design și plating în arta culinară.
Am un ochi critic și pentru copiii mei, privind asocierile vestimentare și sunt foarte direct cu ei, în privința asta. Dar am avut noroc s-o întâlnesc și pe soția mea Timea, care din punct de vedere estetic, este mult mai evoluată ca mine. Ea m-a ajutat foarte mult în definitivarea stilului. Este foarte important în viață să găsești femeia potrivită cu tine, ca și caracter. Mi-a plăcut moda, de copil îmi cream hainele, luam tricouri le modificam, decupam litere de tricot și le aplicam pe un alt tricou. Eu îmi modificam blugii, îmi modificam cămășile.
Dacă am avut cizme mi-am pus pe ele ținte. Îmi compuneam singur hainele, îi explicam croitorului ce fel de pantaloni Gatsby să-mi facă, îi descriam cele trei cusături pe care le voiam ca ornament și îmi alegeam nasturii. Au urmat apoi, aranjamentele florale. Bunica avea o casă cu niște vaze mari, eu mergeam la piață cumpăram toate florile și făceam buchete superbe pe care le aranjam în vaze. În bucătărie o ajutam pe bunica și eu făceam platourile.

Mama se ocupa la Liceul economic de copiii de la specializarea ospătar-bucătar, care mergeau la practică la mare. Stăteam câte două-trei săptămâni acolo la cele mai tari restaurante din Mamaia, Venus, Cap Aurora, Olimp. Atunci s-a deschis Hotelul Belvedere, bineînțeles la cerințele de calitate din acea perioadă. Așa am învățat cum se pregătește o masă, cum se așează tacâmurile. Când eram copil eu spre deosebire de alți copii îmi doream de ziua mea să fiu dus la restaurantul Hotelului Dacia, să mi se pună în față o masă aranjată perfect, mi se punea bineînțeles scăunel, babețică.

