31 iul. VIAȚA NOASTRĂ ÎN IMAGINI
Copil fiind una dintre cele mai mari bucurii era contemplarea albumelor cu poze, în care zăceau amintiri de valoare inestimabilă : imaginea părinților încă tineri în fotografii alb negru și poza bunicii, pe care nu am ajuns s-o cunosc, trecând în neființă cu un an înainte de-a mă naște eu. Albumele cu fotografii erau muzeul vieții noastre, cu compartimente specifice, pentru etapele diferite ale vieții și din moment în moment ne reîntorceam în lumea amintirilor, pentru a le contempla cu nostalgie.
Tata își făcuse un hobby din arta fotografică, studiase în mod profesionist fotografia, având chiar și un aparat deosebit de sensibil care măsura luminozitatea. Astăzi tehnologia a evoluat atât de mult încât totul se realizează automat. Minicomputerele încorporate în telefoanele noastre asigură o acuratețe și calitate ale imaginii pe care tata la timpul lui nici măcar nu ar fi avut curajul să și le imagineze. Astăzi publicăm zilnic imagini ale vieții noastre pe diferitele platforme de socializare, oferind publicului larg crâmpeie din viața noastră.
Dacă acum câteva decenii albumul de familie erau o comoară intimă, astăzi fiecare eveniment pe care îl trăim zilnic, devine public prin distribuire către toți prietenii. Practic nimic nu a mai rămas intim în viața noastră. Imaginile noastre, fața, corpul, socializarea, activitățile zilnice sunt la dispoziția unui public larg, care nu întotdeauna este format din prieteni.
Am devenit exhibiționiști prin definiție și nevoia obsesivă de validare, de admirație și reacție pozitivă din partea privitorilor, a creat dependență, ca un drog. Astăzi ne postăm copiii, vacanțele, antrenamentele, activitățile în timpul liber, iubirile, căsătoriile, mașinile, casa, cadourile primite de la iubiți și evenimentele la care am participat.
Viața noastră s-a transformat într-un clip de imagini, care se derulează în viteza zilelor care trec și dacă vrei să cunoști un om, nu ai nimic altceva de făcut, decât să te așezi comod în fotoliu derulând imaginile pe care el singur ți le furnizează.
Cu toții ne dorim să fim admirați, să ni se confirme valoarea prin numărul de like-uri primite. Motiv de depresie va deveni situația în care nu vom fi admirați, nu ni se va valida valoarea și acei fani care ne urmăresc zilnic nu vor reacționa la fotografiile și evenimentele postate.
Cu toții suntem zâmbitori, oameni de suces cu fericirea afișată, ca o platoșă prin care nici un sentiment negativ nu poate trece, doar falsitatea mai răzbate pe alocuri, acolo unde chiar nu poate fi camuflată. Rețelele social-media cenzurează imaginile, sau cel puțin vor să ne dea de înțeles acest lucru și totuși sâni și fese, buricuri și coapse ies cu duiumul scoase la parada corpurilor despuiate, de parcă totul ar fi de vânzare…și în realitate chiar este.
Despuiați de haine și de principii ne afișăm goi unei lumi care nu ne este prietenă, chiar dacă ne oferă un ‘’like’’. Chiar dacă hienele te așteaptă și se înfruptă din goliciunea ta afișată, ele niciodată nu te vor respecta și admira cu adevărat.
Viața noastră în imagini e doar nevoia prin care fiecare dintre noi vrea să se simtă valoros cu adevărat, cu toate că este perfect conștient de falsitatea acestei validări. În sufletul tău ești conștient de acest lucru. Știi că întoarcerea la valorile trecutului se află acolo ascuns în lădița cu amintiri ale familiei în albumele de altădată.
Legăturile statornice umane, rămân acolo în sânul familiei în cutiile prăfuite ale amintirilor, în lumea uitată a fotografiilor alb-negru care îți aduc oamenii dragi aproape. Străluciri false, sentimente fără valoare, într-o lume superficială, care astăzi nu îți oferă nimic, chiar dacă tu le pui pe tavă întreaga ta viață. Adevăratele valori sunt în muzeul amintirilor, adânc închise în suflet, acolo unde nu lași să intre nimeni, niciodată…
