08 iun. SISTEMUL ULTRA ALL INCLUSIVE, CORNUL IREZISTIBIL AL ABUNDENȚEI
Fiecare dintre noi are măcar o cunoștiință, sau prieteni care și-au petrecut vacanța într-un resort de lux, în sistem ultra all inclusive și în virtutea obișnuinței, încercăm să ocărâm sistemul, că ne îngrășăm, că oricine a revenit din asemenea concedii, a venit cu kilograme în plus.
Asta pe principiul vulpii care ne-ajungând la struguri, zice că sunt acrii. Păi dragilor, dacă ajungeți să încercați acest mod de a vă petrece vacanța, vă veți îndrăgosti de belșugul oferit de aceste resorturi, indiferent de kilogramele acumulate !
Principial, în concedii, nu se fac diete și ținând cont de acest lucru, nu trebuie să te abții de la belșugul care ți se oferă, mai ales că ai posibilitatea să alegi ce-ți poftește inima, poate și mai mult de atât. Adică, nu îți spune nimeni să alegi mâncăruri grele, mustind de grăsime, ai raioane întregi de salate și mâncare sănătoasă pe care poți să le consumi, după pofta inimii. Operatorul internațional de turism Club Med, din Franța, de la Paris, introduce pentru prima dată sistemul ‘’all inclusive’’ în rețeaua sa de hoteluri, din întreaga lume.
Cu toate că a fost fondată de către un belgian pe nume Gerard Blitz, care nu era om de afaceri și prin urmare dă faliment în 1953, sistemul va deveni un adevărat magnet, pentru cei care doresc să petreacă o vacanță fără cusur.
Actualmente compania Club Med este deținută de un conglomerat chinez Fosun Group, începând din 2015. All inclusive este un sistem de servicii turistice care oferă trei mese pe zi și băuturi, pe toată durata șederii unui turist pe teritoriul hotelului respectiv.
În schimb alcoolul din import, înghețata, frash-urile se pun la dispoziția clienților, contra cost. Pe lângă aceste lucruri, ai acces la plaja privată, piscine, utilizarea infrastructurii sportive, saună, babysitting, masaj. Pentru că acest sistem a avut un succes deosebit în rândul turiștilor, s-a răspândit rapid precum incendiul de vegetație și a fost preluat de multe lanțuri hoteliere din întreaga lume. În timp ce sistemul all inclusive este o pensiune completă, sistemul ultra all inclusive este un all inclusive mult îmbunătățit.
Sistem în care Turcia excelează în mod special, deși nu turcii au inventat sistemul, dar îl regăsim și în Egipt, Tunisia și alte țări, reprezintă un adevărat corn al abundenței caracterizat prin : cele trei mese principale cu o gamă extrem de largă ( până la 10 feluri din fiecare sortiment ), cu mâncăruri specifice gastronomiei autohtone, dar și bucătărie internațională.
Pe lângă acestea se servesc gustări pe tot parcursul zilei, în mini restaurantele de lângă plajă și piscine, mai mult decât atât la resortul unde am fost cazați în Antalya, exista un restaurant care funcționa non-stop, unde găseai mâncare și noaptea, bineînțeles un sortiment mai redus și restaurantul era fără personal, dar aveai ocazia să mănânci și la 2.00 noaptea.
Amețitoare este selecția bogată de deserturi pe tot parcursul zilei, raioane de fructe proaspete și salate în sortimente bogate. Mini restaurantele, restaurantul principal au baruri unde se pot servi non-stop, băuturi alcoolice locale, dar și internaționale, băuturi nealcolice, sucuri, ceai și cafea de toate felurile la discreție, apă în cantități nelimitate non-stop, mini-bar încărcat, plajă privată, acces la toate piscinele resortului. Pe lângă acestea există servicii suplimentare : parc acvatic, sală de fitness, teren de sport, prosoape de plajă, șezlonguri.
Ceea ce pot să spun din experiență proprie la resortul Horus Luxury Resort din Side- Antalya, sistemul ultra all inclusive este varianta cea mai relaxantă și plăcută de-a petrece un sejur pe malul mării, într-un resort împânzit cu piscine, oferindu-ți toate condițiile pentru a te simți extraordinar.
În primul rând suprafața restaurantului este imensă, de calibrul unui hipermarchet, cu spații atât interioare cât și terase, fiind capabil să deservească în același timp 300-400 de persoane. Turcii sunt renumiți pentru serviabilitatea lor și acest lucru te însoțește în toată vacanța ta și îți oferă un sentiment de mulțumire, când vezi că acești oameni și credeți-mă este vorba de o armată de oameni, veghează în fiecare clipă, ca ție ‘’turistului’’ să nu-ți lipsească nimic.
O domnișoară drăguță te întâmpină, de regulă însoțită de managerul restaurantului, chiar la intrare, cu zâmbetul pe buze, salutând fiecare persoană care pășește în incinta restaurantului. La primul pas deja ai sosit lângă o insulă pe care sunt așezate felurile de mâncare, în vase care păstrează temperatura, în boluri și la fiecare insulă ai și teancuri de farfurii, pentru a putea servi direct de la fiecare. Un raion separat este doar pentru pâine. Din ce am identificat eu, ce am reușit să delimitez, cam 10 feluri de pâine, de la pâinea neagră complet, până la pâinea albă într-o varietate incredibilă.
