21 iun. CÂT DE CRITICI SUNTEM FAȚĂ DE DEFECTELE FIZICE VS. CÂT DE PUȚIN FAȚĂ DE PROSTIE ȘI INDOLENȚĂ
În fiecare zi ne confruntăm cu critici asupra aspectului nostru fizic : ori te face unu ‘’grăsună’’ pe stradă, ori te critică vreun coleg sau vreo colegă, pentru că femeile sunt deseori mai rele , dar întotdeauna fizicul nostru este principalul motiv de comentat, din partea celor din jur.
De acest aspect nu scapă nicuna dintre categoriile care își permit să fie diferite de restul, sau chiar sunt defavorizate de soartă, pentru că așa s-au născut, cu anumite defecte fizice. Orice ai face, în aceste condiții mereu vei fi studiată, comentată și întoarsă pe toate părțile, sau pur și simplu, vei fi privită cu milă, de parcă tu nu ai fi luată în considerare de restul, care prin aroganța lor dată de fizicul ireproșabil, și-o pot permite.
Dar de ce sunt aroganți cei care au un fizic perfect ? Înțeleg orgoliul și aroganța, la acele persoane, care depun un efort considerabil să fie perfecți, se abțin de la dulciuri, mănâncă doar alimente corecte, carne și salate și depun efort fizic zilnic, pentru a-și păstra performanțele.
Dar atunci când Dumnezeu ți-a dăruit un aspect fizic de nota 10, iar tu bagi pizze în tine la greu și nu te miști de pe canapea, că nu ești o persoană activă, cum îți permiți să critici pe cineva care chiar se chinuie cu dietele și face sport ?!
E clar că frumusețea este relativă și că în ziua de azi atât machiajul cât și posibilitățile oferite de chirurgia estetică, au ajuns să îmbunătățească enorm de mult situația, prin eradicarea a multe defecte fizice. Dar ce se întâmplă cu cei care nu au suficienți bani s-o facă ? Ce se întâmplă cu femeile care au sănii mici, sau prea mari, deranjanti și grei ?
Ce se întâmplă cu oamenii grași, care nu au puterea să slăbească, pentru că se învârt într-un cerc vicios din care nu reușesc să iasă ? Nu sunt adepta chirurgiei bariatrice, mie mi se pare că este o metodă de-a transforma un om sănătos în unul bolnav, pericolele acestor operații sunt multiple. Ce se întâmplă cu oamenii cu un nas mare și urât care strică toată proporția feței ?
Ce se întâmplă cu oamenii care au defecte de locomoție, sau sunt prea slabi și nu reușesc să se îngrașe, pentru că au probleme cu tiroida, având boala Basedow-Graves și metabolismul lor este crescut, datorită producerii în surplus a hormonilor tiroidieni, boală care se mai numește hipertiroidie ?
În acest articol nu vreau să vorbesc despre soluții de rezolvare a defectelor, vreau să vorbesc puțin despre educația de acasă și cea civică, prin care ar trebui să ne schimbăm atitudinea față de acești oameni, să ne controlăm și să evităm să le atribuim cuvinte urâte, porecle, sau să le explicăm copiilor noștri să nu exercite bullingul asupra acelor copii, care poate în accepțiunea colegilor lor, nu sunt perfecți din punct de vedere fizic.
Nu am auzit niciodată cuvinte de ocară și critici față de prostia umană și toate acele persoane, care nu știu să se comporte, sunt bădărani și nesimțiți. Nu am auzit că cineva să fi exercitat bulling asupra unei persoane bădărane care are tendința să se comporte urât cu cei din jur.
Nu am auzit să fie marginalizată într-un colectiv de muncă o persoană care se ceartă cu toți, se comportă urât și folosește cuvinte urâte la adresa celorlalți. De ce să mă simt eu, persoana cu kilograme în plus inferioară unei bombe sexy de o prostie strigătoare la cer ?!
De ce prostia ei, nu reprezintă un handicap, dar kilogramele mele sunt ? Am ajuns o societate care promovează prostia, lipsa de valoare și conținut, doar pentru a preaslăvi un aspect fizic tunat și de prost gust, toate acele frumuseți care nu au nicio legătură cu naturalul, dar în unele situații nici cu esteticul.
Până la urmă este logic ! E mai ușor să atragi atenția în mod intenționat asupra unui defect fizic decât să-ți recunoști prostia și indolența și prin atac la persoana, care îți este superioară, să încerci să-ți maschezi lipsurile, în ce privește școala sau pregătirea intelectuală, ascunzandu-ți analfabetismul și prostia.
