12 apr. BLONDA ȘI TEHNICA, SAU CUM M-AM ÎNVĂȚAT SĂ-MI REPAR TOTUL SINGURĂ
De aproape două săptămâni încoace, nu îmi arde farul din dreapta și de parcă ar fi fost cel puțin construirea Zidului Chinezesc, cu foarte mare greutate m-am hotărât să intreprind ceva, în direcția reparării lui.
Faptul că am o facultate tehnică la baza erudiției mele și practic sunt inginer și acest lucru denotă faptul că ar trebui să știu ceva despre funcționarea mecanismelor, însă de fiecare dată când mă lovesc de un asemenea obstacol, dau câțiva pași în spate și încerc să mă gândesc, cui i-aș putea lăsa moștenire această activitate.
Mersul la service din start pare o idee proastă, pentru că acolo am lăsat niște mici averi, pe principiul că ‘’blonda’’ oricum habar n-are și hai s-o potcovim cu niște lucrări, de care nu ar fi avut neapărat nevoie, dar de unde știe ea treaba asta?! După vreo două-trei faze, de genul acesta când pur și simplu am fost jecmănită de câteva zeci de mii de lei, am realizat că nu mă favorizează în direcția asta nici sexul feminin, nici culoarea părului.
Cine se poate folosi în asemenea hal de slăbiciunile unei femei ? Pe bune, adică pe lângă că habar n-am ce se petrece sub capotă și mă zgâiesc ca mâța în calendar la amalgamul acela de cabluri și fierăraie, mă mai și fraieriti că și asta , și aia, și cealaltă trebuiesc schimbate și îmi vine să nu mai trec ever pragul unui atelier auto.
Noroc cu mașinuța, care are suflet și își vede de treabă, fără să-mi cauzeze prea mare bătaie de cap. Nu mai pot apela nici la nurii mei de femeie blondă, că deh, nu mai sunt la prima tinerețe și zâmbetul meu, chiar de mi-aș da ochii peste cap, tot nu cucerește pe nimeni, deci sunt nevoită să apelez la alte soluții, mai la îndemână și în același timp mai puțin costisitoare.
Într-o dimineață un băiețaș care îmi fusese coleg de lucru la una dintre fabricile la care lucrasem, îmi scrie vesel pe mesagerie, după ce trecusem pe lângă el, el aflându-se într-o parcare :
-Doamna Alena, nu vă arde farul dreapta.
Când primesc asemenea mesaje, mă înfurii și mai rău, adică pe lângă că am faza asta pe creier și mă deranjează rău, mai vii și tu și mă bați la cap. Ok, bun și ce propui? Spre marea mea surpriză, el continuă:
-Într-o dimineață, dacă doriți, vă schimb eu becul de la far.
Bun băiete, frumos din partea ta. A doua zi primesc din nou un mesaj, prin care mă anunță că vine la mine la fabrică, să-mi ia mașina și să o ducă la schimbat becul. Mami, adică ce vrei tu ?! Tu îmi iei mașina, te plimbi cu ea și te duci să-mi schimbi becul ?!
– Păi, chiar în halu ăsta de neajutorată nu pot să fiu, că știi cum se spune: ‘’mașina și nevasta nu se dă împrumut nici la cel mai bun prieten ! ‘’ Așa că, am rămas încă câteva zile cu becul neschimbat și am bătut apropouri pe la toți colegii, bineînțeles, total în zadar, pentru că nici un Făt-Frumos nu s-a oferit să mi-l schimbe, dar măcar unul dintre șoferi, mi-a explicat unde să merg să-mi iau alt bec, exact după modelul mașinii mele și acolo individul de la magazin cu siguranță mi-l va schimba pe loc.
De ce suntem oare atât de naive, pe cât nici în imaginația noastră nu am putea fi ?! De atâtea ori am fost dezamăgită de bărbați, un caz în plus sau în minus nu va schimba cu nimic statistica. Foarte bucuroasă în suflet, m-am avântat spre magazinul auto cu pricina, perfect liniștită că am rezolvat problema.
Dacă mă gândesc, ulterior după ce am aflat concret cum se schimbă becul, că era o chestie de 5 minute pentru un bărbat, îmi dau seama că de multe ori, ori își bat joc de noi, ori chiar nu au disponibilitate să ajute o femeie.
Până la urmă e o chestie tragi-comică, că pentru mine e uneori tragic, când mă confrunt cu lucruri tehnice, pe care nu le cunosc și totuși trebuie să le învăț și mă apucă râsul la gândul că fiecare dintre bărbații ăștia râde în sinea lui și în barbă, că iar am mai fraierit o tută !
