12 mart. O ZI DIN VIAȚA DE BLOGGER
Mulți ar putea crede că orice fel de muncă intelectuală sau artistică este un chilipir, că artiștii, blogerii, pictorii și actorii trăiesc o viață încununată de fericire și bucurii, pentru că activitatea lor este una făcută din plăcere și din start nu necesită nici un efort.
Pentru toți laicii, care cred că, creația este doar lapte și miere, vreau să dedic acest articol, explicând ce înseamnă defapt scrisul, cam câtă muncă reprezintă și cât de multe trebuie să știi să faci, dacă ești blogger.
În momentul în care ai decis că vrei să-ți faci un blog, defapt tu te angajezi să-l crești ca pe propriul copil, muncind zilnic pentru dezvoltarea lui, angajându-te să scrii sistematic, consecvent, să publici mereu câte un articol , pentru a putea oferi micului tău public, ceva de spicuit, citit, contemplat, studiat și privit.
Când pornești pe drumul bloggingului, încă habar nu ai câtă muncă va însemna acest lucru și câte noțiuni noi vei învăța parcurgând acest drum. Mă trezesc dimineața și primul meu drum e să deschid calculatorul și să verific rapid traficul blogului.
Traficul e o noțiune care poate să-mi înfrumusețeze ziua, sau dimpotrivă să mi-o strice și uneori chiar nu înțeleg cum crește sau scade, pentru că o face total atipic și nu urmărește logica mea. Uneori mă surprinde, crescând peste măsură, neașteptat, iar alteori aștept să creasca și rămâne undeva la fundul broaștei, încăpățânat de jos.
Chiar dacă îți place la nebunie să scrii, nu întotdeauna îți vin ideile așa cum ți-ai dori. Inspirația este o doamnă deosebit de năbădăioasă si capricioasă uneori vine și te umple de idei, care se aștern cât ai clipi pe hârtia virtuală, alteori stai cu capul în mâini, cu tâmplele fierbinți și cuvintele nu vor să iasă din sălașul lor.
Lipsa de inspirație este cea mai grea povară a bloggerilor și situațiile cele mai neplăcute cu care ne confruntăm sunt momentele când ideile se încăpățânează să apară, când mintea ți se blochează și nu mai vrea să creeze povești, articole și oricât ai încerca să te forțezi nimic nu iese pe țeavă.
În aceste momente ai vrea să-i faci pe cârcotașii care cred cât de simplă este meseria de blogger, să vadă cam cât de ușor este să scrii. După ce te-ai luptat cu traficul, cu lipsa de inspirație, trebuie mereu să urmărești indicii de calitate ai blogului tău și așa începi să înveți ce înseamnă domain authority, page authority, numărul link-urilor de calitate, numărul total al link-urilor și te vei zbate să primești din ce în ce mai bune calificative.
Vei vedea că fiecare lucru care crește în valoare, îți va aduce multă bucurie și vei constata de la o zi la alta că hobby-ul de-a scrie, va deveni o profesie nouă, pe care o stăpânești. Îndeletnicirea de blogger îți va aduce perspective noi și vei cunoaște oameni interesanți, care te vor inspira și îți vor oferi posibilități noi de cunoaștere, vor deschide noi perspective, subiecte și teme interesante de abordat.
Vei ieși din micul tău univers și vei pătrunde în lumea persoanelor despre care vei scrie, vei primi multă informație din care vei putea cristaliza acele idei care te interesează și sunt învățăminte prețioase. De la fiecare om cu care avem tangențe în viața noastră avem foarte multe de învățat, doar că trebuie să pășim în drumul nostru cu ochii deschiși. Când scrisul devine una cu personalitatea și ființa ta, vei trece prin viață căutând în permanență subiecte, informație, surse noi de inspirație.
Orice ne înconjoară poate deveni o sursă bună de-a culege informații și de-a exploata povești ieșite din comun, cu adevărat inedite. Cele mai frumoase momente pe care le-am petrecut în ultima perioadă în activitatea mea de blogger au fost cele în care am realizat cele trei interviuri cu doctor Pfau Sălăgeanu Iulian, cu pictorul și graficianul Valer Sasu și cu doamna profesor de balet Ana Macovei.
Seria ‘’Modelelor de viață’’ bineînțeles că continuă, dar vreau să spun că această încărcare pozitivă pe care tu ca persoană care scrie, o primești de la intervievații tăi este de nedescris în cuvinte.
