ÎMPREUNĂ ȘI TOTUȘI SINGUR

ÎMPREUNĂ ȘI TOTUȘI SINGUR

Ana nu se considera o femeie sexy, sau cel puțin nu modelul standard 90-60-90 pe care îl proclamau revistele. Pe lângă că era plinuță bine, mai avea și o vârstă, depășise cinci decenii de viață în care acumulase multă înțelepciune, empatie și experiență.
Nu a avut niciodată un succes debordant la bărbați, sau cel puțin așa credea, perioada cât a fost căsătorită nu se pune. În acei douăzeci de ani în care trăia într-o căsnicie, s-a concentrat tot timpul să fie cochetă, îngrijită și elegantă, dar nu avusese ocazia să-și testeze farmecul, fiind o soție fidelă și devreme acasă.
Lucrurile s-au schimbat radical în momentul în care fusese părăsită de soț, pentru o femeie mai tânără cu cincisprezece ani decât ea. Am putea spune, situația tipică a femeilor mature, care se trezesc după douăzeci de ani de căsnicie, părăsite, rămânând să-și crească copilul sau copiii adolescenți, în absența bărbatului.

Ana s-a descurcat, nu s-a plâns la nimeni și nu a cerut ajutor decât mamei ei , care oricum, în orice moment îi era alături. În primii ani după divorț s-a avântat cu elan în jungla căutărilor partenerului ideal. Făcea și ea greșeala tipică a femeilor fără experiență, se lăsa vânată de acei rechini care alegeau și chiar aveau din ce alege.

Așa a suferit rând pe rând decepții din ce în ce mai dureroase, dar pe toate încerca să le contabilizeze ca pe niște lecții de viață, care aveau s-o pregătească pentru un lucru mai bun, ce o aștepta în viitor.
Trecuse o lungă perioadă de timp, decând nu mai avea pe nimeni și își savura singurătatea care îi dădea multe satisfacții. Sâmbetele erau cele mai plăcute, făcea adevărate maratoane de shoping prin Mall și se delecta cu mici cadouri pe care și le făcea singură.

Doamne, cât de plăcut era să-ți bei singură cafeaua într-o cafenea cochetă din Mall, apoi s-o iei la pas prin toate magazinele pe care le îndrăgești, să le descoperi noile colecții. Nimic nu putea fi mai plăcut decât să te delectezi prin magazine după o ședință la coafor unde o asiatică drăguță îți face masaj și ai senzația că renaști precum pasărea Phoenix din propria cenușă.

Ana își făcuse un hobby din a scrie, pe rețelele de socializare, mici epistole cu gândurile ei. Mai distribuia câte un fragment, mai făcea câte un comentariu la problemele cotidiene. Nu o făcea să atragă neaparat atenția, ci mai degrabă să dea afară din ea, toate ideile care îi încărcau gândirea. La un moment dat cineva se făcu atent la scrierile ei și a început s-o urmărească: Cătălin avea un blog și se gândea să colaboreze cu Ana.
Prietenia a început pur profesional. El s-a gândit să îi scrie un mesaj în care să-i spună că apreciază talentul ei la scris și îi propune să scrie un articol și pentru el. Femeia a rămas total surprinsă citind cuvintele lui Cătălin, nu s-a gândit niciodată că micile ei fragmente de cugetări vor atrage atenția cuiva și mai ales a unui bloger.
Ana a încercat să fie sinceră și autentică în articolul pe care urma să-l publice pe blogul lui Cătălin, lucru care a plăcut mult publicului, mărind numărul de vizualizări. Micul succes al primului articol, i-a dat un imbold Anei, care a continuat să scrie. Îi trimitea un articol, chiar și două pe săptămână, discuțiile dintre ei fiind la început legate doar de articolele publicate.

Ana simțea atracția bărbatului pentru ea, dar nu ar fi avut niciodată curajul să facă ea primul pas spre el. Știa că la un moment dat Cătălin va face pasul de apropiere, dar nu cunoștea starea lui civilă, doar faptul că era cu mult mai tânăr ca ea. În scurt timp au schimbat și numerele de telefon, în așa fel încât lungile texte scrise pe mesagerie au fost înlocuite cu discuții interminabilede la telefon.

Bărbatul era căsătorit, avea un copil, lucru pe care i l-a făcut cunoscut Anei, fără nici o reținere. Cu fiecare discuție, deveneau tot mai apropiați, Cătălin se destăinuia, Ana îl asculta și încerca să înțeleagă. A ieșit la iveală relația rece și distantă a lui Cătălin cu soția sa, încercau să păstreze căsnicia ca un lucru formal de dragul copilului și datorită necesităților financiare, care obligau doi oameni să rămână împreună, nefiind capabili să se descurce singuri fără aportul financiar al celuilalt.
Bărbatul devenea din ce în ce mai atras de vocea senzuală a Anei, de căldura și afecțiunea ce răzbătea din cuvintele ei. Ea se obișnuise să fie mereu singură, a acceptat demult că asta este soarta ei, fără să se mai răzvrătească, sau să se simtă lezată de acest lucru, dar rămânea uimită când Cătălin îi povestea că soția lui lipsea ore întregi de acasă, chiar și atunci când nu muncea, că el îi dădea copilului de mâncare și îl supraveghea, că în momentele în care își dorea să se plimbe cu bicicleta nu îl însoțea nimeni și de regulă străbătea kilometri, mai mereu singur.
O generație întreagă de bărbați, undeva între 35-45 de ani, bărbați relativ tineri, trăiesc în celibat sau în căsnicii, ducându-și traiul într-o singurătate tristă, fără prieteni, fără afecțiunea familiilor lor, sau pur și simplu într-o căsnicie care a ajuns la plafonare și o lipsă totală de interes între parteneri.
Că relațiile sexuale în aceste cupluri există sau nu, sau că atracția sexuală dispare cu desăvârșire, un lucru în schimb este clar, acești bărbați își doresc relații sexuale incitante, privesc înfrigurați filmulețe porno și caută disperați partenere sexuale pe rețelele de socializare. Ana a venit ca o mană cerească, atracția lui Cătălin la început inexplicabilă, a devenit cu timpul clară.
Un bărbat singur trăind într-o căsnicie plată, în care era încătușat datorită nevoilor financiare și a situației, la prima vedere fără ieșire, îi trimise Anei un mesaj S.O.S: ‘’Salvează-mă!’’ Aveau nevoie să se întâlnească, să se adulmece, să se simtă, să se filtreze reciproc prin toate simțurile lor înnebunite de emoție.
Discuțiile lor telefonice și mesajele începeau să aducă atracția sexuală la paroxism, aici nu mai era vorba de ce simțeau amândoi, așteptarea, timpul și distanța accentuau cu fiecare zi și fiecare kilometru pofta nebună trăită pentru celălalt. Își imaginau, cum va scăpăra aerul când în sfârșit se vor putea ține în brațe, când se vor putea săruta și mângâia, atâtea mângâieri refulate și neexprimate, atâta iubire și simțire ascunsă în spatele indiferenței anilor lăsați în urmă.

Ana, nu mai știa de ani de zile cum e să dormi lângă un bărbat ? Cum miroase testosteronul și ce gust are transpirația masculină ? Cum e să adormi goală lângă el și să îi simți penisul lipit de fesele tale și respirația lui liniștită în urechea ta ? De ani de zile dormea pe o canapea, chircită, la început cu veioza aprinsă, se temea halucinant de întuneric.

