20 ian. ADEVĂR SAU MINCIUNĂ ?
Mereu am crezut că oamenii sunt capabili să-și exprime sincer sentimentele. Am crezut asta, pentru că eu pornesc de la propria persoană și văd lumea prin prisma propriilor convingeri, crezuri și reflecții de viață.
Am mereu impresia, că ne exteriorizam la fel, ne exprimăm sentimentele în același mod, că dacă eu văd partea bună a lucrurilor și a oamenilor și celălalt, va avea aceeasi percepție asupra realității.
Wrong din start ! Pentru că nu este nici pe departe așa. Doar că îți trebuie enorm de mult timp să conștientizezi acest lucru. Te minunezi, că de ce oare, ceilalți nu reacționează la fel ?
De ce nu te complimentează când areți bine și ești în cea mai bună formă a ta, când ar trebui să fii înconjurat de atenție și cuvinte frumoase ? Când tu, de fiecare dată, îi lauzi pe toți, văzând părțile lor bune și trăsăturile frumoase atât fizice cât și umane ?
Îți pui mereu întrebarea, unde greșești ? De ce ești tu, mereu sincer și nu primești înapoi aceeași monedă ? De ce unii oameni își ascund mereu sentimentele, sunt secretuoși, introvertiți, nu ți-ar spune o vorbă bună, dar tu ești mereu o carte deschisă, ușor de înțeles și răsfoit.
Niciodată nu m-am gândit că oamenii sunt răutăcioși, că mulți dintre ei, nu-ți spun părerea sinceră față de tine, din invidie, dintr-un complex de inferioritate, sau din frustrare, sau pur și simplu nu suportă faptul, că ai putea fi mai bun decât ei, în toate domeniile.
Puțini sunt cei care se bucură de succesele tale, te felicită, te sprijină în accensiunea ta și iți recunosc meritele. Nu mi-a plăcut niciodată să mă ascund după deget, mi-am asumat acțiunile și ideile și mai ales convingerile, dacă mi-a plăcut un om nu am ezitat să i-o spun în față.
Nu mi-a fost frică să inițiez o relație cu un bărbat care mă atrage, în majoritatea relațiilor mele, eu am fost cea care a făcut primul pas. Dar acest lucru nu se trage dintr-o lipsă de feminitate, din contra.
Nu mi-a fost rușine să-mi exprim sentimentele de iubire față de un bărbat, chiar dacă am fost refuzată, sau nu mi s-a răspuns cu aceeași monedă și am fost chiar umilită de refuzul care a căzut ca un fulger asupra mea, dar a trebuit să-mi revin și să-mi continui drumul.
A durut, am suferit, m-am întremat, dar nu am renunțat la iubire ! Sentimentele aparțin de ființa mea, nu mi-e rușine să le afișez, nu mă tem să-mi asum eșecurile, am curajul să dau piept cu viața, chiar dacă ea uneori este mai puternică și mă trântește vehement de podea.
Mulțumită nereușitelor, mi-am construit personalitatea pe care o am astăzi, prin ele am învățat că nu sunt invincibilă, că fiecare dintre noi este expus si vulnerabil, că noi toți suntem într-o căutare veșnică, dar nu toți ajungem la liman.
Unii dintre noi ne simțim împliniți atât profesional cât și în viața particulară, alții căutăm în continuare omul care ar putea să ne însoțească pe drumul vieții, câteva decenii de-acum încolo. Sunt mulți însă, care încearcă să afișeze o fericire virtuală, o împlinire ”fake” construind prin toate mijloacele de promovare posibile, o imagine care nu are nimic de-a face cu realitatea.
Nu am suportat defel minciuna și nici parșivenia, sinceritatea a fost cel mai bun aliat al meu, dar și trăsătura de caracter care mi-a cauzat cele mai multe probleme, într-o lume în care minciuna câștigă teren în fața adevărului.
Oricum minciuna are picioare scurte și viața mi-a demonstrat mereu că este așa. Poate că este în trend să ne eschivăm, să arătăm lumii numai partea strălucitoare a medaliei, dar ce rost are ? Pe cine mințim ? Nu am avut niciodată nevoie de asta.
Am poze fără filtre și ridurile fine, care îmi înconjoară ochii, sau îmi conturează obrajii, sunt mărturii vii ale experiențelor trăite : ale zâmbetelor și râsetelor bucuriei, sau dimpotrivă ale lacrimilor vărsate, când am fost tristă, sau am pierdut pe cineva drag.
Câți dintre noi ne asumăm povestea așa cum este ? Câți avem curajul să recunoaștem, greșelile săvârșite și rezultatul lor ? Câți acceptăm îmbătrânirea și o luăm ca atare, ca pe un fenomen normal, dar ireversibil împotriva căruia nu poți face nimic decât s-o accepți ?
Dar adevărul mi-a fost aproape, prin oameni drepți și sinceri, prin prieteni care m-au iubit de-alungul anilor și cu care am împărțit amintiri minunate. Nu pot să mă gândesc cu ură sau răutate nici la aceia care m-au părăsit. Viața mi-a demonstrat că ei au fost cei care au pierdut în primul rând, chiar dacă aparențele înșeală.
După fiecare despărțire, am învățat foarte multe. În primul rând faptul că ceea ce crezi tu că este bine pentru tine, nu se potrivește mereu cu ce îți este bine cu adevărat.
Atunci când cineva s-a îndepărtat de tine, a fost spre binele tău și viața prin faptele sale ulterioare, mereu a demonstrat că ei vor încerca să se întoarcă, doar că tu nu mai ești aceeași.
Vei constata că standardele reduse pe care tu la un moment dat le-ai îmbrățișat, au fost motivele experiențelor de calitate slabă pe care le-ai trăit.
Faptul că am acceptat întotdeauna minimul necesar, nu am cerut respect, nu am impus limite, nu mi-am exprimat dorințele, am acceptat întotdeauna ce mi s-a oferit fără să comentez, chiar și faptul de-a fi cu cineva, care mi-a spus clar și răspicat să nu aspir la vreo ‘’relație serioasă’’ , pentru că, cu mine nu este cazul, toate acestea au dus la anularea propriei fericiri.
Prin faptul că nu am stabilit limite și am acceptat compromisuri, doar pentru a fi neapărat într-o relație, le-am făcut lor pe plac și m-am neglijat pe mine. Astăzi, toți acești bărbați, încearcă să se întoarcă la mine ca un boomerang, realizând bunătatea sufletului meu și sursa aceasta infinită de energie pozitivă și afectivitate pe care o dețin.
Doar că între timp, am devenit eu mai înțeleaptă și nu mai vreau nimic de la ei ! Cu toate că falsitatea este una dintre caracteristicile de bază ale vremurilor în care trăim, eu nu mă voi schimba. Voi trăi în continuare după principiile mele autentice și sincere, fără a mă ascunde, sau eschiva, fără să încerc să-mi arăt doar partea frumoasă.
Având în schimb experiența relațiilor trecute, voi încerca să aduc mai multă valoare în viața mea, prin calitatea oamenilor cu care mă voi înconjura. Voi încerca să mă înconjor cu oamenii care mă prețuiesc și voi petrece mai mult timp cu cei care într-adevăr contează.
