22 feb. VOUĂ VĂ MERGE DIN CE ÎN CE MAI BINE – NOUĂ NE MERGE DIN CE ÎN CE MAI RĂU
Tata a fugit la 13 ani de acasă, din cauza unui tată abuziv care nu știa altceva decât să alcoolizeze și să-și bată zilnic nevasta, a și încă ceva : să facă copii. A reușit astfel să-și lase gravidă nevasta de 14 ori, dar sărăcia, mizeria și viața depravată pe care o ducea, a decimat copiii pe care biata femeie îi adusese pe lume.
Și așa au rămas destui, nouă suflete, nouă guri flămânde, care așa cum v-am spus mai sus, trăiau într-o sărăcie lucie și într-o mizerie greu de descris în cuvinte. Tata era inteligent, ambițios, talentat și avea un fler special al omului învingător, cel care nu se lasă no matter what.
Soarta i-a fost prielica, sistemul comunist i-a fost tovarăș, într-o societate în care erau încurajați copiii de țărani, pentru că aveau o obârșie bună, ei reprezentau poporul și în special cei care voiau să învețe, erau cei care aveau șansa să realizeze ceva în viața lor. Așa a ajuns pe șantierele comuniste ale României, la Salva – Vișeu și Bumbești – Livezeni.
Primeau de mâncare și erau duși la Facultățile muncitorești, forme de învățământ care înlocuiau liceul. Tata nu ar fi avut nicio șansă dacă nu ar fi crescut în comunism. Nu și-ar fi putut depăși condiția, niciodată nu ar fi putut să viseze la mai mult decât o meserie, dar și asta cu greu, datorită greutăților financiare ale familiei din care provenea.
Unul dintre profesorii de la Facultatea Muncitorească de la Cluj-Napoca a observat că tata era special, că era mai deștept decât ceilalți și că avea reale șanse să ajungă să facă studii superioare.
L-a sprijinit și l-a propus pentru facultate. Tata se întreținea în toți acești ani ai adolescenței sale cu banii pe care îi câștiga pe șantier, unde a învățat meseria de zidar și cea de dulgher.
Profesorul care îi propusese să dea la facultate i-a arătat două alternative : medicina și arhitectura. Două profesii la nivelele cele mai înalte și cu cei mai mulți ani de studiu : 6 ani. Arhitectura era aproape de sufletul lui, tocmai pentru că știa deja partea practică a meseriei de constructor.
Copil maghiar, cu limba maternă limba maghiară, nu știa romănește. Cu toate acestea a ajuns la București la Facultatea de Arhitectură ‘’ Ion Mincu “.
Primul an a fost un an pregătitor, pentru că nevorbind românește a fost nevoit, împreună cu studenții arabi, africani și greci să învețe limba română. Așa a ajuns tata să învețe o românească cu accent de bucureștean, de îți era mai mare dragul să-l asculți cum vorbește. Ungur-ungur, get beget, nu ai fi zis niciodată că nu este român.
Așa a devenit tata, un comunist convins. Pentru că, comunismul i-a fost tată și mamă și comunismul l-a crescut. Eu aveam 3 ani și tata m-a învățat Internaționala. Nu cântam cântecele de copii, dar cântam în picioare cu voce tare Internaționala. Comunismul i-a dat un statut, l-a trimis la școală și l-a scos din mizerie.
Tata a rămas recunoscător sistemului, care l-a făcut ceea ce era, dar asta nu a însemnat că și-a pierdut coloana vertebrală, sau că ar fi putut să-și toarne colegii, în anii în care comunismul a început să-și arate fața inumană. La nivel de ideologie, totul părea frumos, corect și egalitatea pe care încerca s-o aducă între oameni era un lucru benefic.
Copil fiind, între noi copiii din era comunistă, diferențele nu erau atât de mari, nu era niciunul dintre noi defavorizat sau nevoit să suporte sentimental, vreo diferențiere socială. Atunci am auzit pentru prima dată cuvântul oligarhie.
Atunci am întâlnit pentru prima dată această noțiune, care definea un grup de oameni care s-au ridicat dintre toți ceilalți și prin tiranie, au pus mâna pe puterea absolută în stat, în defavoarea și pe spinarea poporului.
Dacă ne uităm în Dex, vom găsi această explicație : Oligarhie = ‘’formă de conducere a statului, în care puterea economică este deținută de un număr restrâns de persoane. Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ.”
Tata a suferit enorm când lucrurile au început să se strice în România. Și-a văzut idealurile, visele și toate concepțiile de egalitate dintre oameni, pe rând călcate în picioare. A înțeles rapid că ceea ce se întâmplă în România, se datorea familiei oligarhice care conducea statul, transformând forma de guvernare într-o tiranie.
Revoluția de la 1989 a fost o bucurie imensă pentru tatăl meu și credea cu toată ființa lui, că ne-am recâștigat libertatea. Undeva, spre norocul lui, nu a apucat să vadă, ce s-a ales de această țară.
Nu a apucat să vadă cum pe rând în locul unei familii împușcate, a venit în 35 de ani o adevărată pătură socială de oligarhi care au început să trăiască din ce în ce mai bine, cu facilități și favoruri din ce în ce mai nesimțite în defavoarea poporului care sărăcea pe zi ce trece, într-o țară trădată și tâlhărită de resursele ei.
Tata nu a apucat să vadă cum a fost vândută țara, bucată cu bucată de niște trădători care nu au ținut de fel la ea și nu au urmărit interesele ei, dar cu atât mai mult intersele unor străini. Tata care credea puternic în sloganul comunist : ‘’ Învățați, învățați, învățați !’’, știa un lucru : dacă ai carte, ai parte !
Doar că locul învățăturii, a școlilor absolvite a cunoștiințelor dobândite, a fost luat de puterea banului, care a schimbat radical scara de valori a României. Nu mai contează că ai școală, că știi o grămadă de lucruri, dacă nu ai bani, nu reprezinți nimic, dacă nu te plimbi cu bolizi de lux, dacă nu te învârți în cercurile lor, nu ai nicio valoare.
În jurul noii oligarhii, s-a construit un sistem de bugetari care sunt renumerați cu salarii astronomice, sunt alintați cu premii și salarii 13, pe lângă sporurile nesimțite și toate acele facilități care nu există sau nu sunt cunoscute în mediul privat.
Dacă nu ai pe nimeni din familie în partid, dacă nu ești sprijinit politic, nu ai nicio șansă să ajungi să câștigi un post la buget, practic nu ai nicio șansă să câștigi un salar corect, în funcție de pregătirea ta.
Dacă nu ai spatele politic despre care vorbesc, nu vei avea nicio șansă vreodată în viață să iei un salar corect și să îți vezi drepturile legale respectate. Rudele voastre au ajuns în posturile calde, reușesc să aibă vacanțe, locuințe și mașini, în paralel cu voi, ca într-o altă Românie, trăiesc toți ceilalți, care se zbat la limita supraviețuirii.
Ne mirăm de ce această pătură crescută ca un mucegai în umbra favorului politic, acești oligarhi cu rudele, surorile, frații și nepoții lor, nu vor schimbarea.
Dacă ți-a mers atât de bine de peste 35 de ani, dacă v-ați pus singuri salarii de zeci de mii de Euro și v-ați blindat cu pensiile speciale pe care singuri vi le-ați votat, în timp ce poporul se chinuie cu pensii de 3000 de lei și salarii minime pe economie, voi niciodată nu veți fi de acord să vă pice perna de sub dosurile umflate de sporuri și favoruri.