Veioza o stresase ani de zile, în ultimul timp lăsa televizorul să meargă în surdină și adormea pe acest sunet liniștitor pentru ea. ”Voi sforăi ca o oală stricată ”, se gândi ea, nu îl voi lăsa pe Cătălin să doarmă, dimineața îmi pute gura, și voi umbla prea des la baie. Oare nu i se face scârbă de mine? Pielea tinerelor este tare și apetisantă, noi astea mai mature cam atârnăm pe alocuri și s-ar putea să nu îi placă ce vede.
Acestea erau gândurile Anei și se învârteau ca un titirez în creierul ei. Bărbatul în schimb avea cu totul alte gânduri, se concentra la performanțele sexuale pe care voia neaparat să le țină la niveluri cât mai înalte. Nu i-a cerut nimeni să aibă performanțe imposibile, dar el își dorea să fie la înălțime.
Era perfect conștient că femeia va face tot posibilul să-i provoace multă plăcere, că se va dărui, așa cum o făcuse toată viața. Știa că se vor simți bine, unul în brațele celuilalt, că vor povesti în neștire despre toate acele subiecte care îi interesau pe amândoi și în care navigau ore întregi fără să se plictisească. Zilele treceau, emoțiile deveneau din ce în ce mai mari și timpul se scurgea cu boabele sale de nisip prin gâtul clepsidrei.

Ziua cea mare era acolo. Ea trebuia să-l aștepte în gară. Aștepta cu picioarele tremurând, cu fluturi de dimensiunea păsărilor de pradă în stomac și cu gândurile împrăștiate în o mie de zări.

-Doamne, de-aș putea să-mi fac ordine măcar în gânduri ! El era de câteva ore bune în tren, încerca să doarmă, pentru ai putea oferi doamnei sale, condiția lui fizică cea mai bună, pentru a o cuceri cu performanțele lui sexuale. Mai erau 5 minute, până să ajungă trenul în gară, Ana tremura din toate încheieturile, tensiunea era imensă, trepida.

S-a auzit fluierul locomotivei, trenul a apărut după curbă, inima îi bătea să-i iasă din piept. Săptămâni de așteptare, ore de convorbiri și vorbe dulci ajungeau în această noapte la un liman mult așteptat. Două singurătăți se vor contopi în partide pătimașe de sex, mângâieri și atingeri, favoruri sexuale și discuții afectuoase presărate cu sărutări dulci, ca în adolescență.
Cine a spus că am părăsit vreodată adolescența? O purtăm în noi, e doar o chestiune de situație să o aducem la iveală. Ana stătea nemișcată pe peron, țintuită într-un punct, amorțită din toate încheieturile. Auzea frânele locomotivei, huruitul roților metalice frecându-se de șine și avea impresia că nu o va putea lua din loc, să-și întâmpine prietenul.

Trenul a oprit, câțiva călători au coborât grăbiți, Ana avea prvirea încețoșată, stomacul ridicat în gâtlej, tușea să-și verifice vocea, în timp ce avea impresia că amuțise. Cătălin vesel, zâmbind cu toată dantura a coborât din tren, avea aceleași emoții imense, își dorea s-o țină pe Ana în brațe, gândindu-se că mai aveau ceva drum de parcurs până la hotel, Ana va trebui să conducă până acolo.

Era rolul lui să păstreze acest moment concentrat, pentru a ajunge amândoi în siguranță la hotel, unde se vor putea dezlănțui energiile sexuale și toată atracția care i-a animat în ultimele luni. În momentul în care s-au privit în ochi, conexiunea s-a realizat automat și energia a început să curgă fluid între ei, de parcă ar fi fost un singur trup, format din două entități într-o conexiune permanentă și indestructibilă.
S-au luat în brațe, s-au sărutat lung, apăsat, pătimaș, fiecare își simțea corpul explodând de excitație. Îmbrățișați într-o strânsoare dulce, nu și-au putut stăpâni atracția, Ana tremura, Cătălin se lipise de ea, având o erecție pe care nu o putea controla, iar femeia zâmbea satisfăcută, era exact așa cum își imaginase… Temerile s-au spulberat, de acum aparțineau unul celuilalt, o noapte și-o zi vor lăsa deoparte singurătatea care i-a unit.
Două trupuri contopite în plăcerea supremă vor experimenta atingeri și mângâieri netrăite…pierduți în lumea lor, fără spațiu și timp… doar patimă…