15 mai MODELE DE VIAȚĂ – CRISTINA GLORIA OPRIȘA ȘI ‘’MICUL PRINȚ ‘’ AFLAT LA A 28-A EDIȚIE
Când am intrat pe poarta larg deschisă a Casei Vecsey, cu liniile sale arhitecturale specifice stilului neogotic, actualmente Muzeul de Artă Satu Mare, pătrunzând în curtea interioară, am avut un sentiment de ‘’sosire acasă’’. Ca și când după o lungă călătorie în străinătățuri, în sfârșit ai revenit la familia ta, de care ți-a fost dor.
Și mi-a fost dor de artă, de familia aceasta frumoasă a artiștilor, din care designer fiind, fac și eu parte, de unde am lipsit o bună bucată de vreme, tînjind mereu la sânul atât de primitor și bogat al artei.
Lume destinsă, bucuroasă, curioasă și entuziasmată s-a adunat în curtea Muzeului de Artă, pentru a celebra două momente speciale ale vieții artistice sătmărene : Noaptea Muzeelor, aflată iată la a 19-cea ediție și Expoziția Internațională ‘’ Micul Prinț ‘’, aflată la a 28-a ediție.
Eram studentă la Facultatea de Arte Vizuale Oradea, când am cunoscut-o pe Cristina Gloria Oprișa, femeia aceasta frumoasă fizic și de frumusețea unui înger ca suflet. Cred că în tinerețe putea oricând să pășească pe podiumurile de modă, ca model și cu siguranță că mulți dintre designeri ar fi vrut s-o vadă prezentând ținutele lor pe podiumurile de modă internaționale.
Când o întâlnești pentru prima dată pe Cristina, ea te va întâmpina cu zâmbetul ei cald și cu acea finețe și eleganță, pe care femeia aceasta creativă prin orice manifestare a ei, o poartă, cu naturalețe și autenticitatea care vine din natura nealterată și sănătoasă a locurilor din care provine.
Eu aveam nevoie pe vremea aceea de sfaturi și de îndrumare artistică, iar ea, pe lângă statutul ei de artist, este și dascăl, s-a angajat să mă coordoneze în această activitate.
Îmi petreceam duminicile la ea acasă, desenând natura statică pe care ea, cu grijă mi-o pregătea într-un colțișor al apartamentului ei. Mergeam cu atâta plăcere la orele de desen, pentru că petreceam atunci câte trei ore desenând și lucrările mele, privind acum din perspectiva anilor care au trecut, au fost chiar reușite.
Am simțit atât de multă căldură, răbdare, interes și dragoste pentru artă, din partea ei și casa era ca un muzeu : lucrările ei, lucrările Ianei și artă în orice ungher, de parcă ai fi pășit într-un lăcaș sfânt destinat acestui domeniu.
Așa cum a spus Doamna Director la vernisajul expoziției, Cristina este mama ‘’ Micului Prinț ‘’, proiect care astăzi iată că a devenit o expoziție internațională și se află la a 28-a ediție, adunând ca într-un buchet imens, lucrările a peste 300 de artiști, dar și mici pictori, având o secțiune dedicată copiilor.
Frumusețea evenimentului anul acesta, este încununată și de aniversarea a 80 de ani de la prima apariție a volumului ‘’Micul Prinț ‘’ de Antoine de Saint- Exupery, iar provocarea de anul acesta o reprezintă ‘’ popasul prințișorului coborât de pe Planeta sa, pe Pământ.
Urmărind întreaga activitate de primire a lucrărilor din toate ținuturile țării, dar și din străinătate : Ungaria, Germania, Canada, Israel, Chile, Anglia și mă gândeam cât efort fizic, câtă energie, câtă putere constructivă și câtă voință de fier trebuie să aibă un OM, să facă această activitate înălțătoare an de an !
Admir din tot sufletul dragostea aceasta nemărginită pentru artă, dar și pentru oameni, pentru cei care au învățat să-și exprime sentimentele prin linii de creion, sau tușe de culoare pe pânză.
De la cei mai mici, recordul fiind 3 ani, până la artiștii consacrați, am avut posibilitatea să ne bucurăm de creativitate, expresie, simboluri și metaforă, a perioadei copilăriei, dar și profunzimea mesajului pe care ‘’Micul Prinț ‘’o transmite lumii adulților, cea rece și pragmatică, în care nu trebuie niciodată să uităm că singurul lucru cu adevărat valoros, ce străbate timpul și spațiul este IUBIREA.
