06 mart. CE NOROC CĂ M-AM NĂSCUT FEMEIE !
Am fost dintotdeauna atât de clar și natural femeie, sentimentul a fost atât de distinctiv, încât niciodată nu mi-am pus problema cum ar fi fost să fiu bărbat. Din prima, nu am realizat că statutul de persoană de gen feminin are nenumărate avantaje, față de statutul persoanelor de gen masculin, dar am fost mereu fericită în pielea mea de femeie.
În copilărie nu prea faci diferența, dar faptul că fetiță fiind am avut privilegiul de-a mă juca cu păpușile, a fost un lucru care cântărea enorm în balanța comparațiilor dintre sexe. Bucuria cu care îți îmbraci păpușile, creativitatea cu care pui pe hârtie ideile de rochițe pentru ele, după care cu acul și foarfeca chiar te apuci să le confecționezi hainele, este una dintre avantajele de-a fi fetiță.
Copilăria mea a fost încununată de această activitate și cu siguranță nu aș fi schimbat pentru nimic în lume cu oricare dintre verii mei care se jucau cu mașinuțele. Eram amândouă cu vecina mea atât de fermecate de activitatea de-a le confecționa haine păpușilor, apoi organizarea de diferite evenimente acestora, unde să-și poarte după bunul plac hăinuțele confecționate, încât am fi fost în stare să ne jucăm ore în șir chiar fără apă și mâncare, până la epuizare.
Și m-am născut o fetiță adevărată, cu suflet feminin, cu apucături originale de femeie, fără alterări de nicio parte și am savurat fiecare latură și moment al feminității mele.
Niciodată nu m-am plâns de dezavantajele feminității, deși din copilărie auzeam de la mama, că o fetiță trebuie să fie foarte atentă cu străinii, că nu are voie să stea de vorbă cu ei, că trebuie să aibă grijă, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap, că mi-ar fi mult mai ușor să fiu bărbat.
Până la urmă lumea care ne înconjoară s-a schimbat atât de mult încât, la fel trebuie să aibă grijă un bărbat cât și o femeie. Nu pot să spun că perioada adolescenței a fost un vis frumos, în corp de femeie, dar cred că la fel de greu le este și băieților, când își descoperă sexualitatea.
Corpul meu, mereu a fost o enigmă pentru mine și am ajuns la cinci decenii de viață și încă nu am reușit să-l stăpânesc, așa că pentru o adolescentă a fost de-a dreptul cumplit să înțeleagă ce se petrece cu adevărat.
Formele corpului meu mă încântau, mi-era rușine totuși, de sănii care crescuseră mult mai mari decât mi-aș fi dorit eu, dar eu cu adevărat niciodată nu am știut să-mi exploatez această calitate. Pe vremea aceea, femeile voluptoase cu sâni mari și forme rotunde nu erau în trend, așa că eu veșnic eram complexată și mergeam gârbovită să nu mi se vadă sânii. Dar sânii, bată-i vina, oricum ieșeau în evidență.
Îmi plăcea să mă îmbrac, să găsesc idei interesante și inedite, nu eram la fel cu ceilalți și întorceam privirile pe stradă, iar asta mă încânta mereu. Statutul de femeie trebuie purtat cu mândrie, îmi plăcea talia și forma de clepsidră a corpului meu și modul în care se așezau rochiile pe mine, căci în definitiv eram tipul la care i se potrivea rochia, dar eu totuși purtam mai degrabă pantaloni.
Încet am învățat cum să-mi creionez ochii, cum să-mi conturez buzele, să le fac să pară mai mari și în sinea mea lăudam în fiecare zi persoana care a descoperit machiajul. O femeie își poate îmbunătăți radical aspectul feței, dacă știe cum să se pună în evidență, printr-un machiaj reușit.
Și acest avantaj este unul special, pentru că avem oricând posibilitatea să retușăm natura. În momentul în care am descoperit încet-încet arta machiajului, mi-am schimbat radical aspectul feței, mi-am pus în evidență ochii, pomeții, buzele.