Cu fiecare dintre invitații mei, m-am întâlnit în alte condiții și fiecare discuție a fost particulară și specială, dar am pătruns în lumea fiecăruia dintre ei, primind în dar o părticică din munca și viața lor, devenind pentru o oră, un burete ce încearcă să se încarce cât mai mult cu elementele caracteristice persoanei despre care va urma să scrie.
Iulian a venit la mine acasă, pentru că ne cunoaștem de ani buni și suntem prieteni, dar energia aceea debordantă cu care s-a desfășurat interviul a făcut atmosfera living-ului meu să se încarce cu vibrația aceea puternică, cu care Iulian este înzestrat. M-a vrăjit cu zâmbetul lui și cu bucuria aceea cu care face orice, indiferent că este munca, campaniile umanitare sau cele cu partidul din care face parte, sau activitățile de relaxare și timp liber : arta culinară, degustarea de vinuri, gradina lui unică, sau călătoriile.
Subiectul grădinii lui Iulian, o oază verde pe toată perioada anului, este un subiect asupra căruia voi reveni foarte curând, dedicându-i un articol special. Fiecare întâlnire, m-a transpus într-o lume nouă, cea a intervievaților mei și calitatea lor umană, m-a făcut să am un sentiment de elevație deosebită, fiind extrem de recunoscătoare șansei și activității mele de blogger că am putut să petrec câte o oră cu acești oameni valoroși.
De fiecare dată am trimis în avans întrebările pe care mi le-am formulat și pe care doream să le pun invitaților mei, dar să le cer să-mi răspundă doar la întrebări mi se părea atât de rece, de distant. Întâlnirea față în față, este farmecul activității de blogger, în acele momente simți cu adevărat satisfacția activității tale de creație.
Cu Valer Sasu ne-am văzut la o cafea și cu toată gălăgia cafenelei, aglomerate, noi am putut să parcurgem subiectele interesante și diversele domenii, care îl preocupă pe acest tânăr deosebit de activ și talentat. Nu știu dacă eu am putut să-i ofer lui ceva din personalitatea mea, dar el cu siguranță că m-a făcut mult mai bogată cu exemplul pe care mi l-a oferit și ni l-a oferit nouă tuturor.
Când tinerețea se întâlnește cu energia creativă, cu talentul și un dinamism genetic ieșit din comun și o ambiție de-a trece peste orice provocare, nimeni din anturajul acestei persoane, nu poate rămâne indiferent.
Valer m-a încărcat puternic. Când am ieșit din cafenea, știam că nu mai pot să privesc viața cu aceeași ochi. Tânărul acesta te duce cu el, te determină să fii mai activă, să vrei să realizezi mai mult, să te exprimi artistic prin toate mijloacele cu care te-a înzestrat natura și degetele au început să se miște involuntar din dorul pentru creion și pensulă.
Alena se apucă de pictat ? Când se apucă Alena de pictat ? Încă nu sunt la pensie, perioada din viața mea, pe care o voi petrece pictând. Dar vorbind cu Valer și contemplând picturile sale și profunzimea care străbate pânzele și desenele lui, parcă-parcă încep să te mănânce mâinile în dorul nebun de-a apuca pensula.
Întâlnirea cu Ana Macovei, s-a petrecut la Școala de Artă în mediul în care au loc cursurile de balet și m-am bucurat enorm că am ocazia s-o văd acolo unde își desfășoară o parte din activitatea ei de profesor de balet. Frumusețea întâlnirii este cu atât mai specială, cu cât Ana emană iubire, căldură, prietenie, deschidere, sinceritate !
Există atâta puritate în toată ființa ei, încât îți dai seama că un asmemenea om este destinat de la D-zeu să îi educe pe copii. O asemenea personalitate trebuie să fie dascăl. Și am avut imensa onoare să cunosc un profesor de formație veche, cu baze profesionale puternice, un pedagog desăvârșit care își duce profesia mai departe multă abnegație și în special dragoste pentru copii.
Nu am putut să rămân neutră. Am devenit un fan al doamnei profesor și am închis-o în inima mea pentru totdeauna. Fiecare întâlnire este o zi din viața de blogger, alături de lupta pentru trafic, cu urmărirea statisticilor furnizate de Jet Peck. Anul trecut am avut peste 7800 de vizitatori pe blog, cu 19766 de vizualizări.
Anul acesta în ianuarie am avut peste 2300 de vizualizări, cu 1151 de vizitatori unici. Sunt la început de drum, încă un blog cu trafic mic, dar dorința de-a crește este imensă și capacitatea de-a munci la realizarea acestui vis și mai mare.
