26 iul. 11 MOTIVE PSIHOLOGICE ALE RELAȚIILOR INTERUMANE
De multe ori nu putem înțelege, ce ne determină să ne căutăm cu atâta disperare perechea ? Ce ne determină să interacționăm și să socializăm, care este mobilul căutărilor noastre în direcția semenilor nostri, chiar dacă uneori, relațiile interumane sunt un domeniu alunecos și greu de gestionat.
Înțelegerea motivelor psihologice care determină căutarea relațiilor umane, este o zonă de studiu cu mai multe fațete care încorporează diverse teorii psihologice, influențe socio-culturale și diferențe individuale.
Relațiile interumane, fie că sunt romantice, familiale, de prietenie sau profesionale, sunt conduse de o interacțiune complexă de motive care guvernează interacțiunile noastre și răspunsurile emoționale.
1. Nevoia de atașament
Oamenii sunt în mod inerent ființe sociale, iar nevoia de atașament este unul dintre cele mai fundamentale motive psihologice, care ne determină să căutăm relațiile cu semenii noștri. Teoria atașamentului, dezvoltată de John Bowlby și Mary Ainsworth, afirmă că relațiile timpurii cu îngrijitorii noștri, ne modelează așteptările și comportamentele în relațiile ulterioare.
Atașamentele sigure din copilărie, stimulează încrederea și siguranța emoțională, în timp ce atașamentele nesigure pot duce la anxietate și evitare, afectând dinamica relațiilor adulte.
2. Nevoia de apartenență
Nevoia de apartenență este un motivator puternic care ne determină să formăm conexiuni și să ne integrăm în grupurile sociale. Acest motiv este răspândit pe diferite planuri, de la căutarea înfrigurată a sufletului pereche cu care să formăm o relație romantică, până la prietenii și implicarea în grupurile sociale ale comunității.
Încă din copilărie li se înoculează fetițelor, că cea mai importantă zi din viața lor va fi nunta, care vă ține trei zile și trei nopți ca în poveste. Viața tinerelor din acel moment gravitează în jurul ideii de-a-și găsi prințul care va veni pe calul alb și le va duce în Palatul de cleștar.
Apartenența este vitală, este un ‘’must-have’’ fără de care nu putem trăi. Dacă nu aparținem de cineva, ne simțim anchilozați, nu ne simțim desăvârșiți, ceva lipsește. Senzația de apartenență stimulează stima de sine, oferind sprijin emoțional pentru îndeplinirea nevoii psihologice de acceptare.
3. Nevoia de iubire și de afecțiune
Dragostea și afecțiunea sunt componente critice ale relațiilor umane, iar dorința de a iubi și de a fi iubit este un motivator primar. Copilul mic are nevoie de tandrețea, atingerea și mângâierea mamei sale, de apropierea ei fizică, pentru a se simți în siguranță și pentru a crește frumos. Dar nu numai în copilărie avem nevoie de dragoste. Întreaga noastră existență ca oameni pe acest pământ, este o eternă rapsodie a iubirii.
Tânjim după iubire, o vânăm și o căutăm la nesfârșit, până când mai putem respira. Nevoia de dragoste cuprinde : dragostea romantică, dragostea platonică și dragostea familială, fiecare influențând comportamentul și bunăstarea noastră emoțională. Exprimarea iubirii și primirea ei, duc la atingerea fericirii și la atingerea împlinirii și satisfacției în viață.
4. Puterea și controlul
Natura umană este ciudată și pe alocuri interesantă. Dinamica puterii joacă un rol important în relaţii. Unele persoane pot căuta să exercite influență sau control asupra altora, pentru a-și îndeplini propriile nevoi de dominare sau securitate. Acest motiv se poate manifesta în diferite moduri, de la roluri de conducere în setările profesionale la luptele de putere în relațiile personale.
Persoanele toxice caută să-și controleze și să-și manipuleze partenerii, jocul acesta al dinamicii toxice în relație fiind un mod prin care își gestionează propriile neajunsuri. Dominarea, constrângerea, manipularea și șantajul sunt acțiuni toxice, care nu pot defini niciodată o relație sănătoasă.
