30 iul. CELE 10 AXIOME ALE FEMEII DIVORȚATE
Când trec anii peste tine, cel mai bun lucru ce ți se poate întâmpla este să câștigi experiență, să dobândești o înțelepciune, care din acel moment, te va însoți toată viața. În general târziu ajungi la așa zisa minte de pe urmă, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
Ai învățat , pe propria piele, când și unde trebuie să sufli în iaurt, că iaurtul fierbinte s-ar putea să-ți ardă buzele, care te vor durea câțiva ani buni, fără să mai suporți atingerea unui sărut .
Unii învață din greșelile altora și ce bine o fac, dar majoritatea trec pe rând prin experiențe deplorabile și abia la a x-a încercare realizează cum trebuia procedat de la început. Eu mi-am învățat lecțiile cu sudoarea ostașului ce trece prin cele mai sadice instructaje de luptă și greșelile pe care le-am comis, au lăsat urme adânci ca un stigmat pe suflet.
Dacă privesc înapoi, deși o fac din ce în ce mai rar, nu mă recunosc ca om, de parcă nu aș fi fost eu, cea de astăzi femeia sigură și dezinvoltă, cea care se încrede doar în propriile forțe și nu o interesează părerea nimănui. Am fost convinsă că viața mea poate continua doar lângă un bărbat și instinctul apartenenței mă determină, să mă agăț cu disperare de oameni care nu erau în stare să se ridice la nivelul afecțiunii și iubirii pe care eu le-o ofeream.
Sunt convinsă că multe femei singure, trecute de prima tinerețe, au trăit asemenea experiențe și cu greu s-au regăsit pe sine după suferințele îndurate. Ați experimentat vreodată cum se manifestă oamenii cu adevărat frustrați ? Cum încearcă să-și acopere lipsurile și neputința cu jigniri la adresa ta și prin critici și nemulțumiri continue ?! Răspunsul tău în schimb și al tuturor acelora care măcar odată în viață s-au lăsat terorizați de oameni frustrați este afișarea sentimentului vinovăției, prin care îi dai tu de înțeles frustratului că ai fi inferioară lui, că nu te vezi valoroasă și că îi dai dreptate în criticile pe care ți le adresează, pentru că și tu la rândul tău te desconsideri și ești nemulțumită de propria persoană.
Mai mult decât atât, aceste persoane s-au învățat să te manipuleze cunoscând slăbiciunile tale și pe lângă că iți este oricum greu, ei mai întorc odată cuțitul în rană. Ciudat este faptul, că o bună bucată de timp, nu te poți desprinde, de parcă între tine și persoana care îți soarbe seva, ar fi un cordon ombilical invizibil.
Știi că participi într-o relație toxică, ești conștient că nu îți este bine, că nici fizic, nici moral nu ești ok,dar nu ai puterea să te eliberezi. De multe ori aici intervine providența, sau D-zeu, sau soarta, spune-i cum vrei, și te ajută să scapi. Soarta îți crează circumstanțe favorabile să evadezi din lumea în care singură te-ai încătușat și cu toate că ai nevoie de mult curaj ca să te desprinzi, circumstanțele și astrele se aseaza în așa fel încât evadarea ta să fie posibilă.
Apoi realizezi că prima gură de aer proaspăt este cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat în ultima vreme și încet-încet se ridică ceața și începi să vezi clar lucrurile pe care mult timp le percepeai doar distorsionat. Lumea din jur nu te înțelege, oricum niciodată nu trebuie să cauți compasiune sau înțelegere la cei din jur, nu ai s-o găsești. Vei găsi doar critici, dispreț, comentarii negativiste , care de fiecare dată vor avea rolul să-ți doboare și puțina încredere de sine , care ți-a mai rămas.
Odată ce ai reușit să te distanțezi de persoana respectivă, vei rămânea profund impresionată de modul în care ți se modifică percepția asupra lucrurilor și pentru prima dată vei respira ușurat. Nu vei înțelege dependența inexplicabilă față de omul care îți făcea rău și te vei vedea pentru prima dată detașat, de parcă ai ieși din propriul corp și te-ai privi de la distanță.
Procesul de vindecare este lung și uneori anevoios, pentru că vei simți rușinea față de propriile acțiuni, pe care în acest moment nu le mai înțelegi , ești în continuu mirat de ce ai fost în stare, dar apoi te liniștești și înțelegi, că viața ți-a oferit o nouă lecție, pe care a trebuit neapărat să ți-o însușești.
Unii spun că fericirea stă în noi și că nu trebuie să o căutăm în alții. Eu spun că oamenii dragi care ne înconjoară sunt o sursă incomensurabilă de mulțumire și fericire, vorbesc aici de membri familiei restrânse și de prietenii apropiați. Merită să te înconjori doar cu acei oameni care îți provoacă mulțumire și împlinire , care au o influență pozitivă asupra ta, cei în prezența cărora simți că te dezvolți.