15 oct. MAI STRĂIN DECÂT OMUL IUBIT ODATĂ, NU POATE DEVENI NIMENI !
Ce frumos ar fi, dacă am putea îmbătrâni unul lângă celălalt depănând amintiri, îmbrățișați și siguri unul pe altul, că nimeni niciodată nu ne va despărți. Dar realitatea este dură și tendința generală este să renunțăm la a lupta pentru relația care odată a funcționat și am fost fericiți și astăzi a ajuns într-un moment de criză.
Nu mai vrem să construim în relație. Nu mai avem răbdare cu cei din jurul nostru, cu partenerii noștri, cu membri familiei, cu colegii, cu nimeni în general.
Disponibilitatea pe care o experimentăm în special pe rețelele de socializare, dar în general în lume, ne face să credem că avem infinite șanse să cunoaștem persoane noi și reacția noastră, atunci când ne împotmolim în relație, este să renunțăm și să-l luăm pur și simplu pe următorul la rând.
Și ce dacă ne despărțim ? Ce contează, sunt atâția care așteaptă la ușă și dacă acesta nu s-a potrivit, hai să vedem ce știe următorul.
Apoi încet-încet oamenii cu care ai stat sub același acoperiș, cu care ai dormit în același pat, vor deveni cei mai negri străini.
Stau și mă gândesc cum am petrecut ani întregi trăind cu un om fără să-l cunosc cu adevărat, fără să fi avut măcar certitudinea, că am fost făcuți unul pentru celălalt, dar avem un copil împreună și totuși, am devenit străini…
Cu siguranță că varianta noastră, la un moment dat în viață, într-o anumită etapă a ei, este influențată puternic și de oamenii care ne sunt alături.
Că defapt ceea ce ești la un moment dat este suma tuturor lucrurilor pe care le preiei de la partenerul tău, de la membri familiei tale, acele persoane cu care petreci cel mai mult timp împreună.
În momentul în care omul care ți-a fost atât de aproape se îndepărtează și devine străin, este vorba defapt de o dezamăgire, este urmarea unei trădări, înșelări, a unei emoții puternice negative pe care o trăim față de omul acela.
Atunci realizezi că, în ciudă faptului că ați petrecut două decenii de viață împreună, omul în care credeai că poți să ai perfectă încredere, a fost capabil să te mintă, să îți întoarcă spatele și să te trădeze, punând la o parte toți acei ani frumoși petrecuți împreună.
Iubirea odată trăită pentru acea persoană se transformă în dezamăgire, în revoltă, în depresie, anxietate, iar apoi după ce toate rănile au apucat să se vindece în indiferență și uitare.
Până la urmă, instinctul nostru de conservare intervine puternic, în momentele în care emoții puternice negative ne copleșesc, ajutându-ne să uităm și să devenim în timp imuni la suferințele trecutului.
Omul odată iubit devine străin și din cauza faptului că oamenii se schimbă în timpul vieții influențați de circumstanțe, de destinul lor, de oamenii cu care sunt înconjurați și s-ar putea ca omul pe care tu l-ai știut într-un fel în copilărie și adolescență, să fie cu totul altcineva la maturitate.
Omul odată iubit poate deveni o altă persoană, sub influența persoanei cu care hotărește să-și continue viața, de acum acea persoană îi este familie, ea îl înconjoară cu atenția ei, ea îi oferă înțelegere și gândirea lui e influențată de atributele ei.
Faptul că, conștientizăm că iubirea vieții noastre a devenit un străin și dispare în negura timpului ca o amintire, ce odată te făcea să-ți bată inima puternic, poate să-ți provoace tristețe, poate să îți producă emoții negative, dar trebuie să accepți realitatea, lucrurile se schimbă, evoluează și suntem nevoiți să lăsăm în urmă trecutul, trăind maxim prezentul și privind cu speranță spre viitor.
Poate că ani de zile ai vorbit cu el zilnic, v-ați împărtășit cele mai ascunse secrete, cele mai intime trăiri, chiar dacă el era la sute de kilometri depărtare de tine, dar îl știai mereu acolo pentru tine.
Îl ascultai, îi povesteai tot ce se petrecea cu tine peste zi și îl felicitai în fiecare an de toate sărbătorile, de ziua lui și aveai impresia că îți este mult mai mult decât un prieten.
Ai început să investești sentimente, deși știai că tu niciodată nu ai cum să devii prima lui obțiune și niciodată nu vei înțelege de ce ? Și totuși ai pedalat, ai luptat, ți-ai dorit, ai cerut și ai sperat.
Apoi dintr-odată pricepi că acolo unde din prima nu ai fost primită, nu vei fi primită niciodată și realizezi că este timpul să-ți iei jucăriile și să pleci.
Chiar dacă omul acesta câțiva ani de zile, ți-a ascultat în fiecare zi ofurile, ți-a povestit în fiecare zi clipele cele mai importante din viața sa, peste noapte devine străin.
Devine străin în clipa în care constați că toate celelalte femei au avut o șansă, doar ție nu ți s-a oferit nimic. Atunci când realizezi că oricât te-ai fi zbătut, tu nu ai fost destul de bună și mereu i-ai pus întrebarea: ‘’ce au ele și nu am eu ?!’’
Niciodată nu ai primit răspuns și modul acesta prin care el mereu te-a îndepărtat, faptul că niciodată nu te-a considerat suficient de bună, să fii prima opțiune, te face să nu mai vrei să-l faci tu prima opțiune în viața ta !
Odată se termină, cărțile sunt pe față și nu mai vrei nimic ! Încă ții la el, încă ai o iubire tristă și amară în suflet, un plânset sfâșietor în inima ta, un urlet care niciodată nu o să iasă din pieptul tău, dar hotărești să îi pui capăt.
Un simplu block și totul s-a terminat. Și viața merge atât de simplu înainte, omul care ți-a fost aproape zilnic, la un capăt de telefon, devine străin peste noapte. Și nici măcar nu mai ai tendința să privești înapoi.