5. Dorința de intimitate
Dorința de intimitate este o cale de apropiere între oameni, promovând dezvăluirea de sine. Dezvăluirea de sine pe de altă parte, poate spori încrederea și înțelegerea reciprocă, promovând legături mai profunde în relații. Principiul reciprocității sugerează că atunci când o persoană împărtășește, cealaltă este probabil să răspundă în mod similar, consolidând relația.
6. Normele culturale
Motivele psihologice în relații sunt puternic influențate de normele și valorile culturale. De exemplu, culturile colectiviste pot accentua armonia de grup și responsabilitățile familiale, în timp ce culturile individualiste ar putea prioritiza autonomia personală și exprimarea de sine. Aceste diferențe culturale pot modela așteptările și comportamentele în relații.
Culturile orientale, unde familia și grupul au o importanță specială în societate, apropierea persoanelor și relaționarea interumană are o importanță deosebită. În societățile occidentale în schimb, asistăm la o tendință de îndepărtare a indivizilor unii față de alții și la o promovare a individualismului, în detrimental relațiilor romantice și a căsniciei.
7. Rolurile de gen
Rolurile tradiționale de gen pot juca, de asemenea, un rol semnificativ în modelarea motivelor psihologice. Încă de la începuturi, în societate li se atribuie anumite sarcini persoanelor de sex feminin și altele persoanelor de sex masculine.
În timp ce femeia trebuie să fie inima și sufletul familiei, în jurul ei adunându-se toți membri ei, bărbatul are sărcina să pună la dispoziția femeii și copiilor săi, familiei sale baza materială și siguranța, necesare pentru o creștere sănătoasă a copiilor și o viață îndestulătoare întregii familii.
În societățile evoluate, cele occidentale, asistăm de multe ori la roccade între sarcinile femeilor și cele ale bărbaților și de multe ori femeia, este și cea care își întreține familia, dar și cea care are grijă de ea. În aceste condiții asistăm la o feminizare a bărbatului și o masculinizare a femeii, situații care aduc probleme conflictuale între cele două părți.
Trăsăturile de personalitate ale fiecărei persoane în parte
Trăsăturile de personalitate, cum ar fi : deschiderea, conștiinciozitatea, extraversiunea, agreabilitatea și nevrotismul, pot influența motivele relațiilor. De exemplu, extraversiunea ridicată poate determina indivizii să caute mai frecvent interacțiuni sociale, în timp ce nevroza ridicată ar putea duce la creșterea anxietății sau nesiguranței în relații.
Cele două situații sunt cele două extreme, persoanele care au o viață sentimentală sănătoasă reușesc să găsească echilibrul între socializare și intimitate personală.
9. Stilurile de atașare
Așa cum am menționat mai devreme, stilurile de atașament afectează în mod semnificativ modul în care indivizii abordează relațiile. Cei cu stiluri de atașament sigure tind să aibă relații mai sănătoase și mai satisfăcătoare, în timp ce cei cu stiluri anxioase sau evitante, se pot lupta cu intimitatea și încrederea.
10. Experiențele trecutului
Istoria personală, inclusiv relațiile din trecut și traumele, pot modela motivele psihologice. De exemplu, cineva care a experimentat trădarea poate aborda noi relații cu prudență sau suspiciune, afectând capacitatea lor de a avea încredere în ceilalți. De foarte multe ori cei care au avut decepții și neșanse în iubire, decid să rămână singuri, ne mai fiind capabili să aibă încredere în potențialii viitori parteneri.
11. Comunicarea
Comunicarea eficientă este esențială în relațiile umane. Motivele psihologice pot fi adesea înțelese greșit sau interpretate greșit, ducând la conflicte. Dialogul deschis cu privire la nevoi și așteptări poate încuraja înțelegerea, facilita conexiunea și promova relații mai sănătoase.
Motivele psihologice în relațiile umane sunt complicate și interdependente, modelate de o combinație de factori biologici, psihologici, sociali și culturali.
