
23 dec. COLINZILE DE IERI, COLINZILE DE AZI, EXPRESII MUZICALE ALE MAGIEI
Fiecare articol are la bază un sâmbure de inspirație, din care se va dezvolta întreaga poveste, precum o plăntuță verde, îngrijită cu iubire. Articolul de față se naște, după ce azi dimineața, ascultând în mașină, Magic FM, unde era un interviu cu Elena Gheorghe, care întrebată fiind, ce înseamnă pentru ea perioada aceasta de sărbătoare, ea a răspuns simplu : ‘’ Timp de petrecut împreună, cu familia ! ‘’
Dincolo de semnificația religioasă, ‘’Nașterea Domnului nostru Isus Cristos’’, naștere care reprezintă speranța omenirii și primul semn, că oricât am fi de deznădăjduiți, D-zeu ne-a oferit nouă, oamenilor, pe fiul său, Isus Cristos și din acest moment noi cu toții vom cunoaște Mântuirea.
Crăciunul este în primul rând un prilej de-a fi împreună cu oamenii dragi sufletului nostru. Elena Ghorghe tocmai a lansat o melodie nouă de Crăciun – ‘’ Magia sărbătorilor “ și aceasta imediat devine șlagăr, fiind antrenantă, veselă și plină de optimism. O prietenă mi-a spus odată : ‘’ Colinzile românești sunt triste și întotdeauna mă deprimă ! „

Păi, cam așa este, pentru că sunt profunde, pentru că închid în esența lor semnificația religioasă a Crăciunului și anume nașterea Domnului nostru Isus Cristos și importanța nașterii lui, pentru întreaga omenire.
Melodiile de Crăciun în schimb, cele care au deja o formă modernă, sunt mai degrabă o expresie a bucuriei pe care spiritul Crăciunului ne-o picură în suflet, fiind mult mai vesele și antrenante, decât colinzile de odinioară.
Colindele românești au o semnificație spirituală, culturală și socială, reflectând bucuria, speranța și uniunea familiilor românești, odată cu venirea sărbătorii. Ele nu sunt doar capodopere muzicale, ci și instrumente vii de păstrare a poveștilor comunității și a tradițiilor populare.
Ele fac parte din datinile și tradițiile poporului român, reprezentând o poezie cântată, care are semnificație religioasă și folclorică, cu o narațiune inspirată din povestea nașterii lui Isus. Vă mai amintiți cu câtă bucurie și emoție ne așteptam în copilărie și adolescență colindătorii ?
La oraș, tradiția s-a cam pierdut, deși chiar și în mediul urban se mergea cu colinda, dar obiceiul și astăzi se mai păstrează în diferite zone din țară, în Bucovina, în Maramureș, în zone în care tradiția folclorică este păstrată nemijlocit. Hai să trecem în revistă cele mai frumoase colinzi, care ne-au încântat copilăria :
„ O, ce veste minunată ”
Acest colind celebrează nașterea lui Iisus, transmițând veselia și bucuria cu care îngerii transmit această vestea păstorilor. Este o proclamare a veștii bune, că Mântuitorul nostru, a venit pe lume !
” Deschide ușa, creștine! „
Redă încercarea disperată a lui Iosif și a Mariei, de-a găsi un loc în Betleem, unde, Pruncul Isus să poată fi adus pe lume. Ei bat din ușă în ușă, cu speranța că vor fi găzduiți de cineva și gestul simbolizează în același timp și rugămintea ca oamenii să-l primească în viața lor pe Mântuitor și să-și deschidă inimile față de el.
„ Steaua sus răsare ”
Steaua care a răsărit în Betleem are rolul să-i îndrume pe cei Trei Magi către nou-născutul Iisus. Această colindă transmite speranța, iar lumina stelei simbolizează faptul că lumina divină a lui Hristos se va revărsa asupra lumii întregi.
„ Trei păstori ”
Atât de frumos și simplu este redată în această colindă, vizita păstorilor la iesle, pentru a-l vedea pe pruncul Iisus. De asemenea, ni se trnsmite simplitatea și smerenia păstorilor și recunoașterea, de către aceștia, a venirii lui Mesia. În comunitățile rurale românești, ciobanii au o importanță deosebită și rolul lor, este adus în prim plan prin această colindă.
Pentru noi creștinii, Crăciunul este o sărbătoare a speranței, a iubirii și a Mântuirii. Este un timp pentru a reflecta la învățăturile și viața lui Isus și pentru a exprima recunoștiința pentru dragostea și harul lui Dumnezeu.
Este, de asemenea, un timp pentru a arăta dragostea și bunătatea față de ceilalți, așa cum Isus i-a învățat de la început pe oameni, să se iubească unii pe alții și să demonstreze compasiune unul față de celălalt.
Crăciunul a primit între timp și o tentă comercială și este deasemenea asociat cu teme de familie, împărtășire, generozitate și bucurie. Mulți oameni folosesc acest timp pentru a se reconecta cu cei dragi, pentru a face schimb de cadouri, pentru a-și decora casele și pentru a participa la activități festive, cum ar fi colinde, participarea la petreceri și oferirea de donații celor nevoiași.

Astăzi ascultăm cu multă plăcere alături de colinzile noastre românești și acele colinzi care prin intermediul posturilor locale sau cele de televiziune, pătrund în inimile și casele noastre de peste ocean, tocmai din America.
Astăzi nu există copil român care să nu știe să fredoneze Noapte de vis ( Silent Night ) sau Clopoței ( Jingle Bells) și fiecare dintre noi ascultăm această muzică cu aceeași bucurie.
Povestea renumitului colind „ Silent Night „ începe într-un sătuc din Austria, la începutul sec. al XIX-lea. Într-un Ajun rece de Crăciun în satul Oberndorf, lângă Salzburg, preotul catolic local numit Părintele Joseph Mohr s-a confruntat cu o situație dificilă, deoarece orga din biserica lui, Biserica Sf. Nicolae, s-a defectat.
Doar că era mare nevoie de ea la slujba de Ajun de Crăciun. Părintele Mohr, afectat de situație s-a adresat prietenului său, organistul bisericii, Franz Xaver Gruber, să îl ajute să găsească o soluție de salvare.
Pentru a oferi o melodie potrivită pentru slujbă, părintele Mohr s-a folosit de o poezie de șase strofe, compusă cu doi ani mai devreme, împreună cu Gruber. Poemul, intitulat „Stille Nacht, Heilige Nacht” în germană sau „Noaptea Tăcută, Noaptea Sfântă”, a transmis în continuare mesajul spiritual pe care l-au dorit pentru această ocazie.

Gruber, un muzician priceput, a compus o melodie simplă și melodică pentru a însoți versurile. Cei doi bărbați au repetat piesa rapid și au planificat să o interpreteze cu părintele Mohr la chitară.
” Stille Nacht ” a câștigat curând popularitate în întreaga regiune Tirol și în zonele învecinate, fiind interpretată la diferite biserici și adunări. Cu toate acestea, abia în anii 1830 colindul a ajuns la o audiență mai largă. În 1834, Rainer Family Singers, un popular grup austriac de cântăreți, a interpretat ” Stille Nacht ” pentru regele Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei.
Publicul a fost profund mișcat de simplitatea și mesajul puternic al cântecului. În 1839, un manuscris al „Silent Night” a ajuns la Leipzig, Germania, unde a fost publicat într-un imn de Felix Gruber, fiul lui Franz Xaver Gruber. De acolo, colindul a câștigat recunoaștere internațională și a fost tradus în diferite limbi.
De-a lungul anilor, „Silent Night” a fost tradusă în sute de limbi și înregistrată de numeroși artiști din întreaga lume. A devenit un colind de Crăciun de bază, adesea interpretat în timpul concertelor de sărbători, al serviciilor bisericești și al adunărilor de familie. Povestea „Silent Night” ilustrează puterea simplității și impactul durabil pe care un cântec sincer îl poate avea asupra oamenilor.