CUM ÎȘI PIERDE O FEMEIE ÎNCREDEREA ÎN BĂRBAȚI ?

CUM ÎȘI PIERDE O FEMEIE ÎNCREDEREA ÎN BĂRBAȚI ?

Unele persoane își permit să rănească prin vorbe, acțiuni, comportament, fără să se gândească la repercursiunile faptelor lor, sau la faptul că odată pierdută încrederea, cu greu se mai poate reface.
Încrederea este un aspect fundamental al oricărei relații sănătoase, dar atunci când este ruptă, poate duce la leziuni emoționale, în special în cazul femeilor, care sunt mai vulnerabile decât bărbații și se pot simți trădate.
Nu vreau să spun că nu există și bărbați vulnerabili, sau că aceștia nu ar trece cu greu de episoadele de trădare sau înșelare, dar experiențele pe care le-am trăit ca femeie, pe propria piele, sunt autentice și despre acestea pot vorbi.

Procesele și experiențele care determină o femeie să nu mai aibă încredere în bărbați pot fi complexe și variază foarte mult de la o persoană la alta, depind de istoricul fiecărei persoane și de modul în care le-a perceput.

Eu cred că în principal experiențele trăite, trădarea și înșelarea sunt principalii factori care ne determină să nu mai vrem să avem de-a face cu bărbații.
O bună perioadă de timp, după ce în căsnicie am fost înșelată și trădată, am încercat să găsesc o relație care să compenseze pierderea suferită și să-mi refac viața. Toate experiențele pe care le-am trăit în timpul căutărilor mele, au fost traumatizante.

Atitudinea mea față de propria persoană, faptul că m-am desconsiderat și nu am ținut cont de propria valoare, căutând bărbați cu mult sub nivelul meu, faptul că nu am trasat limite în relațiile mele și nu am scos în evidență care sunt acele acțiuni care nu îmi convin, toate acestea au adus doar experiențe negative.

Pe de altă parte infidelitatea fostului meu soț, mi-a subminat profund încrederea în tagma bărbaților. Astfel de experienţe întotdeauna pot duce la o neîncredere generalizată faţă de oameni.
Înșelatul de cele mai multe ori, este insoțit de minciună, manipulare sau înșelăciune și toate acestea pot contribui la faptul că o femeie se poate simți deziluzionată de bărbați, mai ales dacă aceste acțiuni au fost comise de un partener sau de o cunoștință apropiată.
În timpul relațiilor eșuate, femeile pot avea parte și de abuzuri, atât emoționale, cât și fizice și acestea pot avea un impact psihologic de durată, ceea ce face dificilă redarea încrederii nu doar agresorului, ci și altor bărbați.

Ceea ce se întâmplă cu femeile care au trecut prin experiențe traumatizante, este frica de a fi vulnerabil din nou după trădare, declanșând mecanismele defensive pentru a se proteja de potențialele răni, făcând dificilă recâștigarea încrederii în direcția bărbaților ca grup.

Dacă o femeie se află într-un cerc vicios, de angajare cu parteneri nedemni de încredere, poate dezvolta o neîncredere generalizată față de bărbați. Experiențele trădării pot avea un impact profund asupra capacității unei persoane de a avea încredere, în special în relațiile romantice.
Pentru o femeie, căderea emoțională din trădare de către un bărbat – fie prin infidelitate, înșelăciune sau promisiuni încălcate – poate crea o reticență de a se angaja profund cu alți bărbați în viitor.
Aici este prezentată o explorare mai profundă a modului în care experiențele personale cu trădarea, pot influența percepția și comportamentul ei. După ce a fost trădată, o femeie poate începe să vadă relațiile printr-o lentilă de scepticism.
S-ar putea să se lupte să facă diferența între experiențele trecute și noii parteneri, ducând la ipoteze că toți oamenii se vor comporta în mod similar. Durerea emoțională asociată cu trădarea poate face vulnerabilitatea să tindă la limitele sale cele mai periculoase.
Ea va evita în mod instinctiv, situațiile care îi cer să se deschidă, temându-se că acest lucru ar putea duce la răniri suplimentare și la suferințe în continuare.
Pentru a se proteja de o potențială trădare, ea poate adopta strategii defensive, cum ar fi menținerea conversațiilor superficiale sau menținerea distanței emoționale.

S-ar putea să ezite să se angajeze în relații, temându-se că acest lucru ar putea duce la o altă durere. Rezultă astfel o sensibilitate crescută la semne de necinste sau lipsă de loialitate.

Ea poate să aibă un comportament de controlare în mod obsesiv a partenerului, în căutarea inconsecvențelor sau a motivelor de neîncredere, chiar și atunci când nu este cazul.
Trădările din trecut pot duce la generalizări negative despre bărbați în ansamblu. Femeia trădată poate începe să creadă că niciunul dintre bărbați nu este demn de încredere sau că relațiile de lungă durată sunt de neatins, ceea ce îi poate perpetua sentimentele de izolare.

Ea poate oscila între dorința de conexiune și iubire, și între neîncredere și scepticism. Acest conflict intern poate provoca anxietate și confuzie în relații. După ce a experimentat trădarea, ea ar putea gravita spre parteneri care sunt mai puțin susceptibili să o provoace emoțional sau care par mai siguri.

Ar putea exista totodată, o tendință de a îndepărta potențialii parteneri care promit, pur și simplu pentru că ar putea duce la vulnerabilitate. Acest auto-sabotaj îi poate împiedica șansele de a găsi o relație sănătoasă și împlinită.
Reconstruirea încrederii se poate întâmpla doar în timp. Implicarea în terapie poate ajuta femeile, să proceseze durerile din trecut, să se confrunte cu temerile și să înceapă încet să reconstruiască încrederea în relații.

Expunerea în noi relații trebuie să se facă treptat. Încrederea odată ruptă, nu se recâștigă ușor. Necesită timp, efort și adesea sprijin profesional. Femeile care au experimentat trădarea, se confruntă cu o provocare pentru a-și reconstrui încrederea pierdută.

Prin reflecție personală, sprijin social și îndrumare profesională, este posibil să se promoveze percepții și relații mai sănătoase în viitor. Recunoscând că nu toți oamenii sunt la fel și provocând convingerile negative, se pot deschide căi spre conexiuni noi, mai sănătoase.
În cele din urmă, călătoria de reconstrucție a încrederii este unică pentru fiecare persoană în parte și variază în funcție de experiențele personale, rezistența emoțională și dorința de a se angaja în complexitatea relațiilor interpersonale.