27 dec. CRĂCIUNUL DESCHIDE POARTA DE TRECERE SPRE LUMEA CELOR DRAGI, TRECUȚI ÎN NEFIINȚĂ
Tata adora Crăciunul și entuziasmul cu care împodobea bradul, alegea cadourile și alerga cu pregătirile de sărbătoare ne contamina pe toți. Copil fiind , bucuria cu care îl urmăream și admirația pe care o trăiam pentru dragostea revărsată asupra noastră, m-a însoțit toată viața. Crăciunul cea mai frumoasă sărbătoare a anului, este bucuria nașterii lui Isus și peste ani a devenit simbolul familiei fericite, a căminului cald care îți oferă siguranță și adăpost, a iubirii dintre oameni , a dărniciei și milei și nu în ultimul rând încântarea sufletelor noastre după greutățile întâmpinate de-alungul unui an.
Când tata nu a mai fost printre noi, Crăciunul a mai câștigat o sarcină specială și anume aceea de-al face pe el nemuritor, amintirea lui devenind o comoară ce ne însoțea Sărbătorile. Nimic nu se mai petrecea fără amintirea lui, fără să zâmbim aducandu-ne aminte de felul în care ne aducea bucuria în suflete, de sârguința și emoția cu care alegea cadourile și pregătea surprizele la care lucra cu săptămâni întregi înaintea evenimentului.
Una dintre Sărbătorile copilăriei mele este legată,de o întâmplare drăguță, când în lista mea de dorințe se afla o păpușă blondă cu ochi albaștri, pe care o denumisem Păpușa Zână și mi-o doream cu disperare. Păpușa trebuia să fie obligatoriu blondă cu ochi albaștri. Tata a pornit în căutarea păpușii dar misiunea nu a fost atât de simplă pe cât părea. Vânzătoarea i-a arătat zeci de pausi, dar niciuna nu corespundea.Până la urmă după ore de căutări, în depozitul cu jucării a găsit păpușa perfectă.
Păpușa perfectă avea un bilețel legat de mânuță, o chema Mihaela și avea o bonetuță cu buline și o rochiță cu buline și ea, adorabilă de altfel, dar total nepotrivite costumației unei” Zâne”. Mama fiind o gospodină desăvârșită, priceput la toate treburile casei, printre care și la cusut, a avut o sarcină specială de a costuma păpușa în rochia de zână.
Au urmat apoi nopți nedormite pentru mama, care nu putea lucra decât noaptea, pentru a păstra surpriza cadoului perfect.Până la urmă rezultatul a fost pe măsura așteptărilor : o rochie superbă , lungă, bleu ciel cu flori aurii de lurex și cu mânecuțe de dantelă.
Cât de multă iubire poți să ai în sufletul tău pentru unicul tău copil, ca să îi oferi sudoarea, oboselea, măiestria și tot talentul tău, pentru al vedea fericit ?!
În Ajunul Crăciunului nu am avut voie să intru în sufragerie pentru că Moșul trebuia să împodobească bradul și să așeze cadourile sub el. Îmi închipuiam cum își desface desaga și cu răbdare și meticulozitate așează toate cadourile sub bradul frumos decorat. pentru că la rândul lui bradul, în fiecare an era superb.Indiferent că era mai înalt sau mai scund, dar de fiecare dată, tata reușea să-l facă să fie magic. În timp ce el trebăluia cu bradul, mama în bucătărie , pregătea masa de Crăciun și umplea casa cu mireasma Sărbătorilor, cea care și astăzi mă umple de bucurie.
Când am avut în sfârșit voie să intru în cameră să văd cadourile aduse de Moșul, sub brad am găsit o scrisorică, în care păpușă mă informa că a plecat la Carei la rudele noastre de acolo și ne vom vedea mai târziu.
Disperarea, deznădejdea și lacrimile m-au năpădit, după care tata mi-a zis să caut mai bine, s-ar putea că păpușa să se fi ascuns să-mi facă o surpriză. Și așa a fost cu adevărat, păpușa stătea pitită în colțul camerei lângă brad într-un ungher ascuns. Nu pot să descriu fericirea imensă pe care am trăit-o.
De atunci păpușa dormea cu mine în pat. Am avut atât de multă grijă de ea, încât o am și astăzi și este la fel de frumoasă. Crăciunul reînvie în fiecare an farmecul acestor amintiri și prin ele personalitatea tatălui meu, care nu mai este alături de noi și totuși… căldura acestei Sărbători și mesajul de iubire pe care ni-l transmite răzbate peste timp, și peste dimensiuni, într-un Univers lipsit de materialitate dominat doar de lumină și energie, unde există dragii noștri dragi trecuți în neființă. Iubirea este eternă și atâta timp cât o păstram în suflet , persoanele dragi care nu mai pot să ne fie alături, trăiesc prin sentimentul puternic care ne învăluie întreaga ființă.
