
05 dec. HIPERGAMIA, ASPIRAȚIA DE-A AJUNGE LA NIVELE SOCIALE ÎNALTE, PRIN CĂSĂTORIE
În căutările mele, pe diverse teme psihologice, în ultima perioadă, m-am lovit mereu de noțiunea de „hipergamie’’. La prima vedere mi s-a părut o noțiune absolut nouă, specifică societății moderne în care trăim, cea care s-a schimbat atât de mult, în special după apariția rețelelor de socializare, a platformelor de dating și a accesibilității pe care mediul online îl crează în era socializării.
Când am citit apoi explicația și definiția acestei noțiuni, am înțeles că ea reprezintă un fenomen cu care s-a confruntat societatea și în alte perioade, nu numai cea actuală. Hipergamia este termenul care definește acel comportament al persoanelor, de obicei femei, care se căsătoresc sau intră în relații cu parteneri care au un statut social, economic sau educațional mult mai înalt decât al lor.
Conceptul de hipergamie are rădăcini în sociologie și psihologia evoluționistă. Am încercat să mă încadrez în această noțiune și foarte repede am înțeles că niciodată nu am avut aceste tendințe, mai mult decât atât, întotdeauna m-am desconsiderat și niciodată nu am căutat partenerul nici măcar la nivelul meu, ci în general mai jos decât nivelul meu.

Deci la mine clar că nu se aplică hipergamia, dar în cazul mamei mele, se potrivește perfect. Mama, în tinerețea ei, a fost o domnișoară foarte mândră și foarte înfiptă, care din start a știut că nu se mulțumește cu puțin, că ea va avea un soț cu diplomă, cu școli superioare și că va avea statut de doamnă în cadrul unei clase superioare, devenind soția unui arhitect.
Eu nu am știut să învăț acest lucru de la mama, dar femeile de astăzi sunt foarte bine orientate în direcția hipergamiei. Din perspectivă sociologică, hipergamia poate fi privită ca o manifestare a statutului social sau a aspirațiilor de clasă.
Femeile caută să se căsătorească cu bărbați, care sunt percepuți ca având o poziție socială mai înaltă și fac acest lucru pentru a-și îmbunătăți propria poziție socială, sau pentru a crește accesul la resurse, oportunități sau privilegii materiale.
Acest comportament este observat în diferite culturi și societăți, chiar dacă nu neapărat accentul este pus pe mobilitatea ascendentă prin căsătorie. În psihologia evoluționistă, hipergamia poate fi atribuită unui concept cunoscut sub numele de teoria investiției parentale.
Conform acestei teorii, persoanele care doresc să întemeieze o familie, vor căuta parteneri care posedă calități care sunt capabile să asigure supraviețuirea și succesul urmașilor lor în viață.
La multe specii, și aici se includ și oamenii, femelele sunt, în general, mai selective atunci când își aleg perechea, favorizând partenerii care au un statut social mai ridicat sau acces la resurse, deoarece aceste trăsături semnalează indirect o probabilitate mai mare de descendență de succes.
Este important de menționat că hipergamia nu este doar un fenomen feminin și că există și persoane de sex masculin, care se pot angaja în relații hipergame. Sunt două situații distincte : una apare când hipergamia este o alegere personală și cealaltă situație este aceea când acest fenomen este o așteptare a societății.
Unele persoane pot căuta în mod activ relații hipergame, dar pot exista, de asemenea, și presiuni din partea societății, sau norme care întăresc hipergamia, punând presiune pe oameni, să se căsătorească cu parteneri de statut superior. Amploarea și prevalența hipergamiei pot varia în funcție de culturi și perioade de timp.
În societățile tradiționale cu ierarhii sociale rigide, hipergamia era mai răspândită, în timp ce în societățile egalitare, accentul pus pe hipergamie poate fi mai puțin pronunțat. Schimbările în ce privește valorile în societate și schimbările în rolurile de gen au influențat, de asemenea, dinamică hipergamiei în timpurile moderne.
A devenit o practică a femeilor tinere în societatea modernă, să aspire la bărbați în vârstă cu 20-30 de ani mai bătrâni decât ele, doar pentru că aceștia au bani mulți și le pot asigura o viață fără griji și cu beneficii materiale.
Sistemul sugar daddy- sugar baby, a luat amploare chiar și în România, sau mai ales în România, unde fetele tinere cu un fizic frumos, nu găsesc altă modalitate de a se afirma decât aspirația pentru o căsnicie cu un individ bătrân și cu bani.
Unii ar putea spune, ce contează ? Până la urmă nu are importanță, dacă femeia aceea își găsește fericirea. Doar că devenim o societate de boșorogi, căsătoriți cu femei tinere și bărbații tineri, cei care ar trebui să procreeze cu aceste exemplare tinere, rămân singuri. Se pune baza unei societăți bolnave, denaturate din concepție.

Bărbații bătrâni care ar trebui să stea cu femei de vârsta lor, își părăsesc familiile și copiii, alergând după fufele sexy, pentru că asta e în trend.
Da, hipergamia a luat amploare în România de astăzi, țară în care sărăcia duce la multe comportamente controversate și nimic nu contează dacă te apără de prea multă muncă și de sărăcie. Conceptul de hipergamie a fost supus multor critici.
Unii susțin că perpetuează inegalitatea și întărește stereotipurile despre rolurile și relațiile de gen. Alții susțin că hipergamia este un comportament natural și adaptativ condus de impulsuri evolutive.
Hipergamia s-a asociat de cele mai multe ori cu un comportament feminn, deși trebuie să evităm generalizările și trebuie să admitem faptul că mereu există motive care determină un anumit tip de comportament.
Așteptări ale societății : din punct de vedere istoric, normele societale au acordat adesea o valoare mai mare realizărilor sau statutului social al bărbaților, ceea ce ar fi putut determina unele femei să caute parteneri care să îndeplinească aceste așteptări pentru a-și asigura bunăstarea socială și economică.

Împuternicirea economică : din ce în ce mai mult, femeile au acces la educație și la oportunități profesionale, ceea ce duce la o mai mare independență financiară. Acest lucru ar putea face mai probabil că femeile să caute parteneri care să se potrivească sau să depășească statutul lor economic.
Schimbarea dinamicii de gen : Pe măsură ce rolurile de gen evoluează, iar egalitatea socială, economică și educațională între bărbați și femei se îmbunătățește, femeile se pot simți mai încrezătoare în căutarea partenerilor pe baza preferințelor personale, mai degrabă decât doar pe normele tradiționale de gen.
Psihologia evoluționistă : Unii susțin că hipergamia poate avea rădăcini în psihologia evoluționistă, în care femeile caută parteneri care să le ofere resurse și securitate pentru ele însele și pentru potențialii lor urmași.
Influența mass-media : portretizarea mass-media pune adesea accent pe bogăția materială, succesul și statutul social, care ar putea modela preferințele și așteptările oamenilor atunci când își aleg partenerii.