O SEARĂ ȘI O ZI

O SEARĂ ȘI O ZI

Silvia aștepta de trei luni momentul întâlnirii. Nu a avut curajul să mai spere că viața îi va mai oferi posibilitatea să simtă apartenența. Nu se gândea la nimic serios, nu putea s-o facă, el nu era un bărbat liber și oricum, nu s-ar fi simțit bine să știe că a deranjat o familie.
A plănuit cu multă emoție întâlnirea, în sfârșit s-a văzut aproape de momentul în care putea să-l țină în brațe. A fost mereu realistă, știa foarte bine unde îi este locul, nu era bomba sexy care poate să înnebunească un bărbat abia trecut de 40 de ani, dar știa să își valorifice puținul capital pe care îl avea.
Trenul a ajuns în gară, se uita cu emoții imense cum se apropia, privirea i se încețoșase și încerca să străbată toată lungimea lui, iscodind toate persoanele care coborau. Prinsese rădăcini în poziția în care stătea pe peron și se gândea că va sta acolo, până când ultimul călător va coborî din tren.

La ultimele mesaje trimise de ea, bărbatul a răspuns doar cu emoticoane, ea și-a dat seama că probabil și-a găsit un partener de discuție interesant, care i-a captat atenția.

Puțin speriată se gândea că nu stă pe peronul corect, că nu ăsta este trenul, că ceva nu este în regulă, când în sfârșit l-a zărit în depărtare. Pozele pe care i le-a trimis se potriveau cu imaginea bărbatului înalt îmbrăcat cu cămașa în carouri care venea spre ea.
Se aștepta s-o îmbrățișeze, să o sărute, să se bucure de ea, așa cum răzbătea până atunci din mesajele lui, dar și-a dat seama că ori imaginea ei reală nu corespunde cu persoana pe care el și-a închipuit-o, ori era și el la fel de emoționat ca ea. Acestea sunt capcanele profilelor virtuale, nu întotdeauna realitatea corespunde cu imaginea creată de fantezia noastră.

Andrei nu era tipul de bărbat pe care îl promovau revistele, Silvia era conștientă că a avut bărbați mult mai frumoși de-alungul timpului, dar era un bărbat înalt care arăta bine la corp, era cu mult mai tânăr ca ea, dar dincolo de aspectul fizic, o atrăgea altfel, era ceva în felul lui de-a fi ce îți conferea siguranță, un sentiment plăcut de apartenență pe care nu-l mai trăise demult și faptul că era isteț și înțelept o determina să-l dorească și mai tare.

A luat-o de mână, gest care a mângâiat-o pe suflet, simțea că aparțineau unul celuilalt, chiar dacă numai pentru o seară și-o zi. Uitau complet de tot ce-i înconjoară când se afundau în discuțiile lor, ei îi plăcea să-l asculte, el vorbea, glumea, râdea, îi plăcea s-o distreze cu poveștile lui.
Ochii lui căprui aveau o căldură dulce, îi plăcea să-l privească, să-i mângâie obrazul, să-i sărute buzele, pe care el i le oferea cu căldură și generozitate. Chiar dacă și-a imaginat întâlnirea ca fiind fulminantă cu scăpărări mari de energie, amândoi erau stăpâniți de emoție, el de oboseală datorită drumului lung parcurs până la ea.
Ea se gândea, că sunt puțini bărbați care ar face acest gest pentru ea, să străbată țara numai ca s-o cunoască și să o aibă alături. Gestul acesta a impresionat-o, simțea că trebuie să-l răsplătească pentru efortul făcut , își dorea să-l alinte, să-i arate afecțiunea ei și căldura sufletească de care era în stare.

Au ajuns în cameră, acolo unde nu mai stăteau în văzul lumii și în sfârșit aveau intimitate. Au visat amândoi la momentul în care se puteau săruta pătimaș, perioada de abstinență de trei luni la care Andrei singur se condamnase, urma să se termine în aceste clipe de amor, Silvia își dorea enorm să-l satisfacă. Odată ce s-a închis ușa camerei după ei, au început să se sărute senzual, așa cum și-au imaginat de o mie de ori înainte de întâlnire, Silvia îi desfăcu cureaua de la pantaloni și începu să-l dezbrace, știind că se abținuse să facă sex, se simțea și mai atrasă de el, acest lucru o excita enorm. Mintea ei era stăpânită doar de un singur gând, dorința imensă de-a răsplăti bărbatul.