Un alt lucru important era ca părul să-mi stea perfect. Când voiam să-mi aranjez perfect părul, mă duceam la D-l Feri de pe Corso să mi-l aranjeze. Acesta îi suna pe părinții mei și le spunea ‘’nu vă faceți griji, Iulian este aici la mine.’’ D-l Feri avea scăunel și trebuia să mă spele pe cap, asta era obligatoriu. Întotdeauna trebuia să fiu ca și scos din cutie. Deja din liceu, eu îmi spălam și îmi călcam singur hainele.
La mine și astăzi dacă vine cineva acasă, pot să-i arăt dulapul, este impecabil : pantalonii și cămășile aranjate. Poate dacă nu mergeam la medicină aș fi avut timp să practic designul vestimentar și stilingul, dar medicina cere să înveți în permanență, această profesie o poți practica doar dacă ești dispus să înveți tot timpul. De multe ori am participat împreună la emisiuni de modă, sau mă duc la nașa mea la Corina Por, care se ocupă de creație in tricotaje. Mă duc la ea în birou și au niște mostre și eu le-am aranjat pe masă alcătuind combinații inedite, spunându-le că așa trebuie să fie. Ea spune : ” Iulian, foarte rău că nu te-ai dus la design vestimentar, aici stăm de două ore, tu ai venit, ai întors gulerul , ai pus doi nasturi nu știu ce și a ieșit bine. Na nu ne-am gândit la asta ! ” Cu moda am avut și evenimente și Fashion Days și m-am ocupat și de copii.
5. Care este secretul vieții voastre armonioase de familie?
Cu soția mea ne-am cunoscut de foarte tineri, noi ne-am iubit sincer. Eu pe soția mea, în seara în care am văzut-o am știut că ea va fi perechea mea, așa i-am spus surorii mele: ‘’dânsa va fi soția mea ! ‘’. Am cunoscut-o chiar la majoratul ei, la care nu am vrut să vin, pentru că eu deja eram student și îi priveam de sus pe cei care încă erau în liceu. Eram și după o relație destrămată, nu mi-am dorit absolut deloc o relație, dar atunci îți găsești sufletul pereche când nu vrei nimic.
Împreună am trecut prin toate stadiile financiare, sociale, familiale, de jos sus, sus-jos, jos-sus, toate variantele și am învățat să fim prieteni. Pe lângă iubirea și respectul pe care îl trăim unul față de celălalt, prietenia este secretul nostru. Trebuie să-ți găsești în persoana respectivă cu care vei trăi o viață, prietenul de care ai nevoie. Într-o căsnicie trebuie să existe sarea și piperul, exact ca în lumea condimentelor. Conflicte întotdeauna există și aici mă gândesc și la relația cu copiii.
Nu poți să spui niciodată că te potrivești perfect cu cineva, suișuri și coborâșuri există, avem trei copii, avem și plusuri și minusuri, încercăm să le rezolvăm, mai ales că lucrăm împreună. Soția mea a terminat dreptul, a lucrat ca și Consilier Juridic, dar după ce am făcut această firmă de Medicină a Muncii, în paralel cu pregătirea mea la Cluj, soția mea a făcut Facultatea de Psihologie și lucrează ca evaluator la firma noastră, ajutându-mă în munca mea. Ea este mâna mea dreaptă la firmă și supervizează tot.
Ea este și asistent medical și psiholog și se ocupă de actele firmei. Un lucru pe care l-am învățat demult este că : trebuie să învățăm să separăm lucrurile. Serviciul este serviciu iar acasă este acasă. La început duceam problemele de la serviciu acasă și la un moment dat am văzut că nu e bine și ne-am așezat și am discutat. Mereu zic că, dacă apare o problemă, trebuie să discutați, mai bine vă așezați pe moment să comunicați, decât să faci doi-trei ani de psiho-terapie după divorț.
Poate dacă discutai nu mai ajungeai la divorț. Dacă tu nu spui ce te supără, problema nu se rezolvă, doar crește în continuare. Copiii nu sunt întotdeauna ceea ce ți-ai imaginat tu, că o să fie. La primul copil, când s-a născut, tu ți-ai creat o imagine, că așa va fi, iar această dorință a ta, se răsfrânge asupra comportamentului tău, față de copii. Putem să exagerăm pentru că ne simțim dezamăgiți în imaginea pe care noi am creat-o, când defapt copilul este o personalitate de sine stătătoare și că aceleași greșeli poate să le facă pe care le-am făcut și noi și că nu trebuie să fie la fel ca noi. Chiar și în relația părinte-copil trebuie să existe o limită.
Trebuie să fim prieteni, dar să-mi păstrez și statutul de părinte, iar copilul trebuie să-i respecte pe tata și pe mama. Indiferent ce tabieturi ar avea părintele tău, s-a recăsătorit, bea, sau orice altceva el este părintele tău, nu trebuie să-l accepți cu orice preț, dar trebuie să știi că astea nu ți le alegi. Maya are acum 24 de ani, a venit când eram student, eu eram anul 6 și eram tătic. Lara în schimb a venit foarte programată, iar Maximilian a fost o surpriză plăcută.
Aveam un bilet la Roma, trebuia să mergem la Vatican, și ni s-a spus că Timea este însărcinată, că sunt niște complicații și ar trebui să ne amânăm excursia. Dar eu am considerat că fiind pe loc sfânt nu ni se poate întâmpla nimic rău. Am reușit să vizităm Roma pe scurt, cu efort minim și totul a fost bine. Inițial ne-am gândit să îi dăm numele de Alexandru, dar marele Împărat roman a fost Maximilian.
Fiecare copil al nostru, are un nume care se poate preta și în Germania : Maya, Lara, Maximilian. Maximilian este total diferit de mine, este un berbec veritabil, este o fire foarte căpoasă, dacă vrea dă totul, în schimb trece de la o stare la alta și e comod, și e bine și mâine și poimâine și este foarte masculin în activități, îi place fotbalul , jocul cu mingea.
Îl interesează moda, pentru că l-am îmbrăcat cu stil de mic, dar nu are grijă de haine. Știe foarte multe, merge pe Fornite, vizitează virtual foarte multe muzee, de multe ori mă surprinde. Îi place foarte mult matematica, doar când dorește, în schimb la limba română se descurcă foarte bine. Este clasă a II-a. Ține foarte mult la mine și fiind atâtea fete în familie când a venit el s-a echilibrat situația bărbaților din familia noastră. Mă străduiesc să fiu un model pentru copilul meu.

6. Unde ți-ar plăcea să călătorești, vise și locuri neexplorate?

La început când au apărut resorturile, mi-am dorit și eu să merg la resort, dar nu mi-a plăcut. Eu eram interesat de cultură culinară, de fashion, de multe lucruri și îmi place să cunosc oameni și obiceiuri. Nu mă simt bine să stau undeva și să mi se spună când să mă ridic, când să mă trezesc, când să mă culc. În afară de Grecia unde mergem în fiecare an, pentru că avem nevoie și de ceva static, nu prea mergem în același loc. Tot timpul vreau să învăț și să văd ceva nou. Mi-am dorit să ajung la Piramide, mi-a plăcut Agatha Christi și am vrut să merg pe Nil, așa am mers în Croazieră pe Nil. Acesta este un vis împlinit, am fost aproape până în Sudan, a fost o experiență inedită.