Relațiile cu băieții, mai apoi cu bărbații sunt un tărâm atât de dificil, încât mie nu mi-a mers nici în adolescență, nici mai târziu. Nu am reușit să pătrund niciodată taina prin care reușești să atragi omul pe care îl placi și să-l faci al tău pentru o viață.
Pentru că în poveștile cu zâne, așa scrie: ‘’au trăit fericiți până la bătrânețe.’’ Eu nu eram ‘’cool’’, eu nu atrăgeam băieții și stăteam doar să le admir pe colegele mele, în jurul cărora roiau băieții ca în jurul unui tort cu frișcă, dar eu nu înțelegeam din ce cauză nu mă plac.
Nu știam să-mi port feminitatea și mama, în loc să mă încurajeze, cum să mă pun în evidență, din contra încerca să ascundă tot, să nu mă vadă nimeni, așa am trecut cenușie prin anii adolescenței. Dar senzualitatea este un atu, care oricum își găsește calea, indiferent ce ai face și au început și vremurile să mă favorizeze.
Să fii femeie este o aventură specială și tot ce este legat de corpul tău trebuie studiat și exploatat și chiar dacă fetiță fiind, ți se spune că sexul este cel mai urât lucru pe lume și este scârbos și abominabil, tu lasă-ți instinctele să lucreze în favoarea ta.
A trecut perioada copilăriei și a adolescenței cu bune și rele, faptul că sunt femeie m-a pus de câteva ori în încurcătură, m-am descurcat greu cu băieții, am fost complexată și tristă pentru că nu eram ca celelalte, dar niciodată nu aș fi vrut să fiu altceva decât: fată.
Tinerețea în schimb, m-a recompensat pentru toate suferințele adolescenței și încet am început să-mi descopăr feminitatea și senzualitatea și mi-am dat seama că natura m-a înzestrat cu un corp și niște calități de femeie voluptoasă și senzuală, care știa să ofere, dar și să primească iubire.
Din momentul în care mi-am descoperit sexualitatea lucrurile au luat o cu altă turnură, s-a deschis în fața mea un univers care trebuia explorat și folosit la maxim. Feminitatea m-a dus pe cele mai înalte culmi ale plăcerii și corpul meu, care fusese zămislit în așa fel încât să mă fericească cu orgasme multiple, mi-a oferit bucurii neimaginate până atunci.
Acele femei care nu reușesc să-și descopere sexualitatea și senzualitatea, trăiesc o viață cenușie. Eu cred că fiecare femeie trebuie să exploreze acest tărâm, care ne oferă plăcerea supremă. Sunt atât de puține lucruri în viață, care au rolul să ne ridice la cele mai înalte culmi ale vibrației corpului nostru, este păcat să nu ajungi să-ți cunoști corpul și să nu fii capabilă să trăiești plăcerea supremă : orgasmul.
Pentru că dragile mele consoarte, spre desosebire de bărbat, noi putem să trăim orgasmul multiplu și în avalanșă, deci natura a fost foarte darnică cu noi.
Încununarea feminității nu este sexualitatea și senzualitatea, este momentul când devii mamă și dai naștere unui pui, care nouă luni de zile crește sub inima ta. Acesta este momentul culminant al existenței tale ca femeie și acest miracol care m-a făcut cea mai fericită persoană din Univers nu l-aș schimba cu nimeni și cu nimic în lume.
Pentru acest moment, m-am născut și acesta este scopul și menirea mea, să dau naștere celui mai frumos copil din lume și să mă bucur de el. Când ajungi să fii mamă, este momentul în care înțelegi pe deplin de ce ți s-a încredințat acest statut și de ce ești pe lume.
Tot ce s-a întâmplat în viața ta până la acel moment pălește în însemnătate și valoare, în momentul în care ai devenit mamă, numele tău se va inscripționa în cartea mare a omenirii. Suntem în luna femeii și suntem mai mult sărbătorite în martie decât în celelalte luni din an.
Unele dintre noi ne înțelegem menirea și suntem recunoscătoare sorții că putem să ne trăim viața într-un corp de femeie, pe care uneori îl neglijăm, sau îl urâm, sau îl binecuvântăm, dar este haina noastră care ne învelește sufletul și aceasta este legătura noastră cu lumea în care trăim.