Andrei s-a întins pe pat, ea l-a alintat cum a știut mai bine, provocând valuri de plăcere care îl cutremurau pe Andrei, tremura din tot corpul, lunga perioadă în care nu făcuse sex, așteptarea și emoțiile, totul era un amalgam de trăiri și senzații, alături de efectul excitant al buzelor senzuale ale Silviei care îl ridicau pe culmi de plăcere.
Orgasmul a venit cu putere, i-a zguduit corpul, aducându-l într-o stare de semiinconstiență, a durat mai mult decât ar fi putut Silvia să-și imagineze. Nu avusese niciodată un partener, care să fie atât de pătruns de puterea și efectul orgasmului. Lui Andrei i-au trebuit câteva momente bune să-și revină din starea de letargie, îl privea cu bucurie, țelul ei suprem fusese atins.
Cât de dulce era el cum gemea de plăcerea pe care ea i-o oferea cu bucurie, gemetele lui o încărcau cu energie. Stăteau culcați unul lângă celălalt în patul imens și se priveau în ochi zâmbind. Poate că în imaginația lor întâlnirea ar fi trebuit să fie mult mai explozivă, dar în realitate erau doi oameni veniți din două capete de țară, care s-au văzut și iubit, pentru prima dată în viața lor.
Silvia se gândea că orice cuplu are nevoie de timp pentru a se da unul după celălalt, că numai experimentând și trăind împreună senzațiile plăcerii, poți să ajungi să te simți din ce în ce mai bine cu partenerul tău. Nu știa dacă va mai exista o nouă ocazie să se iubească, dar se gândea că o nouă șansă i-ar da posibilitatea să fie mult mai relaxată, de această dată nu ar mai interveni emoțiile primei întâlniri și ar putea să se concentreze numai asupra plăcerilor ce avea să le ofere și să primească.
După câteva minute de relaxare, Andrei s-a ridicat asupra ei, lipindu-și buzele pe sfârcurile ei excitate , frământând acei sâni imenși ahtiați de atingerea lui. În sfârșit îi simțea buzele pe sânii ei, era atât de fericită ! Buzele bărbatului îi provocau multă plăcere, nu a simțit niciodată să îi fii stimulat cineva atât de bine sfârcurile provocându-i senzații ne mai trăite până atunci. A închis ochii și s-a lăsat pradă plăcerii, Andrei își făcu loc între picioarele ei. Atingerea buzelor, în zonele intime declanșa valuri de excitare, Silvia gemea, trăind clipe de beautitudine, până când orgasmul a pus stăpânire pe corpul ei.
Seara au ieșit în oraș. Se țineau de mână, Andrei avea grijă de ea, să nu alunece sau să se împiedice, la un moment dat i s-a prins piciorul intre două pietre de caldarâm, el a susținut-o evitând căderea. Făceau o echipă bună împreună, el o ghida prin GPS pe unde să meargă cu mașina, se ascultau și se urmăreau reciproc, Silvia avea impresia de multe ori că bărbatul anticipează ce vrea să spună, sau gândește la fel ca ea.

Seara s-a dovedit deosebit de plăcută, au mâncat pe terasă, s-au plimbat, țînându-se în continuare de mână, au râs, s-au bucurat unul de celălalt, în orașul care pulsa de activitate nocturnă, lumea trecea pe lângă ei în valuri, pe străzile înguste medievale, care te duceau cu gândul la statutul de burg din vremuri demult apuse. Silvia nu a simțit demult sentimentul acesta de siguranță, faptul că un bărbat este alături de ea, că o însoțește, oferindu-i atenția lui ! În timp, a uitat cu desăvârșire acest sentiment, a uitat cât de plăcut poate să fie și cât de mult îi poate încânta sufletul ostenit. A savurat fiecare moment al serii, s-a lăsat învăluită de acea plăcută senzație de siguranță pe care o simțea alături de Andrei.

