
15 apr. CUM AM AJUNS SĂ FIU MULȚUMITĂ CU VIAȚA MEA, AȘA CUM ESTE EA
O lungă perioadă de timp am fost întrebată de rude și prieteni, dacă am pe cineva ? De parcă, chestia asta cu găsirea unei perechi care să ți se potrivească, ar fi o ecuație simplă, pe care, cu un algoritm matematic ai fii capabilă s-o rezolvi.
Dar pentru că deloc nu este așa, răspundeam în general revoltată, vehement și scurt : “ n-am pe nimeni ! “ Apoi după ce persoana cu întrebarea realiza că m-a călcat pe nervi și de regulă se retrăgea ca un melc în cochilie, eu îmi scoteam coarnele la lumină și încercam să cuget: ‘’de ce mă deranjează întrebarea aceasta atât de tare ?’’
Pentru că încă, înrădăcinat adânc în sufletul meu există sentimentul de apartenență, care mereu mă readuce pe tărâmul visării, făcându-mă să cred că poate-poate, totuși…deși rațiunea a închis pentru totdeauna sipetul cu speranțe deșarte, dând curs realității, care mi-a creat o viață liniștită, sigură și independentă, care pe zi ce trece, îmi place tot mai mult.

Căci m-am obișnuit să fiu singură și sincer, chiar nu mai pot să-mi imaginez viața, ținând cont de o altă persoană, căruia ar trebui să-i fac loc în programele mele din timpul meu liber și în funcție de care ar trebui să-mi reorganizez întreaga viață. Și nu e vorba aici că nu mi-am dorit acest lucru.
Chiar dacă am fost numită de nenumărate ori ‘’frustrată’’, lucrurile nu s-au întâmplat deliberat așa. Nu e ca și cum tu îți plănuiești viața, în așa fel încât s-o trăiești singură. Nu sunt o carieristă de profesie, care își dedică viața muncii de fiecare zi, deși munca îmi ia o mare parte din viață, dar nu pentru ea trăiesc.
V-am povestit de multe ori cât de mult mi-am dorit să aparțin și eu de cineva și chiar să mă bucur de o relație de calitate, dar nu cu orice preț.
Când reușești să-ți construiești o viață frumoasă, alături de membri micii tale familii și te simți în sfârșit echilibrată și împlinită, cu greu ai mai putea accepta ca cineva să te scoată din această stare, pentru care ai muncit atât de mult.
Au fost etape ale vieții mele, care m-au adus în acest punct și parcursul nu a fost simplu deloc, a fost presărat cu mult zbucium și la început durere, cu remușcări, cu milioane de întrebări că ‘’de ce eu ?” sau ‘’ce am greșit? ‘’, urmate de perioade de lins răni și încercări de a-mi trata sufletul rănit, apoi lucrurile au început să prindă contur, încet s-a construit o cetate în jurul meu, în care mă simt în siguranță, am ajuns acasă.
Dacă acasă înseamnă locul și punctul în care te simți fericit și împlinit, acolo sunt eu acum. Împlinit înseamnă, să nu îți mai dorești nimic în plus, față de ce ai acum.
Să îți consideri viața completă, fără să vrei să mai adaugi nimic la ea și privind în urmă la seria aceea lungă de compromisuri la care te-ai expus doar să ai un bărbat alături, înțelegi că ai ajuns într-un punct al maturității tale emoționale.
Știi că lecțiile au fost usturătoare, dar realizezi că a meritat, pentru rezultatul este fericirea și împlinirea ta și în sfârșit liniștea sufletului, convingerea că ai ajuns la liman. Vă rog să nu o vedeți ca o aroganță a mea, nici o stare de resentimente față de bărbați și relații, nu este deloc așa.
Mă bucur enorm, din tot sufletul pentru acele perechi care și-au găsit fericirea într-o relație la maturitate, când au copii mari și se pot bucura unul de celălalt. Este un lucru frumos și de apreciat, dar probabil că nu pe toți ne găsește iubirea la această vârstă.
De multe ori femeile vor să compenseze cu bărbații pe care îi au alături. Nu rămân într-o relație pentru că țin foarte tare la bărbatul acela, ci pentru că se tem enorm să nu rămână singure, sau să nu ajungă la un impas financiar pentru că nu sunt sprijinite material de un bărbat.
Alteori e pur și simplu sentimentul acela de abandon, de parcă ai fi pierdut jumătate din ființa ta pentru că ai ieșit dintr-o relație, ai fost părăsită sau trădată.
În asemenea situații, cele mai multe femei se simt vinovate, aproape că ajung să creadă că totul s-a întâmplat din vina lor, pentru că nu au fost destul de slabe, suficient de bune gospodine, destul de iubitoare pentru bărbații lor.

Dar realitatea este cu totul alta, Sosesc acele momente într-un cuplu când orice ai face, nimic nu poate salva relația și atunci trebuie să lași lucrurile să se întâmple pur și simplu și trebuie să-l eliberezi pe bărbatul care nu te mai poate iubi.
Mi-a fost greu să înțeleg că orice am făcut și intreprins, oricât mi-am călcat pe mândrie și oricum mi-am violat demnitatea, nimic nu l-a mai adus înapoi la mine pe omul cu care am trăit atâția ani împreună.
Sunt momente când pur și simplu trebuie să știi să eliberezi. Dragi femei, nu sunteți mai puțin valoroase dacă sunteți singure.
Nu este un handicap, nu este un lucru deplorabil și odată ce veți vedea câtă liniște și pace vă oferă singurătatea, veți înțelege cât de multe avantaje ascunde!
Se poate întâmpla să simțiți că situația este ciudată în special de sărbători, când totul gravitează în jurul familiei, când în centrul acțiunii sunt copiii și în general atmosfera de familie dă valoare celor mai frumoase momente de sărbători.

Dar gândește-te că tot atât de bine te poți bucura și tu de aceste momente, poate chiar mai mult. Poți avea îndeletniciri pe care în alte condiții poate nu le-ai avea: poți ieși la plimbare, te poți delecta nestingherită în Mall, poți vizita un centru spa și te poți delecta răsfățându-te.
Poți merge la sală, sau pur și simplu poți citi o carte, pe o bancă în parc. Încep să mă obișnuiesc cu întrebarea și chiar să răspund fără niciun resentiment : ‘’nu am pe nimeni !
Mă am pe mine prezentă, echilibrată, fericită și împlinită, mulțumită că fiecare experiență pe care o trăiesc, având o viață de calitate, bucurându-mă de activitățile mele, de integritatea mea și nu în ultimul rând de timpul meu.
Chiar dacă societatea, anturajul, în general oamenii din jur consideră că o femeie nu este completă dacă nu are un partener, a venit vremea să spargeți ‘’gura lumii’’ și să demonstrați că fericirea nu stă în existența unei relații și că tot ce aveți nevoie pentru a vă simți împlinite și fericite se găsește în voi.