08 mai MICHAEL
Filmul ” Michael ” este drama celui mai mare ” pop star ” din istorie, este povestea tristă a copilului abuzat fizic, terorizat și exploatat de un tată tiran, care până în ultimele zile ale vieții sale, a trăit din moștenirea lăsată de talentul fiului său.
Filmul urmează cronologic biografia lui Michael Jackson, prezentându-l din copilăria muncită alături de frații lui, în formația ”Jackson 5”, până la vârsta maturității când devine cel mai mare artist al scenei.
Abia în acest moment, are în sfârșit puterea să-și înfrunte tatăl. Narațiunea te ține aproape tot timpul cu lacrimi în ochi, datorită emoției puternice pe care o transmite, datorită frustrării unui om matur care nu a avut copilărie, care s-a înconjurat cu animalute pe care le-a considerat prietenii lui.
Copilăria lui s-a consumat în spectacole, concerte și turnee. Sufletul lui Michael a rămas inocent și curat, copilăresc, un copil care nu a renunțat niciodată la povestea din cărticica lui cu ”Neverland” și Peter Pan. Multe lucruri din viața lui de mai târziu, se explică prin drama copilăriei sale.
Povestea mi-a ținut vie atenția pe tot parcursul filmului, cu atât mai brusc a căzut deznodământul, care cu toate că a fost neașteptat, mi-a lăsat totuși o licărire de speranță : ”Și povestea lui se continuă…”.
Prevăd un serial despre viața celui mai mare star din toate timpurile și aștept cu nerăbdare desfășurarea dramatismului acestui destin. Michael este jucat în film de nepotul său, Jaafar Jackson, fiul unuia dintre frații săi, Jermaine Jackson și asemănarea este izbitoare.
Jaafar reușește să-l reinnvie pe Michael de parcă l-am avea aievea în fața noastră. Filmul are potențialul unui film de Oscar, cu siguranță că Jaafar Jackson care în acest film joacă primul său rol principal, a reușit să-și joace impecabil rolul.
Dar dincolo de emoția puternică pe care muzica lui o stârnește, mai ales pentru noi, cei născuți pe la sfârșitul anilor 60’, începutul anilor 70’, reprezintă readucerea în actualitate a unei ere trecute, dar unice și speciale, atât în ceea ce privește muzica, cât și în ceea ce privește conjunctura socială, abundența culturală și acel sentiment de fericire, pe care anii adolescenței și tinereții noastre, l-au reprezentat fără ca noi să fi realizat acest lucru, cu adevărat.
Nostalgicii, specialii, romanticii ani 80’, au reprezentat tărâmul viselor și a aspirațiilor noastre spre o lume mai bună, un loc în care valorile noastre să fie pe deplin răsplătite, într-o scară corectă și reală a calităților și aptitudinilor noastre.
Michael nu reprezintă doar artistul desăvârșit : dansatorul excepțional care aduce o coregrafie originală și aparte pe scena spectacolelor pop ale vremii, dar și un cântăreț cu voce angelică, a carei vibrație se ridică la ceruri în cele mai înalte sfere ale Raiului, unde îngerii se cutremură ascultându-l.
Cine este Michael și cine suntem noi, generația care a crescut pe muzica lui ? Cine este omul, care a rămas copil în adâncul sufletului său și și-a păstrat inocența în ciuda invidiei colective și a unei teorii a conspirației legată de destinul său dramatic, care cu siguranță ascunde un sâmbure de adevăr ?
Fără îndoială că personalitatea lui unică, specială, probabil nealterarea lui în anumite direcții, pe care statutul său ca star absolut, le-ar fi impus, i-au adus moartea controversată. Deznodământul vieții sale, te face fără să vrei, să devii sceptic și neîncrezător asupra unei explicații legale, pe care nu ne vine s-o credem sau s-o digerăm.
Așa cum nici acuzațiile de pedofilie nu prea stau în picioare și dacă filmul a avut un rol clar, este acela de-a ne dezvălui drama din spatele poveștii de succes incredibile și de-a ne oferi imaginea umană a lui Michael și a dramei sale.