Silvia se gândea că a împrumutat bărbatul cuiva pentru o seară și o zi, a fost al ei, i-a povestit de viața lui, a venit la ea dintr-un alt capăt de țară. Două singurătăți s-au întâlnit, dându-și mâna pentru o zi : ea nu a mai fost femeia divorțată, mai tot timpul singură, el nu a mai fost bărbatul căsătorit, mai tot timpul singur.
Ajunși înapoi în camera de hotel, s-au lăsat pradă oboselii. Silvia a adormit prima, era ruptă, a fost noaptea în care ea a dormit cel mai liniștită, simțind că el este lângă ea. Au trecut ani mulți decând dormea singură, de asta probabil de mult timp nu a mai avut un somn liniștit. Camera mică de hotel a devenit Universul lor comun, doi străini veniți din două capete de țară, se priveau în ochi cu drag. Poate că nu va exista nicio continuare, se gândea Silvia, cine știe ? poate că nu se vor mai revedea, dar pentru o zi, a fost al ei.

Dimineața s-a trezit cu mult înaintea lui, obișnuită fiind cu orele la care se pornea la lucru. Privea chipul liniștit al lui Andrei când dormea, avea trăsături de copil. A avut atâtea temeri în legătură cu noaptea pe care urmau s-o petreacă împreună, dar totul a fost cât se poate de normal și plăcut, de parcă ar fi fost dintotdeauna împreună. Au luat micul dejun, au petrecut câteva ore în Mall, au vizionat un film, s-au bucurat de timpul care le mai stătea la dispoziție. Din păcate în seara aceia Andrei trebuia să plece, era important să ajungă acasă a doua zi de dimineață.

În timpul filmului o atracție sexuală puternică o cuprinse pe Silvia, în momentul respectiv i s-ar fi dăruit toată, cu pasiune, abia aștepta să se întoarcă în camera de hotel, să-și reverse excitația asupra lui. Se lipise de el, îi mângâia coapsa, abia putea să se abțînă. Ajunși înapoi în cameră, s-au sărutat pătimaș, mâinile au început să alunece în zonele intime, exctația creștea, momentul în care Silvia urma să devină femeia lui, se apropia vertiginos. Silvia simțea cum valuri puternice îi învăluie corpul, făceau sex așa cum și-au dorit din primele momente când s-au cunoscut, gemea de plăcere, abia reușea să se controleze să nu deranjeze vecinii. La un moment dat a înțeles că puteau continua mult timp, dar știa că timpul este cel mai mare dușman al ei în acest moment.
A luat inițiativă și l-a condus pe Andrei spre orgasmul care i-a inundat întreagă ființă.
-Nu puteam să te las să pleci, fară să ne iubim- zise Silvia, sarutandu-l.
L-a condus la gară, milioane de gânduri i se învârteau în minte. Stăteau pe băncuță în așteptarea trenului, povestind în legea lor în continuare, de parcă ar fi fost de secole împreună. Îi venea greu să-l lase să urce în tren, dar știa că și acest moment va sosi odată. S-au sărutat de multe ori, până când a fost în stare să-l lase să plece. A privit pierdută trenul , cum se îndepărta și cu inima strânsă, cu un nod în gât o luă spre hotelul unde mai rămânea o noapte.

A intrat în cameră și lacrimile îi curgeau pe obraji, o cameră pustie fară el, locul pe care prezența lui îl animase. S-a așezat pe partea lui de pat, așteptând să se lase seara, pe pernă persista încă parfumul bărbatului. Atâtea sentimente îi cuprindeau ființa, știa că nu are voie să simtă, de fiecare dată când o făcea, rămânea dezamăgită, dezarmată, despuiată, suferind.

Era conștientă că o seară și o zi, a avut parte de apartenența atât de dulce, pe care femeile o adoră, dar știa că este un lucru pe care ea nu îl poate avea. A adormit într-un tărziu, cu gândul departe… A doua zi de dimineață, soarele strălucea prin fereastra camerei de hotel. A început o nouă zi din viața ei, își simțea corpul, respira și știa că soarta îi va mai oferi experiențe noi.
A alungat tristețea care o năpădise, își îndreptă spatele, își scoase pieptul înainte :
– Bună dimineața viață, hai să mă bucur de tine !


%d blogeri au apreciat: