13 iun. BUCURIA REVEDERII
Întâlnirea de 35 de ani se apropie, până în septembrie nu mai este mult, vara va zbura pe aripi de briză și vacanțe mediteraneene și odată cu începerea școlii vom fi și noi prezenți la aniversarea a trei decenii și un pic de la terminarea liceului.
Gabi colega noastră, care ani la rândul a organizat întâlnirile noastre de liceu, este cel mai important liant al colegialității noastre, nu a pierdut nici o ocazie să ne adune, chiar dacă unii dintre noi, rezidenți în oraș, uneori pur și simplu prinși în activitățile noastre cotidiene, nu ne-am lăsat ademeniți la o ocazie de a ne revedea.
Recunosc, de multe ori am făcut și eu parte din colegii, care nu au venit la aceste întâlniri, invocând tot felul de activități pe care le-am pus mai presus în lista priorităților. La insitența lui Gabi, până la urmă am renunțat la alte treburi și am petrecut o seară cu fostele colege.
Cei care au avut ocazia să participle la o asemenea seară, la o reîntâlnire cu foștii colegi de liceu, înțeleg perfect, ce încărcare de energie pozitivă reprezintă acest lucru și faptul că e un adevărat pansament pe suflet, de care noi toți avem nevoie. Hai să fim serioși, de câte ori ne este dat să petrecem câteva ore cu oameni care ni se aseamănă atât de mult ?
Oameni care au aceeași vârstă cu tine, au aproximativ aceeași pregătire, sunt preocupați de aceleași probleme, trăiesc aceleași bucurii și etape de viață ? De câte ori în viață te simți cu adevărat acasă cu oamenii care te înconjoară ? Eu asta am simțit, am savurat fiecare cuvânt, fiecare poveste de viață, care uneori ne-a cutremurat, ne-a umplut ochii de lacrimi, iar apoi ne-a încărcat sufletul de bucurie : noi suntem aici, respirăm, ne putem asculta una pe alta, ne putem bucura de poveștile spuse, suntem niște învingătoare !
Timpul a trecut peste noi, fiecare mai grea cu 10-15-20 de kilograme față de ultima întălnire, dar zâmbetele noastre compensează orice inconvenient fizic, pe care îl tratăm cu umor și înțelepciune. Până la urmă, acesta este cursul vieții, ce contează dacă nu mai avem silueta din tinerețe ?
Pe Simona nu am văzut-o câteva decenii și prezența ei la întălnire mi-a îmbucurat sufletul, mai ales că viața i-a oferit o cumpănă foarte grea. A învins o boală necruțătoare și astăzi este o femeie superbă, cu zâmbetul pe buze, iradiază fericire și împlinire, datorită statutului ei de bunică. O doamnă înaltă, subțire, o blondă frumoasă, de o eleganță aparte, care trece într-o nouă etapă a vieții, poate cea mai frumoasă trăită vreodată, poziția valoaroasa de bunică. Acum realizăm că o relație mult mai strânsă decât cea a mamei față de copiii ei, este relația dintre bunică și nepoții ei.
Ildiko este colega noastră care străbate continentele să vină la aceste întâlniri și de multe ori este motivația noastră de a ne revedea, ea vine tocmai din Canada. Uneori mă cuprinde rușinea, când mă gândesc că ea nu a pierdut nici o ocazie să ne revedem, să fim alături.
Poate că este nevoie uneori să fii departe de casă, de țară, ca să știi să prețuiești cu adevărat momentele pe care le poți petrece cu prietenii , cu oamenii dragi care ți-au marcat copilăria și adolescența.
Ildi mereu ne-a transmis un vibe pozitiv, zâmbetul ei larg și acea energie care ne aducea pe toți într-o stare maximă de bucurie este un lucru neprețuit. Ea trăiește poate cel mai autentic caracteristicile momentului în care trăim, venind dintr-o lume care ne-a luat-o înainte în unele privințe : copiii își caută drumul în viață, fata cea mare experimentează situații noi, este în etapa căutărilor de sine, băiatul mai mic este încă la școală, dar fiecare are independența lui specifică vârstei și lumii în care trăim.
Ildiko are mult timp liber, s-a inițiat în profesia de Cercetaș , se pregătește pentru a răspunde de micii cercetași, ‘’copiii ei ’’ cum i-a numit, fiind din nou înconjurată de micuții care o urmează cu sfințenie, într-o activitate interesantă, care a necesitat din partea ei studiu și aprofundare. Aceștia încă nu sunt nepoții ei, dar sunt copii care au puterea să te încarce cu energie și vitalitate.