Pe urmă mi-am dorit să văd Thailanda, unde am descoperit religia budhistă, mentalitatea și felul de-a fi al oamenilor. Religia este foarte importantă îi învață pe oameni toleranța care se vede, pentru că oamenii se acceptă. Pe stradă nu se fac lucruri indecente. Există respect față de cel cu care conviețuiești, nu se fumează pe stradă, decât în locuri amenajate, nu se aruncă mizerie pe stradă. Acolo toată lumea lucrează, dacă era un loc dărăpănat sau vechi, dar era îngrijit.
Sunt săraci, trăiesc din agricultură din vânzarea fructelor. Sunt foarte atenți la modul de servire, la igienă, pentru că fiind o țară cu climă umedă, dacă nu ar fi atenți la aceste aspecte, ar face epidemii. Sunt conștienți că nu au posibilitatea de-a merge la spital și sunt atenți la igiena alimentară. Oriunde am mâncat, eu nu am pățit nimica. Am degustat de la cel mai fin restaurant Tommy Yang Kung până la cel mai rustic și nu am avut nicio problemă. Este foarte interesant să descoperi arome autentice sau gurmet.
Două lucruri îmi doresc foarte mult, din care unul se va întâmpla la anul. De Crăciun nu o să ajung, dar voi fi acolo înainte de Crăciun, la Rockefeller Center, la New York. Apoi voi fi și la Washington și la Cascada Niagara. Dorința de-a vedea New York-ul provine din dragostea pentru filme și documentarele la care mă uitam cu bunica, la Telecinematecă și Teleenciclopedia, și Cabaretul de Revelio. Bunica era o cititoare și o urmăritoare a acestor emisiuni și o doamnă stilată, nu ieșea din casă nearanjată niciodată.
Dorința de-a vedea aceste locuri vine din plăcerea de-a viziona filmele americane, precum și cele vechi cu Marcelo Mastroiani, Gina Lolobrigida, Sophia Loren, Claudia Cardinale, apoi și filmele franțuzești. Sigur că mi-aș dori să mă duc și la Paris, ar fi păcat să nu văd Parisul. Este un restaurant special la New York, unde vreau să-mi fac o programare. Nu vreau să scap nimic, trebuie să văd Statuia Libertății, să mă duc în Central Parc, să dau de mâncare la porumbei, nu se poate să nu îmi fac un selfie în Central Park ! Dacă l-am văzut în ” Sex and the City „, acum vreau să-l văd live.
Un alt loc unde îmi doresc să ajung este Africa și anume Cape Town, un alt gen de cultură, total altceva, vreau să ajung și eu la Capul Bunei Speranțe. Iar mai apoi la Machu-Picchu. O asemenea excursie ar dura 3 săptămâni : Chile, Peru, Argentina, dar pentru că lucrez și la Spitalul Județean și la propria firmă nu știu cum aș putea lipsi atât de mult. Toate orașele acestor state au specificul lor colonial, dar Buenos Aires este ceva special. O excursie de Revelion ar fi deosebită la Havana și Rio de Janeiro, excursii de șapte zile care să cuprindă și Revelionul.
Anul trecut cu tot cu Pandemie am vizitat Iordania, deosebită experiență a fost orașul Petra și Akaba, după care am plecat la Bruxelle, am vizitat Parlamentul European, apoi Grecia cu Athena, am ajuns la Acropole, mai apoi în Thailanda. Un loc ca în Paradis este Maya Bay în Phi Phi Islands. Când ajungi să vezi acel golf, ți se taie respirația, ai impresia că ești în Rai.
Grupurile din România porneau cu o oră jumate mai devreme, ca restul turiștilor și ajungeam pe plaja aproape goală, după o oră nu mai vedeai nimic, era plin. Nu a fost ușor în Thailanda, ne trezeam la 6, plus fusul orar de 8 ore. A fost și o experiență culinară deosebită am învățat rețete, m-am împrietenit cu o doamnă de la restaurant. Acuma când fac mâncare, am like-uri și din Patong, am fani în Grecia în Halkidiki și Porto Caras.

