01 ian. ANUL NOU SĂRBĂTORIT PE GLOBUL PĂMÂNTESC
Bucuria cu care fiecare dintre popoarele lumii sărbătorește venirea Anului Nou, se oglindește într-o serie de obiceiuri și tradiții, care au menirea de-a puncta momentul în care lăsăm în urmă o etapă din viață și începem un An Nou, care înseamnă noi provocări și aventuri, o pagină albă, curată a vieții.
Toate aceste obiceiuri sunt dovada vie a autenticității și originalității fiecărui popor și modul în care popoarele lumii salută o etapă nouă, aducătoare de speranță. Anul Nou Lunar, sărbătorit în China, este cunoscut și sub numele de Festivalul Primăverii și reprezintă cea mai importantă sărbătoare din cultura chineză. În cadrul acestei sărbători se fac adunări de familie, petreceri, focuri de artificii ca expresie a bucuriei, iar membri familiei schimbă între ei, plicuri roșii umplute cu bani.
În Scoția în schimb, sărbătoarea scoțiană de Anul Nou, se numește Hogmanay și implică petreceri de stradă, muzică, dans și tradiția „primului picior”, unde prima persoană care întră într-o casă după miezul nopții aduce cadouri precum : cărbune sau pâine, tradiția considerând că aceste cadouri aduc noroc.
În Spania, pentru a sărbători corect venirea Anului Nou, de Revelion, trebuie să mănânci 12 boabe de strugure la miezul nopții, câte unul pentru fiecare clopot, pentru a aduce noroc pentru următoarele 12 luni. Fiecărei boabe de strugure i se atribuie o lună din an.
Anul Nou japonez se numește Oshogatsu și reprezintă un moment în care familiile se reunesc și vizitează altare pentru rugăciuni și binecuvântări. Cu aceste rugăciuni se dorește sănătate și un An Nou îmbelșugat, tuturor membrilor familiei. În această perioadă, se mănâncă mâncăruri speciale de Anul Nou și se trimit cărți poștale de Anul Nou numite nengajo prietenilor și familiei.
Ținând cont de personalitatea temperamentală a brazilienilor, aceștia sărbătoresc Revelionul pe plajă purtând haine albe și obligatoriu sărind peste șapte valuri pentru a avea noroc tot anul. Ei oferă, de asemenea, flori și bărci mici cu ofrande lui Yemanja, zeița mării.
Anul Nou grecesc, cunoscut sub numele de Ziua Sfântului Vasile, este sărbătorit pe 1 ianuarie cu tăierea tortului Vasilopita. O monedă este ascunsă în tort, iar persoana care o găsește, se crede că va avea un noroc ieșit din comun, pentru anul următor. Cu toții credem în faptul că, cioburile aduc noroc și iată că în cazul danezilor, Anul Nou se sărbătorește prin spargerea farfuriilor de ușile caselor prietenilor și membrilor familiei. Este considerat un semn de prietenie și noroc pentru noul an.
Într-un alt capăt de lume, în Africa de Sud, la Cape Town, există o tradiție unică de Anul Nou numită „Kaapse Klopse”. Aceasta implică parade de stradă cu costume viu colorate, muzică, cântând și dansând, cu participarea a diferitelor comunități, care concurează între ele, pentru cea mai bună performanță.
În Mexic, oamenii sărbătoresc Revelionul creând efigii ale oamenilor, figurilor celebre sau lucrurilor care reprezintă anul trecut și arzându-le la miezul nopții, simbolizează renunțarea la vechiul an și întâmpinarea celui nou.
În Italia, oamenii sărbătoresc Revelionul cu focuri de artificii și o sărbătoare mare. De asemenea, poartă lenjerie roșie pentru noroc și aruncă lucruri vechi pe ferestre pentru a renunța la negativitatea din ultimul an, așteptând Anul Nou cu sufletul deschis și pozitivitate.
După ce am făcut înconjurul lumii, hai să poposim puțin în tărișoara noastră unde tradițiile și obiceiurile de Anul Nou sunt poate și mai interesante decât în diferitele colțuri ale lumii. Obiceiul de a merge cu Sorcova este o tradiție tradițională românească practicată în ziua de Anul Nou. Acest ritual implică faptul că, copiii se trezesc dis de dimineața în prima zi din an și merg din casă în casă cu Sorcova, urându-le locuitorilor un an prosper și sănătos întâi de toate.
Acest obicei, pe lângă dansul Caprei și dansul Ursului, precum și Plugușorul, este tradiția care marchează începutul de an. Elementul central al obiceiului Sorcova este un băț sau o crenguță decorată care trebuie să fie o crenguță înmugurită, simbolizând o baghetă magică.
Bastonul este împodobit cu flori de hârtie, panglici colorate și beteală. Se crede că decorul frumos, are rolul de-a transmite noroc și binecuvântări pentru anul care vine. Copiii care poartă bagheta magică Sorcova, își vizitează rudele, vecinii și prietenii. Ei cântă un cântec tradițional numit „Sorcova” în timp ce interpretează un dans special. Cântecul și dansul se crede că aduc bucurie și noroc pentru anul următor.
La intrarea într-o casă, copiii lovesc ușor bagheta pe spatele sau umerii fiecărei persoane prezente, recitând o binecuvântare. Actul de atingere se spune că alungă orice spirite rele sau ghinion din gospodărie. În schimb, proprietarii de case oferă adesea copiilor mici cadouri, bomboane sau bani în semn de apreciere.
Obiceiul Sorcova are origini străvechi și se crede că este asociat cu ritualurile precreștine de iarnă. Este considerată o modalitate de a alunga spiritele rele din casă și de a aduce noroc și fericire familiei, Numele de „ sorcova” vine din limba bulgară „surov”, ce înseamnă verde, fraged descriind ramura îmbobocită. Sorcova nu a avut mereu această versiune, prima versiune a colindului datează din anul 46 i,Hr. când se colindau casele oamenilor, cu ramuri de măslin, reprezentând simbolul păcii.
Mai târziu s-a preluat obiceiul cu ramurile înmugurite de măr, care se puneau în apă în noaptea Sfântului Andrei, iar până la ziua Sfântului Vasile, rămurica era înflorită. În general, obiceiul Sorcova este o tradiție veselă și plină de culoare care aduce comunitățile împreună, simbolizând începutul unui nou an plin de prosperitate, sănătate și energii pozitive.
Dacă Sorcova implică participarea copiilor, în cazul „ Plugușorului” obiceiul presupune ca un grup de tineri, bărbați și băieți, îmbrăcați în costume tradiționale românești, să formeze o procesiune, condusă de un băiat sau tânăr care reprezintă „Plugușorul” sau „Plugarul”. Această persoană poartă un plug decorat cu panglici colorate, flori și, uneori, chiar clopote.
În timp ce grupul se plimbă prin sat sau oraș, ei cântă și cântă din instrumente muzicale, de obicei acordeon și tobe. Versurile cântecelor au adesea conținut umoristic și satiric, râzând de persoane din comunitate, persoane publice sau evenimente din anul precedent.
Participanții la Plugușorul efectuează diverse dansuri, imitând acțiunile de arat câmpurile, însămânțarea și recoltarea culturilor. Uneori, pot chiar să mimeze vânătoarea sau activitățile tradiționale. În timpul spectacolului, grupul vizitează diferite case din comunitate, unde sunt întâmpinați de gazde cu mâncare, băuturi și mici cadouri.
În schimb, Plugarul și grupul de tineri, binecuvântează casa, ocupanții și animalele, aducând în același timp noroc și prosperitate pentru anul următor. Obiceiul Plugușorul este considerat o parte semnificativă a tradițiilor populare românești, este o comoară a patrimoniului cultural al României reprezentând tradițiile rurale și subliniind importanța agriculturii în susținerea comunității, fiind un simbol al reînnoirii vieții, al urărilor pentru fertilitate și speranța pentru un an prosper.
Dansul cu „Capra” sau cu „Ursul” este un dans care implică o persoană îmbrăcată într-un costum de urs sau capră. Această persoană este cunoscută sub numele de „dansator” sau „ursar” (dansator de urs), iar costumul este de obicei confecționat din piele de oaie sau blană, împodobit cu diverse panglici colorate, clopote și alte elemente decorative.
Este menit să semene cu un urs sau, în unele cazuri, cu o capră, iar spectacolul de dans implică o serie de mișcări ritmice și salturi, însoțite de sunetul tamburinelor, clopotelor și bătăilor de tobe. „Dansatorul” poartă o mască sau o căciulă mare, acoperindu-și fața, creând un aer mistic și magic. Uneori și alți oameni se alătură dansului, portretizând alte personaje, cum ar fi păstori sau muzicieni.
Spectacolul începe cu „dansatorul” care se deplasează din casă în casă sau în locuri de adunare, însoțit de un grup de muzicieni. Ei vizitează diverse gospodării, unde dansează în schimbul bunătăților, alimentelor sau unor sume mici de bani. Scopul este de a aduce noroc și binecuvântări pentru anul următor fiecărei gospodării vizitate. Pe măsură ce dansul progresează, „dansatorul” efectuează mișcări acrobatice, sărituri și rotiri, arătându-și agilitatea și puterea.
Se crede că aceste mișcări energetice au un efect purificator, alungând spiritele rele și asigurând un an sănătos și prosper. Obiceiul este adânc înrădăcinat în folclorul românesc și este adesea însoțit de cântece și cântări care reflectă temele fertilității, abundenței și protecției împotriva răului.