Tatăl tiran, copilăria consumată prin muncă, o mamă care nu și-a apărat fiul în fața tatălui agresiv, sunt doar câteva dintre elementele care au concurat la construcția destinului său. Câtă muncă, cât sacrificiu, câtă sudoare și lacrimi înghițite se ascund în această performanță desăvârșită pe care omul perfect al scenei ni l-a oferit de fiecare dată ?
Unele voci ar spune : ‘’ Fără severitatea tatălui, fără atitudinea sa dură și nemiloasă, cu siguranță că nu s-ar fi născut acest diamant șlefuit cu atâta grijă. “ dar privind ascensiunea geniilor în general, vedem că talentul își face drum și își găsește calea spre inimile publicului și luminile strălucitoare ale scenei, indiferent cât de anevoios ar fi drumul pe care ar trebui să-l parcurgă.
Un copil de 5 ani nu are copilărie, nu are sărbători, pentru el nu există Crăciunul cu magia sa, iar jocul și micile delicii ale copilăriei sunt tabu. Se simte total în ilegalitate când își contemplează cărticica cu Neverland la lumina lanternei, de frică să nu fie descoperit și să ajungă din nou în mâinile nemiloase ale tatălui său tiran. Câte frustrări, cătă suferință și câtă dramă ascund aceste momente, care ne fac să lăcrimăm privind scenele uneori imposibil de imaginat.
Pe tot parcursul filmului, emoția este la cotele cele mai înalte. Sunt recunoscătoare realizatorilor acestui film, pentru perspectiva umană pe care ne-o oferă asupra celui mai mare star al tuturor timpurilor. Este o explicație absolut obiectivă a acțiunilor sale și a dramatismului vieții sale în general.
Genială este algerea făcută pentru rolul principal. Jaafar Jackson, fiul lui Jermaine Jackson, este cea mai reușită alegere posibilă : emană acest băiat atâta delicatețe, atâta finețe, modestie și eleganță depășindu-l chiar pe unchiul său.
Parcă nu îmi vine să-mi iau ochii de la Jaafar, parcă aș vrea să-l contemplu și să-l privesc la nesfârșit, gândindu-mă în acelaș timp la faptul că întreaga familie Jackson este o famile de artiști deosebit de talentați. Mai țineți minte piesa ‘’ When the rain begins to fall ‘’ al lui Jermaine Jackson și a Piei Zadorra ? Vă sună în urechi melodia aceea pe care o fredonați în adolescență ? Sau piesele lui Janette Jackson sau La Toya Jackson? Ce plan divin are D-zeu cu această familie ?
Dar întorcându-ne la Michael la drama lui, dar și la ascensiunea fulminantă, nu putem să constatăm decât că asemenea stele se nasc doar la sute de ani depărtare. Este inutula comparația filmului ‘’Michael’’ cu Bohamian Rapsody, chiar dacă cele două filme au același producător pe Graham King și ne-am aștepta la aceeași rețetă de succes.
Cele două filme au însă regizori total diferiți. Filmul ‘’Michael ‘’ este de regizat de către regizorul de culoare Antoine Fuqua, caracterizat printr-un mod de abordare cu o intensitate vizuală aparte.
Deși fiica lui Michael Jackson, Paris Jackson declară că multe lucruri nu sunt adevărate, nu sunt autentice în film și ea se detașează cu totalitate de mesajul filmului, box office-ul explodează și prevestește un succes fulminant. ‘’Și poveste se continuă…’’ ultima replică a filmului prevestește continuarea și chiar dacă nu este încă sută la sută oficial, filmul chiar va avea continuare.
Dacă partea I se termină în perioada cronologică a turneului Bad din 1988, continuarea se pare că va aborda o nouă etapă a carierei lui Michael, cea a realizării albumelor Dangerous și Invincible. Cei care au văzut filmul, așa cum simt și eu, s-au transpus cu totul în lumea lui Michael, cel mai mare star al tuturor timpurilor, am plâns cu el, ne-am bucurat cu el, am visat cu el o lume mai bună.
Nu poți rămâne la fel, după ce ai văzut filmul, dacă ai fost fan până acum, vei deveni un și mai mare fan și dacă l-ai iubit pe Michael dintotdeauna, acum îl vei iubi și mai mult. În plus, îl vei adora cu ardoare pe Jaafar, topindu-te cu totul când îi vezi zâmbetul irezistibil. Michael a avut o relație specială cu România, pe care a vizitat-o de două ori.