7. Ce hobby-uri ai în afara de modă ?

Am o grădină mică, dar are tot ce-i trebuie, plante de pe toate continentele, cam 90% dintre ele sunt perene, adică și iarna sunt verzi. Le-am procurat luând legătura pe diferite site-uri, cu firme care se ocupă de aceste plante. Am făcut Medicina Muncii la niște firme care au garden center, am prieteni în diferite orașe care îmi trimit plante, sunt oameni care îmi trimit flori din Italia cu tirul, uneori pe încredere. Pasiunile mele se leagă, așa că grădina are rolul ei și în cealaltă pasiune și anume gastronomia. Oregano și pătrunjelul există și iarna, la fel și menta. Când spun rozmaring grădina mea, acesta, chiar este de acolo.

Un alt hobby sunt degustările de vinuri. Am făcut Medicina Muncii la Consult Scolari, aparținând de Asociația Economică Româno-Germană unde Szakacs Imre, care este profesor de engleză, a vrut să facă niște cursuri de vine in business. M-am dus doar amator acolo, am participat la curs, la fiecare trei săptămâni și am cunoscut acolo, marii producători de vin din toată țara. Dar au venit și din străinătate de exemplu din Portugalia, dar și specialiști în cognac. Pe principiul ‘’ nimic nu se face fără Iulian’’, am devenit de-al lor.
Am cunoscut-o personal pe Aurelia Vișinescu, cea mai mare producătoare de vin din România, pe Balla Geza, pe Corcova, pe Gama Timișoara, Crama dobrogeană, Crama Zeig din Teaca, Villa Vinea. De aici s-a dezvoltat o altă pasiune pentru coctailuri cu menta mea din gradină și cu celelalte plante. La coctailuri esteticul contează foarte mult. Mă descurcam foarte bine la degustarea de vin : gust, culoare, aciditate, teroar. Dintre vinurile albe, vara îmi place să beau Pinot grigio bine răcit și un Prosecco, dacă mănânc ceva mai consistent îmi place un Sauvignon blanc sau un Chardonnay, iar dintre vinurile roze Busuioaca de Bohotin. Există și varianta de sec, la care se simte mai bine busuiocul și gemul de trandafiri, este ca și pelteaua de trandafiri.
După aceea am mers la crame în weekend, câte două zile și acolo am învățat procesul de vinificare. Prietenii noștri au cramă și dacă se organizează un eveniment de vin, Iulian trebuie să fie prezent : Beltiug, Viile Halmeului, Halmeu, Viile Ardudului . Orice vin are trei categorii de arome: arome primare, arome secundare și arome terțiare. Aromele primare sunt cele câștigate din fruct, ceea ce a dat natura, cele secundare sunt cele care se primesc în butoi, unde le învechim și încep să capete niște nuanțe de fum, vanilie, ciocolată, carne, gudron și apoi apar cele terțiare, care se așează în vin, făcând gustul mai specific, mai matur. Vinul se învechește în sticlă și se așează aromele. Nu îmi place vinul roșu, am o sensibilitate genetică, mă înroșesc. Singurul în care mă regăsesc este Syrah. Am acasă toate tipurile de vin.
8. Angajamente și proiecte pentru 2023
Îmi doresc ca Maya fetița mea cea mare, să se descurce foarte bine la licență la Medicină. Ea dorește să facă psihiatria.
Îmi doresc ca 2023 să nu fie mai rău decât 2022.
Să fiu sănătos să pot să mă îngrijesc de copii și familie, vreau să ajung la New York și vreau să lucrez foarte mult pe aspectul fizic, prin viața sportivă, sănătoasă pe care am și început-o. Vreau să am un aspect fizic pe care nu l-am avut până acum și am început cu băiatul tău Denis Ignătescu antrenamentele personale. Îl admir pe Denis, pentru profesionalismul său și pentru ambiția sa și rezultatele sale ca și campion de culturism.

9. Cum te vezi tu peste 10 ani ?

Eu zic că am realizat tot ce mi-am propus, poate și mai mult decât mi-am dorit.