Eu nu am mâncat pâine, pentru că turcii sunt niște patiseri desăvârșiți și în vase speciale, ținute la cald serveau pâinițe cu semințe, cu brânză sărată, pateuri cu câte o felie de salam deasupra, cornulețe sărate, care în sine puteau să înlocuiască pâinea.
Erau atât de gustoase, încât îți lăsa gura apă doar când le gustai și ți se topeau în gură. În afară de carnea de porc, pe care musulmanii datorită religiei nu au voie s-o consume, găseai curcan, vită, pește, mai puțin pui, gătite sote cu o diversitate incomensurabilă de legume.
Găseai garnituri de toate felurile de la orezul gătit cu diferite semințe, cu porumb, cu legume, la cartofii gătiți în diferite moduri, fasole, iahnie dar și mâncărică, aici mă refer la fasolea uscată, dar și fasole verde, linte, năut, humus. La micul dejun puteai servi ouă gătite în toate formele : fierte, ochiuri, omletă, omletă cu legume, cu cașcaval, cu șuncă, diverse specialități turcești, mezeluri variate și o varietate specială de brânzeturi, cred că erau mai mult de 10 feluri.
Dacă îți doreai să mănânci sănătos, un insulă era doar pentru salate, unde puteai să-ți prepari o varietate mare de salate, cu sosuri cu iaurt sau aromate. O insulă separată era pentru cereale, o varietate de muesli din nou cu iaurturi și lapte. Atracția dimineții o reprezentau clătitele americane, ‘’panecakes’’, la care copiii stăteau răbdători la coadă, după care le stropeau din belșug cu Nutela care o luai cu polonicul, diferite gemuri și sosuri. La automatele de cafea puteai să-ți alegi orice cafea doreai să bei, ciocolată cu lapte, sau ciocolată caldă, precum și sucuri la dozator în patru arome și bineînțeles ceai, care era foarte gustos.
Dar punctul culminant al zilei, o reprezenta cina, care abunda în feluri de mâncare, dar în special în prăjituri. Niciodată nu mi-a fost dat să văd o varietatea atât de mare de dulciuri și o bogăție atât de impresionantă de arome. În resortul nostru, la restaurantul principal doar 5 dulapuri frigider cu câte 4-5 rafturi erau încărcate cu prăjituri de toate felurile. Al 6-lea raion era doar pentru baclava.
Prăjiturile în sine, erau foarte delicioase și nu abundau în zahăr ca și prăjiturile noastre, majoritatea erau cu creme sub formă de budincă combinată cu multe fructe : banane, portocale, kiwi, căpșuni, pepene roșu, pepene galben.
Un sortiment întreg de fructe însiropate, pere și gutui care aveau un gust indescriptibil în cuvinte, precum și torturi cu frișcă și fructe, dar și negrese care ți se topeau în gură. Baclavaua este un capitol separat. Pe tăvi lungi și dreptunghiulare, baclavalele se aliniau în diferite forme geometrice: rotunde, dreptunghiulare, romboide, triunghiuri, însiropate și dulci, ți se topeau în gură.
Am încercat să descriu cât de bine am putut diversitatea și belșugul, care au un effect psihologic special asupra ta, când ai contact pentru prima dată cu acest corn al abundenței.
Primele două zile abia așteptam să ajung la masă și eram incapabilă să mă opresc. Îmi puneam câte o lingură dintr-un fel de mâncare, pentru a putea să gust cât mai multe feluri, iar în ce privește prăjiturile, după cină îmi umpleam o farfurioară cu 4-5 prăjiturele, la care eu personal, nu puteam să le țin piept. La intrarea în restaurant un frigider cu înghețată, oferea copiilor dulcele răcoros, la care stăteau ordonați în coadă și își așteptau răbdători rândul.
Sistemul ultra all inclusive excelează prin faptul că restaurantul oferă ceva de ciugulit și între mesele principale. Un turc bătrân frământa un aluat pe care îl tăia în fășii dreptunghiulare, lungi, îl umplea cu o cremă sărată de brânză, sau cu o cremă de carne tocată, îl rula în sus pe margini în așa fel încât să nu iasă crema din interior.
Aceste plăcinte se coceau apoi în cuptor și lumea venea și își punea pe farfurie și își ducea la piscine ceva de ronțăit. Alteori se frământau langoși, care se serveau cu gem, sau Nutela, un delir ! În orice moment puteai să-ți iei non-stop apă, Cola, ceai, cafea, sucuri și chiar și alcool, de la barul de lângă plajă sau piscină. Turcii erau atenți la orice și se gândeau la fiecare situație care putea să apară.
Nu aveai voie să duci cu tine mâncare în cameră, dar aveai la dispoziție un restaurant care era deschis noaptea și dacă plecai la drum în zori, puteai să iei acolo micul dejun, sau să-ți iei de-acolo ceva de mâncare pentru drum. Tot sejurul nostru a fost atât de încântător și plăcut, încât mult timp vom păstra acest sentiment în sufletele noastre și sunt convinsă că sistemul ultra all inclusive a fost unul dintre motivele de bucurie.