Omul cu greu a găsit becul care se potrivește anului de fabricație al mașinii mele și în momentul în care l-am informat că nu am cash, că am să plătesc cu cardul, m-a informat :
-Ahhhhhhhhh d-nă, la mașina Dvs. e foarte complicat să schimbi becul, trebuie să desfaci aripa laterală, că nu ajungi acolo și e prins și în partea de jos și nu îmi încape mâna, trebuie să mergeți la service.
Normal că io, cu mintiuca mea blondă, am crezut cuvânt cu cuvânt ce îndruga ăla acolo și din nou m-au trecut toate apele, numai la gândul că reîntorcându-mă la service, vor descoperi o grămadă de chestii care vor trebui schimbate și voi fi nevoită să dau odată cu schimbarea unui banal bec, o adevărată avere.
Mă laud eu din când în când, cât de bine îmi merge mie singură ca femeie independentă și că mă descurc fără ajutorul bărbaților și exact acestea sunt momentele când mi se oprește știința și în sinea mea, tânjesc după un bărbat care să mă ajute necondiționat. Na, dar o femeie puternică, de asta este așa, pentru că de-alungul vieții sale a învățat să facă lucruri pe care, altele nu le fac, pentru că au un mascul alături.
Mai deunăzi văd soțul unei cunoștiințe cum duce mașina soției la spălătorie, Un alt vecin, duce mașina soției la alimentat, că femeia nu știe nici măcar să-și pună benzină în mașină și aici o ridic în slăvi pe Dana Budeanu pentru curajul de-a le pune la punct pe ‘’amețite’’ care nici măcar să-și alimenteze mașina nu sunt în stare. Ok, după mica mea paranteză, hai înapoi la becul buclucaș.
Dintr-o banală discuție cu Denis, într-o fugă, că el mergea la lucru, îi spun să mă pună în legătură cu prietenul lui care are service auto, să mă duc, să-mi schimbe becul. Copilul îmi spune că e foarte simplu, că trebuie doar să mă uit în lateral, că este un capac de cauciuc pe care trebuie să-l desfac și aia e ! Îmi arătă la mașina lui despre ce este vorba și brusc “ se făcu lumină în sat ! ‘’ Jesus și pentru ce mama focului m-am zgubilit și stresat atâta?!
Am deschis capota și printre amalganul de fiare și cabluri, mi-am băgat mâna în lateral și am găsit capacul de cauciuc, exact identic cu cel de la mașina lui Denis. Adevărul este că mâna mea este mai mică decât cea a unui bărbat și a trebuit să mi-o contorsionez puțin ca să scot becul ars, dar am făcut o mișcare dibace și am reușit să-l scot.
Mai greu a fost să-l detașez din teaca aceea de plastic în care era și din nou m-am gândit la bărbații care ar putea să ajute o biată femeie independentă, dar pe urmă mi-a picat din nou fisa, exact la timp. Păi, tata D-zeu să-l ierte era mai mereu cu șurubelnița în mână, de parcă s-ar fi născut așa direct din mămica lui.
Am luat șurubelnița, prietenă de nădejde a bărbatului și am forțat un pic spațiul dintre teacă și bec și cel din urmă a ieșit frumos din lăcașul lui, lăsându-mă să-l introduc pe cel nou. Totul s-a desfășurat în maxim 15 minute, dar în realitate ar fi costat 5, dacă nu mai făceam eu câteva acțiuni total handicapate printre rânduri.
Am o prietenă, care a învățat să întrețină o centrală pe peleți, care i-a amărât viața și astăzi e specialistă în gestionarea centralei. Cine spune că o femeie nu se poate descurca singură, clar habar n-are de ce sunt în stare femeile. Bine când totul se termină cu bine și lucrurile se pun în făgașul lor, dacă știi să îți folosești mintiuca.
Că a fost o lecție nouă pe care am învățat-o clar și din nou balanța s-a înclinat în favoarea convingerilor mele : ‘’ învață să te descurci singură ! ‘’
P.S. Am văzut o știre că în București există agenții de închiriat bărbați. Poți să-i închiriezi pentru o oră, sau pentru o noapte și prețurile sunt extrem de accesibile. Bărbații respectivi, pe lângă aspectul fizic plăcut, trebuie să aibă o cultură generală bogată în așa fel încât să fie în stare să poarte o conversație plăcută cu o femeie.
Dacă băieții ăștia stiu să se comporte politicos cu noi femeile, dacă au manière, dacă știu să se facă plăcuți, dacă stau la spatele tău și îți așează scaunul când te pui la masă, îți deschid portiera când urci sau cobori din mașină, te invită la dans dacă îi iei ca însoțitori la un eveniment sau la o nuntă și dansează numai cu tine, să mor io, eu aș plăti, fără să-mi pară rău de niciun bănuț cheltuit !