Ildiko împreună cu Angela au depănat amintiri din perioada tinereții, când ele erau prietene bune. Urmărind aventurile trăite de ele ne-am înveselit cu toții. Este necesar să treacă 35 de ani de la terminarea liceului, să ajiungem să ne cunoaștem mai bine colegii. Angela o femeie cu trăsături frumoase, plinuță dar foarte sexy, soția unui fost primar, stă într-o localitate la câțiva kilometri buni de orașul nostru și totuși a venit, ne-a onorat cu prezența chiar de ziua ei.
Am avut onoarea s-o felicităm și să-i urăm multă sănătate, recunosc prezența ei a fost efervescentă și deosebit de plăcută. Dacă în liceu mi-a lăsat impresia unei domnișoare mai retrase, cu care nu am schimbat multe cuvinte, astăzi este animatoarea petrecerii, mă bucură de fiecare dată prezența ei, incarcandu-mă cu o energie debordantă și mult umor.
Angela se pregătește să fie bunică a doi gemeni, fiica ei va naște în curând, lucru care ne-a determinat s-o sfătuim să mai facă încă un concediu acum, înainte de sarcinile pe care le va avea de îndeplinit în viitorul apropiat. Retrospectiva celor peste treizeci de ani, proiectează lumina asupra copiilor. Majoritatea avem copii mari, prioritățile principale devin de acum, copiii și soarta lor, pornirea lor în viață.
Destine interesante, unele doamne trăiesc în căsnicii fericite, multe dintre noi divorțate, sau chiar colege care nu s-au căsătorit deloc, dar cursul nostru în viață are multe puncte în comun. Mirela B. este o doamnă distinsă, o prezență plăcută, cu ea ne-am mai întâlnit pe parcursul întâlnirilor organizate și de fiecare dată a fost o bucurie să ne revedem. Nu s-a schimbat deloc in ultimii ani, este mereu o plăcere să o avem alături.
Mirela P. arată atât de bine, în decursul anilor, ea este cea care aproape că nu s-a schimbat deloc, o prezență elegantă și plăcută, am fost colege de la școala generală până la liceu, multe dintre momentele frumoase ale adolescenței noastre s-au petrecut la ea acasă, unde organiza petreceri frumoase .
Astăzi Mirela este mama unui domn doctor frumos , care încă nu are o iubită, dar și-a ales o specializare grea , incărcată cu răspundere, medic la ATI. Conviețuirea generațiilor este un subiect care ne preocupă pe toți, trăim majoritatea dintre noi într-o locuință cu copiii și părinții noștri, conviețuind trei generații, lucru care uneori nu este chiar ușor.
Deteriorarea bătrânilor, problemele lor de sănătate, instaurarea în unele cazuri a demenței au fost unele dintre subiectele discutate, care până la urmă, fac parte din caracteristicile vieții și au legătură cu situația părinților noștri.
Monica frumoasa noastră colegă, care a venit tocmai de la Arad, nu s-a schimbat nici ea în decursul anilor, ea și-a păstrat cel mai bine, trăsăturile și alura tinerească. Are la rândul ei un băiat, care a pornit în carieră, așa precum marea noastră majoritate, ne vom concentra în perioadele care urmează să ne călăuzim copiii în clădirea unui fundament al vieții lor.
Nu m-am putut abține să nu mă laud cu copilul meu frumos, Campion, așa cum fiecare mamă își laudă puiul !
Am amintit de colegii noștri, cei care nu au putut să fie prezenți, ne-am amintit de clipele frumoase petrecute împreună.
Pe Micheline colega și prietena mea pe care nu o mai văzusem de 5 ani de zile, de la ultima întălnire de liceu, am revăzut-o cu mare bucrie, mai ales că este nașa de botez a fiului meu.
Viața ne mai face farse uneori și ne mai îndepărtează de oamenii care au o anumită importanță într-o anumită etapă a vieții.
Așa este și cu Micheline, dar eu mă bucur de fiecare dată când ne reîntâlnim. Discuțiile noastre sunt pline de har, așa a fost și de această dată și micile pamflete făcute de Gabi la adresa lui Micheline au avut rolul de-a ne înveseli și colora atmosfera.
Energia debordantă și tinerească a fost insuflată de Gabi, care este mereu tânără și neliniștită ! Am ajuns pe terasă la 7 seara și am plecat aproape de 12 noaptea, încărcată cu multă energie cu dorința de-a ne revedea cât mai repede și cu ceilalți colegi.
Am plecat cu gândul că nu voi mai sări nici o întâlnire, voi fi prezentă la fiecare și voi încerca să las alte treburi pentru bucuria revederii cu foștii colegi.