Mai mult de jumătate din expozanți sunt copii și tineri : elevi, studenți și acest lucru, demonstrează că interesul pentru această expoziție internațională, creste de la an la an și în rândul artiștilor tineri. Mi-ar fi foarte greu să enumăr toate lucrările și să dau glas a peste 300 de artiști.
Am convingerea că impresiile trebuiesc filtrate prin percepția vizuală proprie și capacitatea subiectivă de savurare a creației artistice și de recepționare a mesajului transmis prin artă.
Cele două lucrări expuse de Cristina Gloria Oprișa, ‘’Scara ‘’ și ‘’Cu ochii Micului Prinț ‘’ reprezintă două creații care par că se leagă una de alta, de parcă nu am putea să le percepem decât împreună, într-o succesiune cronologică, una destinată Pământului, alta ascensiunii către lumea interstelară, acolo unde găsim Planeta prințișorului.
Iana Oprișa, micuța cu ochii aceia verzi, ca smaraldele, fetița încântătoare, care a dăruit Micului Prinț , ziua ei de naștere, între timp a devenit o tânără frumoasă și extrem de creativă, iscusită în special în arta cuvintelor, dar cum artiștii se pot exprima prin oricare modalitate prin care arta se poate manifesta, expune lucrarea ‘’Culmi’’ care este un eseu vizual, un colaj foto, care îi surprinde frumoasele trăsături în diferitele stări trăite.
Mi-a încântat sufletul reîntâlnirea cu Zita Pop, colega mea designer, cu care am petrecut atâtea momente speciale în cadrul Serii designerilor, dar și la alte show-uri de modă sătmărene. De Zita mă leagă o frumoasă prietenie, dar și admirația pentru una dintre cele mai creative persoane, pe care mi-a fost dat s-o cunosc.
Zita este prezentă la ‘’Micul Prinț ‘’, cu lucrarea ‘’Analiza 1×0 ’’ dar și ca dascăl și coordonator pentru micii ei discipoli, elevi din clasele primare, prezenți cu lucrările lor la expoziție. O altă bucurie a fost revederea cu Valer Sasu, care la sfârșitul acestei săptămâni, va avea vernisajul expoziției ‘’ Atelier în mai ‘’.Valer la rândul lui este prezent la expoziție cu lucrarea ‘’Violent blue 3 ‘’.
București, Oradea, Sebeș, Timișoara, Deva, Sânnicolau Mare, Ambud, Cluj-Napoca, Craiova, Sibiu, Târgu Jiu, Arad, Constanța, Botoșani, Galați, Baia Mare, Hunedoara, Iași, Călărași / Slobozia, Râmnicu Vâlcea, Brașov, Bistrița, Tulcea, Brăila, Piatra Neamț, Alba Iulia, Poiana Codrului, sper că nu am omis nicio localitate din care s-au trimis lucrări.
Cunoașteți senzația aceea când te încarci cu energie pozitivă și simți că această acumulare de bine îți va ține sufletul în echilibru multă vreme, de acum înainte ? Asta am simțit, prezentă fiind în mijlocul atâtor frumuseți ale creației artistice. Două păreri de rău am avut și o mustrare de conștiință: am știut că freziile sunt florile preferate ale Cristinei și totuși i-am adus un buchet construit în jurul unui trandafir roz.
Trebuia să aduc un buchet format din frezii. O altă părere de rău, dar și mustrare de conștiință este faptul că ani de-a rândul Cristina a încercat să mă motiveze să pictez, sau să desenez și să particip la ‘’Micul Prinț ‘’.
Nici eu nu înțeleg, de unde vine frica asta a mea de-a pune creionul pe hârtie, de ce nu vreau să mă pornesc în această formă de exprimare a propriei creativități, nu știu ?…
Dar acum, parcă mi-aș fi dorit să fiu acolo, a 301-una, dar acolo… Am citit impresiile, gândurile bune, recenziile și toate acele sentimente pe care participanții la expoziție, dar și publicul privitor le-a lăsat pe profilul Cristinei și am înțeles cât de puternic este impactul ‘’ Micului Prinț ‘’, asupra noastră a tuturor și mi s-a confirmat faptul că evenimentul crește în amploare an de an.