Dacă ești gras, slab, olog, urât, ești vinovat, dacă ești prost ești ‘’topul de pe lume’’ ! Băiatul meu, a onorat o invitație la nunta unei perechi superbe de tineri, care au demonstrat lumii întregi că iubirea poate să învingă orice obstacol. Am ascultat cu admirație ce mi-a povestit.
Domnișoara este o tânără superbă, o frumusețe blondă cu ochi albaștri, condamnată să își trăiască viața, într-un scaun cu rotile, datorită unei boli care produce atrofierea mușchilor picioarelor și ea nu poate să stea pe picioare. Frumusețea ei inegalabilă și sufletul ei special, l-a atras pe bărbatul care a decis să își trăiască viața cu ea.
Denis a rămas profund impresionat de mesajul pe care această poveste de dragoste inedită ni-l transmite, tocmai într-o lume murdară, ipocrită, ciudată și rea, în care trăim. Dacă există oameni pentru care dragostea învinge orice impediment, sau defect fizic, eu vreau să cred că există speranță, că totuși omenirea nu e sortită la pieire !
Dacă mă întrebați cum am făcut față la 5 decenii de viață, în care toți din jurul meu au fost atenți în special la kilogramele mele și mai puțin la frumusețea sufletului și la toate acele calități pe care le am, ei bine, fiecare etapă a vieții mele, a fost altfel.
Dacă copilăria și adolescența au fost de o cruzime aparte și de foarte multe ori nu am realizat de ce sunt atât de răi copiii, care mă făceau în toate felurile, în adolescență am început să lupt prin înfometare.
Copil fiind nu înțelegeam de ce sunt eu altfel decât ceilalți, de ce nu am voie să mănânc dulciuri, ca ceilalți copii ? De ce mie mama îmi porționa mâncarea și nu aveam voie să mănânc cât îmi poftește inima ? Un copil înțelege cu greu de ce el este altfel decât ceilalți ? Un copil nu înțelege, de ce nu este acceptat de colegii lui, când el vrea să fie prieten cu toți și totuși este marginalizat ?
Mult timp am luptat cu această cruce. Mult timp am încercat să înțeleg, de ce sunt eu așa și de ce nu am avut și eu un metabolism normal, ca toți acei colegi care erau slabi ?! Apoi, toată viața am petrecut-o luptând, așa cum am scris în multe articole, infometându-mă și făcând foarte mult sport. Eu chiar am luptat cu natura și m-am spetit să schimb lucrurile, dar kilogramele reveneau când nu mai puteam să continui să mă înfometez. Dar aceste lucruri, nu sunt rezolvările finale.
Nu sunt psiholog, dar cred că totul se petrece în creier. Soluția finală și definitivă este schimbarea totală de mentalitate, gândire și raportarea la aceste răutăți ale societății pe care nu le putem schimba. Este ușor unui diletant, care o viață întreagă nu a făcut cure de slăbire, să spună ‘’păi ce, de ce nu slăbești ?!“
O altă soluție care este foarte bună și te reconfortează de multe ori, e hazul de necaz, pe românește spus: umorul. Fă haz de necaz, de fiecare dată când te lovești de asemenea situații. Autoironia este o altă latură a umorului, care te poate ajuta și îi face și pe cei care te-au atacat, să renunțe la atitudinea critică și ofensivă și vor râde și ei antrenați de atitudinea ta.
Însă, cea mai bună soluție este să te iubești pe sine și într-o lume critică să fii blând și răbdător, cu propria persoană. Eu am obosit să le demonstrez ceva, celor din jur, indiferent că sunt femei sau bărbați. Atâta timp cât tu ești împăcat cu tine și ești în echilibru perfect cu tine însuți, nicio răutate nu te poate atinge.
Eu de mic copil am învățat să evit oamenii care îmi făceau rău. Mă fofilam în asemenea mod încât reușeam să mă înconjor cu cei care mă iubeau așa cum sunt.
Nu același lucru mi s-a întâmplat cu bărbații, dar pe parcurs am înțeles că nici nu trebuie să forțez ceva ce nu are cum să funcționeze. Dar și în ce privește bărbații, am hotărât să nu las aproape de mine niciun individ care nu mă place așa cum sunt și spre marea mea surpriză, există totuși bărbați, care se simt atrași de formele mele și de felul meu de-a fi.