Îmi doresc foarte mult să am activitate caritabilă, aici am simțit eu că nu am făcut destul, până acum. Cazurile cu nevoia de sânge, le-am întâlnit pe Internet. Prin faptul că sunt urmărit de multe persoane, ajung să aflu printre primii de anumite probleme și de acel copilaș care era din Târgu Mureș. Am mobilizat foarte multă lume și am ajuns să fac peste 5000 de like-uri, peste 4000 de distribuiri, care nu este un număr mic. Din acele 5000 și ceva de like-uri am cunoscut 20 și ceva de persoane. De asta am avut atâtea vizualizări pentru că eu am fost mereu sincer în tot ceea ce am prezentat pe rețelele de socializare.
O picătură de sânge înseamnă o șansă la viață ! Dacă donezi, o să ai o stare de bine extraordinară! În România, când se face o acțiune caritabilă, mereu se face o mare greșeală. Când adunăm sponsori și bani, omitem să arătăm rezultatul final și lumea crede, că nu s-a întâmplat nimic. Pe urmă trebuie să amintim și să mulțumim sponsorilor, trebuie să îi premiem pentru că există și pentru că există persoane care ajută. Trebuie să fim recunoscători, celor care donează sânge, oamenii aceia sunt eroi !
La acea emisiune de la Informația TV Satu Mare, când am vorbit despre cazul acelui copilaș nevinovat care a fost victima unui accident, la care nu familia lui a fost vinovată, îmi venea să plâng, ca și cum ar fi fost copilul meu. Eu m-am dus în calitate de medic, acolo. Donarea de sânge, trebuie să fie o acțiune voluntară. Un alt caz este cel al unei doamne din Carei, pentru care am luptat. Eu nu am întâlnit piedici la mass media, întotdeauna am fost ajutat de presă.
Consider că această acțiune caritabilă a mea, a fost un real succes, doamna a doua zi, a avut sângele de care avea nevoie. Necesitatea de sânge este foarte mare, niciodată nu este suficient sângele donat. Anual în Satu Mare, cam 8000 de persoane donează pe an, nu este suficient !
Interviul s-a realizat vineri, Iulian se pregătea a doua zi să participe la acțiunea Screening de cancer uterin organizat de PNL Satu Mare la Supur, Iulian facand parte din PNL Satu Mare.
10. Care este mesajul tău, pentru cei care te urmăresc cu drag și în general pentru toată lumea ?
Mi-ar plăcea să trăim în ‘’live-uri’’ și mai puțin în ‘’ like-uri ‘’.
Sunt foarte supărat că văd în jurul meu persoane rele, uităm să fim buni, să fim înțelegători, suntem intransigenți, vrem perfecționism, avem niște pretenții de la alte persoane, pe care noi nu le putem realiza, stabilim niște nivele intelectuale, materiale, care nu sunt acoperite cum trebuie și tonul în viață este dat de persoane, așa numiți influenceri, care nu au nicio valoare : nici culturală, nici intelectuală, nici măcar nu merită să fie copiați. Nu sunt modele adevărate.
Am un al 6-lea simț în legătură cu oamenii și întotdeauna prima impresie a fost cea hotărâtoare. Când mi-am abandonat prima impresie am greșit. În viață ai perioade în care trebuie să corespunzi social, trebuie să te prefaci, intri în horă și trebuie să corespunzi, trebuie să stabilești relații, ești în căutări de prieteni, de multe ori nu spui adevărul pe nume.
Dar acum am ajuns la concluzia că dacă mă deranjează ceva spun, pentru că nu mai trăiesc așa de mult încât să investesc în prostiile altora și nu am timp să investesc în prieteni, decât cei adevărați. Eu m-am învățat să spun direct dacă ceva nu mi-a convenit, dacă respectivul se supără asta e, înseamnă că nu mi-a fost prieten. Una dintre cele mai importante calități umane, este să-ți ceri iertare. Și copiii trebuie să învețe să-și ceară iertare. A-ți cere iertare te pune într-o zonă de discomfort benefic.
Dacă ceva nu suport în viață, în afară de inestetic și prostie, este minciuna, pentru că eu mă străduiesc să fiu corect. Minciuna necesită o cheltuială energetică extrem de mare.
Nu știu dacă am reușit să elucidăm secretul unei vieți complete, cel pe care Iulian ne-a dezvăluit-o, dar cu siguranță că este un model de viață pentru noi toți, în special prin dragostea sa pentru familie, prezența și interesul pentru viața societății, prin acțiunile sale caritabile și lupta pentru sângele atât de necesar, celor care sunt la mare nevoie, dar și ca OM prin personalitatea sa efervescentă interesată de tot ce-l înconjoară.
Multumesc Iulian, pentru interviu si pentru minunatele lucruri pe care ni le-ai împărtășit.


%d blogeri au apreciat: